8,421 matches
-
vocal-simfonică și concertantă. La Conservatorul de muzică din Cernăuți a studiat pianul cu Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956 a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (ulterior denumită Conservatorul Ciprian Porumbescu) unde a studiat pian cu Florica Musicescu, compoziție cu Leon Klepper, armonie cu Paul Constantinescu și orchestrație cu Theodor Rogalski. a fost lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1996) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Radu Paladi a fost membru al Uniunii
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
Cinematografică din București. Radu Paladi a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de la înființarea acestei instituții în anul 1949. A susținut recitaluri camerale în calitate de pianist în România, Spania, Germania și concerte ca solist al propriului Concert pentru pian în primă audiție, cu Orchestra Filarmonică din Iași, apoi cu Orchestra Filarmonică din Botoșani și în înregistrarea acestei lucrări cu Orchestra Națională Radio. Radu Paladi a deținut funcțiile de director și dirijor al Orchestrei filarmonice din Botoșani (1969-1972), a fost
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
Botoșani (1969-1972), a fost conducător a numeroase formații corale de amatori din România, și a fost membru în jurii la concursuri de compoziție, de interpretare corală sau instrumentală. Muzică de scenă Muzică de film Muzică corală Muzică vocală Piese pentru pian solo Muzică de cameră Muzică simfonică și vocal-simfonică Muzică concertantă DISCOGRAFIE TIPARITURI
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
în antract, a interpretat Plumb și Lacustra (pe versuri de George Bacovia și, așa cum îi place să spună, în tălmăcire muzicală proprie). Este membru al Cenaclului Flacăra în anii 1984 și 1985. Debutul s-a produs cu un cântec propriu, "Pian", dublat apoi de un altul, pe versurile lui Adrian Păunescu, "Cântec de război" ("Substantivele"). Tot din timpul Cenaclului datează și "Floare la rever", pentru care Adrian Păunescu a scris versurile special, așa cum va mai face același lucru peste ani, la
Florin Săsărman () [Corola-website/Science/330173_a_331502]
-
fost publicate sub forma unor cărți care au fost intens studiate în câteva ediții succesive. În ciuda realizărilor sale academice militare, Cui rămâne cunoscut în Occident datorită vieții sale „secundare” de compozitor. Când era copil în Vilnius a luat lecții de pian, a studiat lucrările lui Chopin și a început să compună lucrări la vârsta de 14 ani. Cu câteva luni înainte de a fi trimis la Sankt Petersburg Cui a reușit să ia lecții de teorie muzicală de la compozitorul polonez Stanisław Moniuszko
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
a fost opera "William Ratcliff" a lui Cui. Cartea lui Cui "La musique en Russie" și lucrarea "Suite pour Piano", Op. 21, sunt dedicate lui Liszt. În plus, lucrarea "Tarantelle" pentru orchestră, Op. 12, a format baza ultimei transcripții pentru pian a lui Liszt. În viața sa muzicală îndelungată și activă Cui a primit numeroase distincții. La sfârșitul anilor 1880 și începutul anilor 1890 câteva societăți muzicale străine l-au onorat pe Cui făcându-l membru. La puțin timp după montarea
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
tematice de articole au fost publicate sub forma unor monografii; acestea acopereau subiecte precum producția originală din 1876 a ciclului "Inelul Nibelungilor" de la Bayreuth, dezvoltarea muzicii romantice ruse, muzica în Rusia sau conferințele lui Anton Rubinstein despre istoria muzicii pentru pian. Datorită regulilor impuse de statura militară a lui Cui, în primii ani articolele sale trebuiau publicate sub un pseudonim care consta în trei asteriscuri (***). Totuși, în cercurile muzicale din Sankt Petersburg, era clar cine scria articolele. Recenziile sale muzicale au
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Marcella Sembrich. Printre cântecele sale artistice se numără „Statuia din Țarskoie Selo” („"Царско-сельская статyя"”) și „Scrisoarea arsă," („"Сожжённое письмо"”), ambele inspirate după poemele celui mai apreciat poet al lui Cui, Alexandr Pușkin. În plus, Cui a compus numeroase lucrări pentru pian și pentru ansambluri de cameră (inclusiv trei cvartete de coarde), numeroase lucrări corale și câteva lucrări orchestrale, dar cele mai importante lucrări ale sale sunt operele, 15 la număr și de proporții variate.
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
2 în Re minor, Op. 40, la Paris în 1924-1925 în ceea ce el a numit "nouă luni de muncă frenetică". A caracterizat simfonia ca fiind o lucrare de "fier și oțel". Prokofiev a modelat structura simfoniei după ultima sonată pentru pian a lui Beethoven, Op. 111: o primă parte furtunoasă într-o tonalitate minoră urmată de o serie de variațiuni. Prima parte, în formă de sonată tradițională, este severă din punct de vedere ritmic, disonantă din punct de vedere armonic și
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
ce aparținea clasei de mijloc intelectuale, Vaughan Williams nu a ignorat niciodată acest lucru și a lucrat toată viața în spiritul democratic și egalitarist în care credea. La vârsta de șase ani Vaughan Williams a început să ia lecții de pian de la mătușa sa Sophy Wedgewood iar la vârsta de șapte ani a început să studieze și vioara. În ianuarie 1887, la vârsta de 14 ani, Vaughan Williams a început să studieze la Charterhouse School, una din puținele școli de la vremea
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
Londra sub bagheta lui Adrian Boult. După 1924 a început o nouă fază în viața sa muzicală, caracterizată prin ritmuri încrucișitare vesele și prin armonii izbitoare. Lucrări importante din această perioadă sunt "Toccata Marziale", baletul "Old King Cole", Concertul pentru pian, oratoriul "Sancta Civitas" (preferata sa dintre lucrările sale corale) și baletul "Job: A Masque for Dancing". De asemenea a compus și "Te Deum în Sol major" pentru înscăunarea lui Cosmo Gordon Lang ca Arhiepiscop de Canterbury. Această perioadă muzicală a
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
acolo. Cohen a interpretat la premieră lucrarea "Hymn Tune Prelude" a lui Vaughan Williams în 1930 care îi este dedicată. Mai târziu ea va interpreta lucrarea în toată Europa în timpul turneelor ei. În 1933 a interpretat la premiera Concertului pentru pian în Do major, o lucrare din nou dedicată ei. Cohen a primit pentru o perioadă drepturile exclusive de a interpreta lucrarea. Cohen a interpretat și promovat muzica lui Vaughan Williams în toată Europa, Uniunea Sovietică și Statele Unite. Muzica sa a
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
(n. 20 ianuarie 1954, Arad) este un dirijor român-elvețian-canadian. În prezent (2014) este dirijor al Operei Naționale București. O dublă pregătire artistică - pian și dirijat - urmată în Elveția și desăvârșită în Austria și Italia, o carieră bogată începută la Monte Carlo, Geneva și Torino, continuată peste ocean - în Canada și SUA - și nu în ultimul rând în România, un repertoriu variat reunind lucrări
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
în România (Liceul de Muzică “George Enescu” din București), debutul său scenic desfășurându-se la doar 13 ani, ca solist alături de Orchestra Națională Radio, chiar sub bagheta tatălui său, celebrul dirijor român Iosif Conta. Premiile obținute în cadrul numeroaselor competiții de pian din Europa la care a participat i-au pregătit drumul către studiile superioare urmate la una dintre cele mai prestigioase academii de muzică europene: Conservatorul de muzică din Geneva (Elveția). Au urmat două specializări care au completat studiile lui Vladimir
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
program Beethoven/Berlioz la pupitrul Orchestrei Naționale Ruse. În anul 2000, Vladimir Vlad Conta a debutat la Londra, la Royal Festival Hall, unde a dirijat mai multe concerte ale ansamblului Philharmonia Orchestra, într-un program Ceaikovski, inclusiv integrala lucrărilor pentru pian și orchestră, alături de pianistul rus Mihail Pletnev. Șase ani mai târziu, dirijorul român s-a aflat pentru prima oară la Roma, unde a prezentat un program Bartók/ Enescu/Beethoven, sub bagheta sa evoluând Orchestra di Roma e del Lazio. După
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
domeniul muzical românesc. Un exemplu ar fi prezența sa în dublă ipostază - ca pianist și dirijor - lucru rar întâlnit până atunci în România, la pupitrul Filarmonicii "George Enescu", cu un program integral Beethoven (Simfonia a III-a și Fantezia pentru pian, cor și orchestră în do minor). Vladimir Vlad Conta și-a format un repertoriu extrem de bogat ca gen și curent artistic: Printre distincțiile care au fost atribuite artistului român se numără: Din anul 2012, Vladimir Vlad Conta este membru de
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
fost compozitor, dirijor și muzician român. a urmat studiile la Școala Normală de Băieți din Bistrița, iar mai apoi la Liceul George Barițiu din acest oraș. În paralel a urmat o Școală de Aplicație în practica pedagogică, urmând ore de pian cu profesoara Emilia Cuteanu și de vioară cu Ionel Șerban. Mai apoi alege cariera muzicală, urmând studii temeinice la conservatoarele din Cluj-Napoca si Timișoara. Format la prestigioasa școală de compoziție clujeană, Tudor Jarda l-a avut ca profesor de compoziție
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
Această pagină este despre o pisică. Pentru a nu fi confundată cu o altă pisică, accesați Nora (pisică) - o pisică ce cânta la pian" este o Meme internet. Această a fost inspirată dintr-un film din 1984 cu o pisică numită "Fatso", purtând o cămașă albastră și "cântând" cu un ritm optimist la un sintetizator. Videoclipul a fost postat de YouTube sub titlul ""Cool
Keyboard Cat () [Corola-website/Science/330414_a_331743]
-
fost realizate de ing. Al. Popescu, asistat de Davidsohn Pascu și Dan Eugen. Muzica filmului a fost compusă de Henry Mălineanu, tot el realizând și conducerea muzicală. Piesele muzicale au fost interpretate de formația de muzică ușoară Joe Reininger, la pian cântând János Kőrössy (creditat pe generic Iancsi Kőrössy). Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.000.000 lei. Filmul "Șeful sectorului suflete" a fost vizionat de 1.027.209 spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
München), în Italia (la Romă, în Piazza del Popolo și la Academia di România), în Israel (la Țel Aviv, Haifa și Ierusalim), în Cehia (la Sala Congreselor din Praga), în Bulgaria (că solista alături de Filarmonica din Vidin), Republica Moldova (recitaluri de pian solo la Conservatorul din Chișinău). În același timp a sustinut numeroase recitaluri în țară și în străinătate alături de artistul Gheorghe Zamfir. Cea mai mare parte a acestor manifestări artistice au fost transmise și retransmise de numeroase posturi de televiziune și
Nicoleta Luca-Meițoiu () [Corola-website/Science/329080_a_330409]
-
Ea a decedat la vârsta de 27 ani, fiind înmormântată în cimitirul Powązki din Varșovia. După numele ei „Bądarzewska“ a fost denumit un crater de impact de pe planeta Venus, "vezi Lista craterelor de pe Venus" . Bądarzewska devine renumită prin compoziția pentru pian "Rugăciunea unei fecioare" („Modlitwa dziewicy“, „La prière d'une vierge“, Op. 4, publicată în anul 1856). Această compoziție devine prin mai multe variante, foarte populară prin secolul XIX, fiind una dintre cele mai renumite compoziții din acea perioadă. Printre operele
Tekla Bądarzewska () [Corola-website/Science/329119_a_330448]
-
Op. 4, publicată în anul 1856). Această compoziție devine prin mai multe variante, foarte populară prin secolul XIX, fiind una dintre cele mai renumite compoziții din acea perioadă. Printre operele ei se mai pot aminti 35 de compoziții romantice pentru pian, care au ceva asemănător cu compozițiile lui Robert Schumann. În opera lui Kurt Weill „Aufstieg und Fall der Stadt Mahagonny“ ("Înflorirea și prăbușirea orașului Mahagonny"), partitura ei apare în primul act.
Tekla Bądarzewska () [Corola-website/Science/329119_a_330448]
-
Sosnowiec, Slaskie, Polonia]; d. 6 iulie 2000, Varșovia, Polonia) a fost un pianist evreu din Polonia. Supraviețuitor al Holocaustului, viața sa a constituit subiect al filmului Pianistul din 2002. După terminarea școlii a mers la Varșovia pentru a studia muzica (pian) la Școala de Muzică Chopin, unde îi este profesor Jozef Smidowicz, și mai târziu profesorului Aleksander Michalowski. În 1931 pleacă la Berlin, la Academia de Muzică, unde îi este profesor Leonid Kreutzer și Arthur Schnabel (pian) și profesorul Franz Schereker
Władysław Szpilman () [Corola-website/Science/329256_a_330585]
-
pentru a studia muzica (pian) la Școala de Muzică Chopin, unde îi este profesor Jozef Smidowicz, și mai târziu profesorului Aleksander Michalowski. În 1931 pleacă la Berlin, la Academia de Muzică, unde îi este profesor Leonid Kreutzer și Arthur Schnabel (pian) și profesorul Franz Schereker (compoziție). În acest timp el a scris mai multe lucrări pentru pian și vioară. În anul 1935 Szpilman lucrează pentru "Polish Radio", unde, exceptând perioada războiului, a lucrat până în 1963. În 1946 a publicat cartea sa
Władysław Szpilman () [Corola-website/Science/329256_a_330585]
-
și mai târziu profesorului Aleksander Michalowski. În 1931 pleacă la Berlin, la Academia de Muzică, unde îi este profesor Leonid Kreutzer și Arthur Schnabel (pian) și profesorul Franz Schereker (compoziție). În acest timp el a scris mai multe lucrări pentru pian și vioară. În anul 1935 Szpilman lucrează pentru "Polish Radio", unde, exceptând perioada războiului, a lucrat până în 1963. În 1946 a publicat cartea sa "Death of a City", unde și-a publicat memorile din perioada 1939-1945. Din 1945, Szpilman a
Władysław Szpilman () [Corola-website/Science/329256_a_330585]