14,286 matches
-
asta e lumea noastră acum, așa arată, ca-n pozele pe care tocmai le-am văzut. E bine, dar nu e bine, dar nu e nici rău, deși e rău. E ca În comunism, că doar sînt aceiași, dar un pic altfel, pentru că e democrație. Originală. Sau nu e nici, una nici alta, ci e pur și simplu un alt fel de prezent, În care trecutul s-a deghizat sau a mutat Într-un mod parșiv (ca un virus sau ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine, pic de duioșie, de calm. Dacă m-aș fi însurat cu o femeie blândă și bună, aș fi fost acum cu totul alt om. Ah, totul e atât de negru, negru... De ce nu mă părăsești? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine, pic de duioșie, de calm. Dacă m-aș fi însurat cu o femeie blândă și bună, aș fi fost acum cu totul alt om. Ah, totul e atât de negru, negru... De ce nu mă părăsești? — Nu vreau să te părăsesc. — Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te iubesc și că mă gândesc la tine. — Ce fel de a vorbi, ce ton! Ar trebui să iei lecții, să înveți să fii femeie. — Cum aș putea vorbi altfel, când tu te porți cum te porți? — N-ai nici un pic de simțire în tine? — În clipa asta nu. Am închis robinetul simțirii. Dacă mai simțeam ceva aș fi început să țip. — Țipă, mi-ar plăcea să te aud țipând. — E de ajuns să țipe unul dintre noi. — De ce nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi putut-o întinde înainte de sosirea poliției!“ Când îl zări pe George, Stella începu iar să plângă, și acum se străduia să-și stăvilească lacrimile. Pentru ea, plânsul era un soi de boală rușinoasă și neobișnuită, nu-i aducea nici un pic de alinare. Își răsuci capul pe pernă, silindu-se să respire liniștit, dar nu-și putea împiedica buza de jos să nu-i, tremure și inima să-și oprească bătăile nebunești. Duse mâna la obrazul învinețit și răsuflă greu, ferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu poate comunica în nici un fel cu rasa umană. E măreață ca o regină, m-am însurat cu o principesă. Și detest s-o văd plângând, e atât de nefiresc pentru ea, arată ca un purcel ud. Nu are nici un pic de căldură în făptura ei, nu poți afla un liman în ea sau puțină siguranță. Oh, Doamne, și ce frică mă cuprinde, de cât ajutor aș avea nevoia acum că vine el. De ce trebuie ca eu să fiu întotdeauna cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el pentru că-i nepoliticos. — Fără îndoială, a renunțat la orice amabilitate în relațiile cu semenii săi, dar ăsta nu-i decât un simptom. George urăște oamenii. Când te uiți la el, înțelegi ce înseamnă un terorist. — Nu-ți inspiră nici un pic de milă? Crezi că trece vreo zi sau vreun ceas în care să nu se gândească la Rufus? — Pierderea copilului a însemnat pierderea prestigiului. — Cum poți să... — Probabil că, într-o criză de furie, a îmbrâncit copilul pe scări, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la bibliotecă o carte „instructivă“, își bătea joc de ea. Toată ziua încerca felurite cosmetice și își prefăcea rochiile. Se ducea la Bowcock sau la boutique Anne Lapwing și își cumpăra eșarfe sau accesorii ieftine, ca să se mai înveseleaseă un pic. Se ducea la Institut, dar se grăbea să se întoarcă acasă. În ultima vreme, George o vizitase mai rar și trecuse un timp lung de când nu mai făcuse dragoste cu ea, deși se arăta mai posesiv ca oricând. Odată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-a scufundat odată cu mașina. Numai că a reușit, nu știu cum, să iasă. Ghinion! Data viitoare sper să am mai mult noroc. Nu te-ai schimbat prea mult, comentă John Robert. Observația îi făcu plăcere lui George. Se mai relaxa un pic și adăugă: — Mă întreb dacă am cerut într-adevăr s-o omor. Mi-am pus această întrebare. E o chestiune pe care aș vrea s-o discut cu dumneavoastră, face parte din categoria lucrurilor pe care le discutam pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu cu idealurile „Prietenilor“, dar îi părea rău să nu-și mai vadă vărul (în a cărui casă era rar invitată). Ținea la el și-l admira foarte mult, numai că-l cam invidia pentru avere și-l blama un pic pentru francmasonerie, care era o societate secretă, ori „Prietenii“ nu admit secrete. Și atunci, cum stătea cu propriile ei secrete? Furișă o privire spre Brian (ca întotdeauna, Gabriel ședea între soțul ei și fiul ei) și văzu pe fața acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
St. Paul la fel de mult ca la reuniune? — Da. — Mai mult? — Nu. — Bun. Ce ți-a spus Adam după reuniune? — Că un muscoi are treizeci de mii de celule în creier, iar noi, oamenii, avem miliarde. Asta ne mai dă un pic de curaj. Ce ți-a plăcut la reuniune? — Tăcerea. Cățelul. Ce-a spus domnul Eastcote. — Da... te făcea să te simți purificat, proaspăt spălat, mai alb decât zăpada. — Zău? — Nu te simți așa după împărtășanie? — Nu m-am mai împărtășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-mi trag coarnele înăuntru. Dar nu pot. Coarnele mele sunt mereu afară și ochii mei scrutează întunericul. E greu să scrutezi întunericul. Puțini oameni reușesc. Ai o părere atât de proastă despre mintea mea? Nu. Așadar mă încurajezi un pic? Nu, vreau să spun că nu mă interesează absolut deloc mintea dumitale. Mintea mea e plină de tot felul de lucruri bizare. Zăngăneli și... vrăji... nu pot să explic. Crezi că sunt nebun? Nu. Spuneai cândva că nu-i filozofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
senin. — Poate are impresia că locuiește aici. — Ia diferite obiecte. Cred că le ia, le ascunde, și pe urmă le găsește. Devine din ce în ce mai ciudată. I-am cerut cafele ca s-o fac să plece. Ar trebui s-o răsfeți un pic. Vrea și ea să fie alintată. — Nu zău! — Platon afirmă că unui sclav nu-i poți comunica altceva decât porunci. Tu traduci perfect observația asta în fapt. Acum că stau să mă gândesc, nu te-am auzit niciodată comunicându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea înlocui cu un tenor normal. Ești înghețat toacă, îi spuse Emma. Du-te și te îmbracă sau vâră-te din nou în oala asta. — Da, da... Tom, n-ai văzut-o pe Anthea? Nu? Bine, eu mai rămân un pic. Rezolvăm altă dată problema Irlandei. Era vânăt de frig și se îndepărtă tremurând. Să creadă el că mai discutăm despre Irlanda. Uite-o pe maică-mea, spuse Tom. Alex, și ea îmbrăcată, se îndrepta, radioasă, spre ei. Alex, ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că făcuse o serie întreagă de gafe și era conștient de poziția îngrozitor de falsă în care se găsea, dar era exasperat și de agresivitatea tonului lui Hattie, de parcă totul ar fi pornit din vina lui. Își spuse: „N-are nici un pic de simț al umorului, nu știe să sesizeze partea nostimă a unei situații. De ce-o fi atât de înfuriată pe mine?“. Apoi încercă s-o dreagă: Vreau să spun că ești nou-venită în orașul ăsta... Și ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Aici, înălțând capul, după o cățărare mai dificilă, văzu o siluetă bărbătească proiectată pe albastrul cerului. O clipă crezu că-i George. Pe urmă își dădu seama că nu era un bărbat, ci un băiețandru înalt. Când mai înaintă un pic, văzu și un al doilea băiat. Stăteau amândoi și se uitau la un ochi de baltă adunată într-o mică depresiune dintre stânci, în care fluxul, biciuit de furtunile iernii, scuipa trâmbe de apă. Gabriel cunoștea băltița. Când se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de repezit: — Ar fi mai bine să ne întoarcem! și o luară cu toții pe urmele lui Tom. Tom fugea de rupea pământul dar, simțindu-și respirația tăiată, mai încetini un pic. Pe aleea asfaltată care cobora dinspre Maryville până la locul unde își parcaseră mașinile, venea cineva. Era George. Tom alergă la el și-l prinse de braț. O, George, George, tu știai? Știai că Iisus a fost în Anglia? E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așezase pe țărm, la o bună distanță de undele înspumate. Nu-i plăcea marea. Îi era frică de ea și nu-i plăcea să-și stropească blănița. Dorea ca Adam să se întoarcă mai repede. Ca să se mai înveselească un pic, lovi o piatră cu lăbuța, ca și cum ar fi jucat fotbal cu ea, clar nu-i stătea lui inima la joc. Adam se întoarse și-l luă și pe Zet în apă. Se gândea că poate și el vrea să înoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
multicoloră. Se apropie de el, aruncându-i-se aproape la piept. Tom se dădu un pas îndărăt și o privi din nou, mai atent. Emma! Păcătosule! Asta-i prea mult! Și ești beat, duhnești a whisky. Bea și tu un pic, am adus sticla cu mine, haide să ne așezăm undeva. Ești beat turtă. De unde ai știut că suntem aici? Am întâlnit niște bețivi lângă cârciumă și mi-au spus că e o petrecere la Papuc. Unde-s fetele? Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zet, apoi lăsase rochia în bucătărie, împreună cu un bilet. Emma plecase la Londra cu o zi înainte, ros de păreri de rău și de căință. Tom, la fel de plin de păreri de rău și de căință, încercase să-l înveselească un pic. Emma îi adusese, fără să scoată un cuvânt, rochia distrusă a lui Judy, iar Tom îi spusese că, în primul rând, Judy Osmore nu era genul de femeie care face caz pentru atâta lucru și că, oricum, avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl citise și pe cel din The Swimmer. De atunci încolo, tot felul de gânduri îi tulburaseră și-i încâlciseră mintea. Nu uitase de glumele lui George în legătură cu Hattie. Acum nu știa ce să mai creadă. Nu mai punea aproape pic de hrană în gură, în schimb bea de stingea, își controla sticluța cu somnifere ca să vadă dacă are destule pilule pentru a adormi pe veci și aștepta. Singurul lucru care o mai înveselise puțin a fost faptul că articolul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu era decât o ficțiune, visul unei dorințe? Când Pearl se gândea cât de loială fusese ea, cum se dăruise cu trup și suflet acestor doi oameni, se simțea cuprinsă de furie împotriva lui Rozanov, ceea ce-i mai domolea un pic durerea. Totuși, durerea era zdrobitoare. Dragostea pe care i-o purta monstrului se zbătea ca o fiară în inima ei și cu cât îi repeta în gând cusururile, cu atât mai drag îi era. Îl iubea într-un fel protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiu, în continuare, măritată cu tine. — De ce? — Știi de ce? Pentru că te iubesc. Pentru că mă gândesc... că ceea ce ne leagă... e ceva absolut. — Absolut, ce cuvânt! Totdeauna ai fost o absolutistă. Tu vorbești de iubire, tu care n-ai în tine pic de tandrețe, de blândețe, de iertare! — Încerc toate aceste simțăminte, dar tu le ucizi mijloacele de a se exprima, felul în care aș dori să le exprim, tu respingi limbajul meu... Întotdeauna e vina mea. Nu. — Nu mi-ai iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se mai întâmple. Apreciaseră, reflectaseră, plănuiseră. În cursul după-amiezii (după ce ciuguliseră, distrați, puțină pâine și brânză în chip de masă de prânz), Hattie declarase că e foarte obosită, și că o doare capul și ar dori să se odihnească un pic, așa încât se despărțiseră, amândoi simțindu-se ușurați. Fata se întinsese pe pat, rigidă, cu mintea în continuă alertă. Acum, bătrânul era cel care se frământa și ofta, iar ea asculta. Seara porniseră din nou să depene amintiri, într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea la un anumit stimul din partea noastră. Pentru a ne crește credibilitatea este, de asemenea, important, ca și noi să ne lăsăm cunoscuți dar, bineînțeles, nu în totalitate, pentru a nu deveni vulnerabili. Întotdeauna este bine să ne cunoaștem un pic mai bine partenerul de discuție, decît ne cunoaște acesta pe noi, tocmai pentru a putea menține controlul anumitor situații. La rîndul său, fiecare partener de discuții va proceda la fel, dorind și el să ne cunoască, dacă este posibil cît
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]