7,963 matches
-
Mondial, tema autoguvernării nu a suscitat un interes foarte mare pentru public. Ținta politicilor naționaliste galeze s-a deplasat către nou-înființatul, în 1925, Plaid Cymru, dar abia spre sfârșitul anilor '60 partidul a obținut primele succese electorale. În 1956, o petiție semnată de 250.000 de persoane și solicitând înființarea unui Parlament galez, nu a avut efecte vizibile. Dar declararea, în 1955, a orașului Cardiff drept capitală a Țării Galilor, promisiunea din 1959 a laburiștilor de a numi un Secretar de Stat
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
cinci ori: de trei ori la evenimente patriotice din timpul și imediat după Primul Război Mondial și de două ori când a fost mutat în 1976 și în 2003. Orașele Chicago și San Francisco obținuseră prezența sa după ce au prezentat petiții semnate de sute de mii de copii. Orașul Chicago a mai încercat o dată, cu o petiție semnată de 3,4 milioane de școlari, pentru Expoziția Century of Progress din 1933, iar orașul New York a prezentat o petiție pentru o vizită
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
și de două ori când a fost mutat în 1976 și în 2003. Orașele Chicago și San Francisco obținuseră prezența sa după ce au prezentat petiții semnate de sute de mii de copii. Orașul Chicago a mai încercat o dată, cu o petiție semnată de 3,4 milioane de școlari, pentru Expoziția Century of Progress din 1933, iar orașul New York a prezentat o petiție pentru o vizită a clopotului pentru târgul mondial din 1939. Ambele cereri au fost respinse. În 1924, una dintre
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
după ce au prezentat petiții semnate de sute de mii de copii. Orașul Chicago a mai încercat o dată, cu o petiție semnată de 3,4 milioane de școlari, pentru Expoziția Century of Progress din 1933, iar orașul New York a prezentat o petiție pentru o vizită a clopotului pentru târgul mondial din 1939. Ambele cereri au fost respinse. În 1924, una dintre ușile exterioare ale Sălii Independenței a fost înlocuită cu geam, permițând observarea clopotului chiar și atunci când clădirea este închisă. Când Congresul
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
fi recompensat de Academia Charles-Cros (a se vedea, de asemenea, albumul Le Patrimoine de Brassens). Ultima satisfacție: pedeapsă cu moartea, împotriva căreia el a scris mai ales in Le Gorille, a participat la spectacole de gală, la manifestații, a semnat petiții, este suprimata pe data de 9 octombrie 1981. Revine în familia chirurgului sau la Saint-Gély, unde își sărbătorește a șaizecea aniversare. Brassens a murit în noaptea de joi, 29 octombrie 1981, la ora 23 și 15 minute. A fost înmormântat
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
de transcriere și că ar fi fost corect „19 yarzi și 29 țoli” (), care s-ar conforma mai bine standardelor navale și lungimilor celorlalte catarge. La 16 februarie 1768, Royal Society i-a scris regelui George al III-lea o petiție în care cerea finanțarea unei expediții științifice în Pacific în scopul studierii și observării tranzitului lui Venus prin fața Soarelui în 1769. Regele a aprobat expediția, iar Amiralitatea a ales să combine călătoria științifică cu o altă misiune confidențială de căutare
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
împotriva regimului feudal abuziv. A fost arestat pentru o perioadă. În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), Nicolae Istrati a fost ministru al cultelor (1853) și șef al Departamentului Lucrărilor Publice. El a continuat să se manifeste că unionist, semnând petiția din 28 februarie 1856. În perioada următoare, atitudinea lui s-a schimbat radical, el devenind unul dintre cei mai importanți separatiști antiunioniști. Nicolae Istrati și-a explicat poziția antiunionista în broșură ""Despre cvestia zilei în Moldova"" (1856), în care se
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
îngrijorarea cu privire la pierderile mari de vieți omenești în rândul civililor. Alte demonstrații au fost organizate pentru a susține numai interesele uneia din părți, Liban sau Israel. Au apărut numeroase campanii de publicitate în ziare, apeluri prin SMS și prin e-mail, petiții online. Diferite guverne străine au organizat evacuarea propriilor cetățeni din Liban. Termenii pentru o încetare a focului au fost discutați și revizuiți de câteva ori pe parcursul conflictului, iar realizarea unui acord între cele două părți a avut nevoie de câteva
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
În cuvintele lui J.B. Bury, "Ei (foederati) au dorit să aibă un acoperiș solid și terenuri proprii, și i-au cerut lui Orestes ca recompensă pentru serviciile lor, acordându-le terenuri acestora în permanență în Italia". Orestes le-a refuzat petiția, și au apelat la Odoacru pentru a-le conduce revolta împotriva lui Oreste. Oreste a fost ucis la Placentia și fratele său Paulus în exteriorul Ravennei. Foederati germanici, scirii și herulii, precum și un segment mare de armata romană, l-au
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
au format baza reformei monedă prin Anastasius în Imperiul Roman de Răsărit. Deși a fost un creștin arian Odoacru, relațiile sale cu Biserica romano-catolică au fost remarcabile de bune. El a arătat mare stimă pentru Episcopul Epifanie; ca răspuns la petiția episcopului, Odoacru a acordat locuitorilor din Liguria o imunitate de cinci ani de la plata impozitelor, și a acordat din nou cererile sale de scutirea de la abuzuri de către prefectul pretoriului. În 487, Odoacru a condus armata spre victorie împotriva rugilor în
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
acest caz s-a făcut în 1887 apel la Curtea Supremă a statului Illinois, apoi la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii unde inculpații au fost reprezentați de John Randolph Tucker, Roger Atkinson Pryor, generalul Benjamin F. Butler și William P. Black. Petiția pentru "certiorari" a fost refuzată. După ce toate apelurile au fost epuizate, guvernatorul statului Illinois, Richard James Oglesby, a comutat pedepsele lui Fielden și Schwab la închisoare pe viață la 10 noiembrie 1887. În ajunul execuției, Lingg s-a sinucis în
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
pentru dreptate politică și socială printr-un rechizitoriu jurnalistic a convins numeroși intelectuali să i se alăture, publicând un „Protest” în favoarea revizuirii procesului, publicat el însuși de "L'Aurore" a doua zi după "J'Accuse...!". A fost prima dintre numeroasele petiții care au adunat din ce în ce mai multe semnături de intelectuali de marcă. Printre aceștia s-au numărat Anatole France, Georges Courteline, Octave Mirbeau și Claude Monet, dar și Charles Péguy, Aurélien Lugné-Poë, Victor Bérard, Lucien Herr, sau Alfred Jarry. Semnăturile au fost
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
s-au numărat Anatole France, Georges Courteline, Octave Mirbeau și Claude Monet, dar și Charles Péguy, Aurélien Lugné-Poë, Victor Bérard, Lucien Herr, sau Alfred Jarry. Semnăturile au fost strânse de studenți sau de tineri scriitori, ca Marcel Proust. Au venit petiții din partea oamenilor de știință de marcă, cum ar fi Émile Duclaux, directorul Institutului Pasteur. Petițiile semnate de patruzeci de scriitori, de artiști, de universitari și oameni de știință au totalizat de semnături. Cu puterea în creștere după douăzeci de ani
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Péguy, Aurélien Lugné-Poë, Victor Bérard, Lucien Herr, sau Alfred Jarry. Semnăturile au fost strânse de studenți sau de tineri scriitori, ca Marcel Proust. Au venit petiții din partea oamenilor de știință de marcă, cum ar fi Émile Duclaux, directorul Institutului Pasteur. Petițiile semnate de patruzeci de scriitori, de artiști, de universitari și oameni de știință au totalizat de semnături. Cu puterea în creștere după douăzeci de ani, presa populară și de opinie a atins un nou record cu "J'Accuse...!", impunându-se
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
supună rezoluției ONU. John Baggot Glubb, comandantul Legiunii Arabe, a scris că ministrul de externe britanic Ernest Bevin a dat undă verde Legiunii Arabe să ocupe teritoriul alocat statului arab. Premierul Transiordaniei a explicat că Abdullah a primit sute de petiții din partea liderilor palestinieni prin care aceștia cereau protecție după retragerea forțelor britanice. Eugene Rogan afirmă că aceste petiții ale locuitorilor din aproape toate orașele și satele palestiniene sunt păstrate în "The Hashemite Documents: The Papers of Abdullah bin al-Husayn, volume
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
a dat undă verde Legiunii Arabe să ocupe teritoriul alocat statului arab. Premierul Transiordaniei a explicat că Abdullah a primit sute de petiții din partea liderilor palestinieni prin care aceștia cereau protecție după retragerea forțelor britanice. Eugene Rogan afirmă că aceste petiții ale locuitorilor din aproape toate orașele și satele palestiniene sunt păstrate în "The Hashemite Documents: The Papers of Abdullah bin al-Husayn, volume V: Palestine 1948 (Amman 1995)" După încetarea mandatului, forțele armate ale Transiordaniei au intrat în Palestina. Consiliul de
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
1789, el păstorind comunitatea până la moartea sa. Ca urmare a creșterii numerice a comunității (în 1828 trăiau la Arad 812 evrei), judele Moses Hirschl și șef rabinul Aaron Chorin au hotărât construirea unei noi sinagogi, astfel au început să trimită petiții consiliului orășenesc. Petițiile s-au materializat prin convocarea unei adunări generale a consiliului în anul 1821, în urma căreia s-a constituit o comisie specială, prezidată de consilierul regal Sabbas Thokolly, iar concluzia comisiei a fost ca sinagoga și școala să
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
comunitatea până la moartea sa. Ca urmare a creșterii numerice a comunității (în 1828 trăiau la Arad 812 evrei), judele Moses Hirschl și șef rabinul Aaron Chorin au hotărât construirea unei noi sinagogi, astfel au început să trimită petiții consiliului orășenesc. Petițiile s-au materializat prin convocarea unei adunări generale a consiliului în anul 1821, în urma căreia s-a constituit o comisie specială, prezidată de consilierul regal Sabbas Thokolly, iar concluzia comisiei a fost ca sinagoga și școala să fie ridicate pe
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
îi aibă în grijă că erau forțați să plătească bani sub formă de donații, în plus față de banii de chirie și plata cotizației de membru al asociației. În plus, aceștia se plângeau că erau tratați ca niște sclavi. Victimele depuneau petiții la Poliție sau la Guvern, dar acestea rămâneau fără nici un efect, orfanii fiind trimiși să se adreseze Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH). Răspunsul ANPH era că nu au dreptul legal să se amestece în treburile ANR și îi
Asociația Nevăzătorilor din România () [Corola-website/Science/321440_a_322769]
-
pe și pe , autorii lui "", pe al cărui director îl cunoștea Lazare foarte bine, frații Clemenceau și s-au angajat în lupta pentru revizuirea procesului. Blum a încercat la sfârșitul lui noiembrie să-i ceară prietenului său să semneze o petiție care cerea revizuirea procesului, dar acesta din urmă a refuzat, a rupt legăturile cu Zola și cu Blum la începutul lui decembrie, și a început să popularizeze termenul de „intelectual”. Această primă ruptură a fost preludiul unei divizări a elitelor
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și pe guvern, în scopul unora de a obține rejudecarea și al altora de a obține condamnarea lui Zola. Dar obiectivul romancierului a fost atins: deschiderea unui proces public în fața unei curți cu jurați. La 15 ianuarie, a publicat o petiție ce reclama revizuirea procesului. Ea era semnată de Émile Zola, Anatole France, directorul Institutului Pasteur Émile Duclaux, Daniel Halévy, Fernand Gregh, Félix Fénéon, Marcel Proust, Lucien Herr, Charles Andler, Victor Bérard, François Simiand, Georges Sorel, dar și pictorul Claude Monet
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
este redusă numeric și nu-i trebuie mai mult de două-trei biserici, "„deoarece, acum, biserica mitropoliei e prea mult, fiind mai întotdeuna deșartă“". Această atitudine a autorităților habsburgice a determinat o puternică acțiune de protest în rândul localnicilor. Într-o petiție înaintată la 25 ianuarie 1792 de către târgoveții suceveni către guvernul Bucovinei se cere ""ca biserica Mitropolia veche ce au rămas însă acum întreagă să nu se strice"". Autoritățile austriece au poruncit demolarea edificiului. Biserica a fost salvată de la distrugere de
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
publicate cu destul timp înainte pe siteul primăriei, site care ar trebui să conțină și toate contractele în desfășurare, toate proprietățile municipalității și toate facturile plătite de primărie. În ceea ce privește transparența decizională, Dan susține un sistem online de urmărire a soluționării petițiilor și discuții publice pentru deciziile majore. De asemenea, posturile în primărie vor fi ocupate prin concurs, încercând astfel să atragă tineri formați la universități străine. Nicușor Dan este susținut de Andrei Pleșu, care spune că e singurul dintre candidați căruia
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
dintre Hunedoara și Zlaști. Tot atunci un grup de tineri din Hunedoara au început să protesteze împotriva distrugerilor, însă autoritățile locale au rămas indiferente. Tinerii continuau să insiste pe autorități prin promovarea pe internet al acestui obiectiv și creerea unor petiții pentru salvarea și reabilitarea acestui obiectiv. În toamna lui 2009 s-au vândut și ultimele două locomotive diesel-hidraulice tip L45H împreună cu ultimele zece vagoane de marfă la un investitor austriac stabilit în Brad, jud. Hunedoara. Materialul rulant a fost transportat
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
Cauza (Hotărârea din 28 septembrie 2004, petiția numărul 46572/99) reprezintă un caz judecat de CEDO în care statul Român a fost condamnat pentru mai multe încălcări ale drepturilor omului în cazul a doi ziariști. În această speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, secția a II-a
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]