8,224 matches
-
anul 1947, ajungând să fie nefolosită și neîngrijită, biserica se deteriorează iar prin grija patriarului Iustinian este din nou strămutată la schitul Cricov-Jercălăi de lângă orașul Urlați, a cărei biserică se ruinase. Aici, așezată în noua locație a fost resfințită de patriarhul Teoctist în anul 1956. Sub aspect constructiv, biserica a cunoscut mai multe etape în evoluția sa. Inițial, biserica avea o formă simplă, fără pridvor și turn clopotniță. Planul ei este determinat de forma dreptunghiulară a spațiului interior precum și de absida
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
redeveni membri deplini ai ei, numai după ce primeau Sf. Împărtășanie. Separarea ce s-a petrecut în Biserica creștină între Răsărit și Apus a început cu actul de excomunicare (anatema) dat de papa Nicolae I (858-867), în 863, împotriva lui Fotie, patriarhul de la Constantinopol, deoarece acesta nu recunoaștea Filioque. Fotie, la rândul său, l-a excomunicat (anatematizat) pe papa Nicolae I într-un sinod ținut la Constantinopol, în 867 și nu l-a mai recunoscut ca papă, condamnând în același timp și
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
unui alt miliet nemusulman, se aplica legea părții vătămate). În conformitate cu conceptul otoman, supușii sultanului erau legați de milieturile lor prin apartenența lor la o anumită comunitate confesională, nu prin originea etnică. Șeful milietului, cel mai adesea un lider religios precum Patriarhul greco-ortodox al Constantinopolului, sau înaintea acestuia, Patriarhul Orientului, raporta direct sultanului otoman, respectiv regelui sasanid. Milietul avea o putere mare : își stabilea propriile legi și colecta și redistribuia propriile taxe. În schimb, milietul trebuia să fie loial imperiului. Mai târziu
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
părții vătămate). În conformitate cu conceptul otoman, supușii sultanului erau legați de milieturile lor prin apartenența lor la o anumită comunitate confesională, nu prin originea etnică. Șeful milietului, cel mai adesea un lider religios precum Patriarhul greco-ortodox al Constantinopolului, sau înaintea acestuia, Patriarhul Orientului, raporta direct sultanului otoman, respectiv regelui sasanid. Milietul avea o putere mare : își stabilea propriile legi și colecta și redistribuia propriile taxe. În schimb, milietul trebuia să fie loial imperiului. Mai târziu, percepția conceptului de miliet a fost alterat
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
de răsărit, numit ulterior „Bizantin”. Astfel, "Rûm" era denumirea dată de turci grecilor, bulgarilor, macedonenilor, albanezilor ortodocși, vlahilor, românilorn sârbilor, georgienilor și arabilor creștini, indiferent de diferențele etnice sau lingvistice și de faptul că ierarhia bisericească era în general greacă. Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului a fost recunoscut drept cea mai înaltă autoritate religioasă și politică (millet-bași) al tuturor supușilor ortodocși ai sultanului, deși, în anumite perioade, unele dintre marile puteri ale vremii și-au asumat rolul de protectori ai creștinilor. A
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
milleturilor datează încă din secolul al IV-lea, în Imperiul Sasanid Persan, care era în principal zoroastrian. Primii creștini din regiune, care au format Biserica Orientului (cunoscută mai târziu, după schisma nestoriană, ca Biserica Nestoriană). Conducătorul Bisericii Orientului, Chatolicosul sau Patriarhul Orientului, era responsabil în fața monarhului Persiei pentru toți supușii creștini din imperiu. Acest sistem al menținerii creștinilor ca o comunitate religioasă protejată a continuat după cucerirea islamică a Imperiului Sasanid, iar comunitatea creștinilor nestorieni a continuat să se dezvolte, reușind
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
de sultanul Mehmed al II-lea Fatih după cucerirea Constantinopolului în 1453. Sultanul a reorganizat statul otoman drept stat succesor al Imperiului Bizantin, acordând acestor milieturi hatișerife (reguli de funcționare) uneori extrem de amănunțite. Fiecare miliet creștin era condus de un patriarh, ales de comunitate și responsabil în fața aparatului de stat otoman. Conducătorul milietului era socotit mijlocitorul dintre stat și obștea sa religioasă. El avea un dublu statut : cel de șef ales al comunității și de oficial otoman. Funcțiile speciale caracteristice patriarhilor
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
patriarh, ales de comunitate și responsabil în fața aparatului de stat otoman. Conducătorul milietului era socotit mijlocitorul dintre stat și obștea sa religioasă. El avea un dublu statut : cel de șef ales al comunității și de oficial otoman. Funcțiile speciale caracteristice patriarhilor prin instituția milietului asigura acestora un caracter ecleziastic. În Orientul Mijlociu, apartenența la instituție religioasă era deseori cel mai vizibil aspect al naționalității, iar autoritatea patriarhului se extindea asupra școlilor și chiar și în anumite domenii administrative, în special în ceea ce privește dreptul
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
dublu statut : cel de șef ales al comunității și de oficial otoman. Funcțiile speciale caracteristice patriarhilor prin instituția milietului asigura acestora un caracter ecleziastic. În Orientul Mijlociu, apartenența la instituție religioasă era deseori cel mai vizibil aspect al naționalității, iar autoritatea patriarhului se extindea asupra școlilor și chiar și în anumite domenii administrative, în special în ceea ce privește dreptul civil. Practic, milieturile au fost entități autonome în tot ceea ce privește problemele religioase, culturale și sociale. Autonomia lor era însă limitată prin excluderea oricărei expresii
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
al XIX-lea au fost înființate noi milieturi pentru comunitățile creștinilor greco-catolici și protestanți. Biserica Ortodoxă Bulgară a fost recunoscută ca miliet de sine-stătător prin firmanul din 1870 (drept care, ortodocșii bulgari aveau să fie excomunicați doi ani mai târziu de Patriarhul Constantinopolului pentru filetism adică erezia care pune națiunea deasupra religiei). În perioada de dinainte de Primul Război Mondial, existau 17 milleturi în imperiu. Reformele Tanzimatului au vizat încurajarea otomanismului (adică a integrării în imperiu, indiferent de religie sau limbă) printre națiunile
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
credința religioasă spre naționalitate. Interacțiunea ideilor Revoluției Franceze cu milieturile otomane a creat o abordare al identității personale diferită de cea de până atunci. De exemplu, mișcarea de eliberare națională a armenilor a început să se manifeste în cadrul bisericilor armene. Patriarhul Nerses Varjabedyan a exprimat poziția armenilor otomani spunându-i ministrului de externe britanic pe 13 aprile 1878 că nu mai este posibil ca turcii și armenii să mai trăiască împreună. Patriarhul considera că doar o administrație creștină ar fi putut
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
armenilor a început să se manifeste în cadrul bisericilor armene. Patriarhul Nerses Varjabedyan a exprimat poziția armenilor otomani spunându-i ministrului de externe britanic pe 13 aprile 1878 că nu mai este posibil ca turcii și armenii să mai trăiască împreună. Patriarhul considera că doar o administrație creștină ar fi putut să asigure egalitatea, dreptatea și libertatea de conștiință. Administrația creștină ar fi trebuit să o înlocuiască pe cea musulmană în Armenia (Armenia răsăriteană), Cilicia și Liban. Sistemul milieturilor este încă folosit
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
la Mekele la curtea fratelui ei, noul împărat Yohannes al IV-lea, și a continuat să dețină titlul de împărăteasă în tot cursul domniei lui. Kassai se pregătise pentru această zi, și avea fonduri strânse pentru a-l plăti pe patriarhul Bisericii Copte din Alexandria săă numească un nou arhiepiscop al Bisericii Etiopiei, în locul lui Abuna Salama care a murit în 1867. Patriarhul Chiril al V-lea i l-a trimis pe Abuna Atnatewos, care a sosit în iunie 1869. La
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
cursul domniei lui. Kassai se pregătise pentru această zi, și avea fonduri strânse pentru a-l plăti pe patriarhul Bisericii Copte din Alexandria săă numească un nou arhiepiscop al Bisericii Etiopiei, în locul lui Abuna Salama care a murit în 1867. Patriarhul Chiril al V-lea i l-a trimis pe Abuna Atnatewos, care a sosit în iunie 1869. La 12 ianuarie 1872, Atnatewos l-a încoronat pe Kassai la Axum. El a luat numele și titlul de împărat, devenind primul împărat
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
pe nedreptate, violență și ură nu va putea dura, prezicând căderea comunismului nu doar în România, ci în întreaga lume. Prima consecință este opoziția categorică a comuniștilor față de dorința membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a-l alege patriarh. În 1945 candidatul cu cel mai mare sprijin în Sinod era episcopul Oradei, Nicolae Popoviciu. Totuși, față de presiunile extreme ale ocupanților sovietici și colaboraționiștilor comuniști, ierarhul ardelean sprijină - și își convinge și susținătorii să îl sprijine - pe Iustinian Marina. Între
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
ierarhului Nicolae Popoviciu ca singură alternativă la arestarea lui. Documentele consemnează situația și în această formă: Pe 2 octombrie 1950, Justinian era chemat de Groza și Dej. Cu prim-ministrul a stat de vorbă de la 7 dimineața până la 12:30. Patriarhul a reluat ulterior discuțiile cu cei doi: Situația lui Popovici e mai gravă decât bănuiam. Niciodată nu l-am văzut pe premier atât de supărat; a zbierat pur și simplu la mine. Mi-a spus limpede că, dacă Sinodul nu
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
nr. 1842/1929 și publicată în Monitorul Oficial nr. 126 din 12 iunie 1929. În condițiile în care regele Mihai I era minor, decretul de promulgare a fost semnat de cei trei membri ai Regenței, unul din ei fiind chiar patriarhul Miron Cristea. Principalele prevederi ale Concordatului erau următoarele: Prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948, Concordatul a fost denunțat de către autoritățile comuniste din România, iar în august 1948, guvernul a preluat o parte din prerogativele papale. Noua Lege a
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
încredere al mașinilor, Iblis Ginjo, un conducător de sclavi care pune la cale rebeliunea de pe Pământul sincronizat. Prima victorie a așa-numitului Jihad butlerian o reprezintă distrugerea Pământului și a hiperminții Omnius de pe planetă cu ajutorul bombei atomice. Iblis (acum Mare Patriarh al Jihadului Sfânt) și Serena (Preoteasa Jihadului) devin liderii religioși ai rebeliunii oamenilor, iar Xavier și Vorian - generalii. Brutalii titani sunt disperați să scape de sub conducerea stăpânului lor și pornesc propriul război, în timp ce Omnius și Erasmus sunt hotărâți să cucerească
Dune: Jihadul butlerian () [Corola-website/Science/320729_a_322058]
-
planetă colonizată de edeniști (și, deloc surprinzător, acoperită în întregime de un vast ocean), căutând fructe de mare pe care să le schimbe pe Norfolk pentru Lacrimi. În timpul șederii pe insula Pernik, Syrinx începe o relație cu edenistul Mosul, fiul patriarhului și gardianului familiei care se ocupă cu afacerea pescuitului. Mosul și Syrinx semnează un contract de afaceri, în timp ce posedații conduși de Laton se infiltrează pe Atlantis. Ei preiau controlul insulei Pernik și plănuiesc să o posedeze pe Syrinx, sperând ca
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
Documente oltenești” (1939), „Documentele neamului Sâmboteanu” (1940), „Biserica Sf. Dumitru - Catedrala mitropolitană din Craiova” (1941), „Biserici, târguri și fapte din jud. Vâlcea” (1941), „Pe firul istoric al Mitropoliei Olteniei” (1941), „Vechile proprietăți ale Episcopiei Râmnicului, în Craiova și București” (1942), „Patriarhul Avramie al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Române” (1942), „O veche catagrafie a Episcopiei Râmnicului” (1943), „Cunoașterea și prețuirea monumentelor noastre istorice” (1943), „Știri referitoare la Mănăstirea Surpatele din jud. Vâlcea” (1944), „Știri noi despre Biserica Domnească din Târgu-Jiu
Ioan Popescu-Cilieni () [Corola-website/Science/321539_a_322868]
-
pe calculator. În noiembrie 2009, HBO a filmat episodul pilot al ecranizării cărții. Cartea a apărut în limba română în anul 2007 în ediție paperback și în 2011 în format hardcover. "" urmărește simultan trei acțiuni principale. Lordul Eddard Stark este patriarhul Casei Stark, una dintre principalele case nobile din Cele Șapte Regate din Westeros, și conducătorul Nordului. Lângă cetatea Winterfell, copiii lui Eddard descoperă un lup străvechi mort, ai cărui pui au supraviețuit. Acest animal fiind simbolul Casei Stark, Eddard permite
Urzeala tronurilor () [Corola-website/Science/321667_a_322996]
-
Mihail I Fiodorovici Romanov (în rusă: , "Mihail Fiodorovici Romanov"; n. 12 iulie 1596 - d. 13 iulie 1645) a fost primul țar rus din dinastia Romanov. El a fost fiul lui Fiodor Nikitici Romanov (devenit apoi patriarhul Filaret) și al Kseniei. Domnia lui a marcat finalul Timpurilor Tulburi. Mihail a fost ales în unanimitate țar al Rusiei de adunarea națională la 21 februarie 1613, dar delegații consiliului i-au găsit pe tânărul țar și pe mama lui
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
Spațiul interior, împărțit după rigorile cultului, era acoperit de o boltă semicilindrică comună. Pictura interioară, realizată după tradiția scolii de la Feisa a împodobit întreaga biserică. Din programul iconografic ce se putea identifica înaintea dispariției lăcașului sunt amintite: în altar - viziunea patriarhului Petru, Sfânta Maria cu Arhanghelii Mihail și Gavriil, cete de îngeri sau Sfânta Treime. În naos și pronaos erau reprezentați Adam și Eva, prorocul Ilie cu carul de foc precum și sfinte mucenițe și mironosițe. Reconstruirea edificiului, cu materiale noi, în
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320861_a_322190]
-
ianuarie). Primii lipoveni (ruși staroveri) au venit în Moldova pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, fiind alungați de către ruși din cauza faptului că s-au opus reformei bisericești inițiate de către țarul Alexei Mihailovici Romanov (tatăl lui Petru cel Mare) și de patriarhul Nikon al Rusiei (1652-1658), reformă cunoscută sub denumirea de raskol. Reforma, care viza modificarea ritualului bisericesc, a început în anul 1654 și a fost adoptată de Soborul Bisericii Ortodoxe Ruse în anul 1667. Cu timpul au reușit să devină tolerați
Biserica lipovenească din Rădăuți () [Corola-website/Science/320926_a_322255]
-
de Artă bisericească se găsesc trei cârje episcopale, aparținând secolului al XVIII-lea. Două au terminația șerpilor afrontați, fără globulețul de la mijloc, iar una are o terminație simplă. Aceste cârje sunt toate din lemn. Până în secolul al XVIII-lea, numai patriarhii și mitropoliții purtau cârje argintate, numite la noi "„paterițe”". O astfel de cârja ține în mână Antim Ivireanul, în portretul sau ctitoresc de la Biserica Antim. Cârja sau toiagul păstoresc, „baculus pastoralis”, simbolizează rolul de bun pastor al ierarhului creștin. În
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]