10,542 matches
-
pantalonași cu bretele, aveam mania scotocelii. Așa am descoperit, printre altele, steriletul maică-mii (pe vremea aia, crezusem că e-un tacâm de bucătărie pentru oaspeți), celebra cutie cu nasturi (câteva sute, de toate formele și culorile, după cum am mai pomenit) și-un Neckermann ascuns cu grijă între saltea și somieră (prin episodul nemțesc am trecut cu toții, poposind îndelung în baie la paginile de lenjerie intimă). Singurele cuvinte care mișcau un clopoțel prin căsuțele cu amintiri erau Leon-Vodă, dar nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
BPT, Rebarbor, Simion Săveanu, hărțile Cadrilaterului, Un om adevărat de Boris Polevoi, albumele Luchian și Mützner, poeziile lui Minulescu, O lume dispărută - toate străluceau stins în pupilă, sub mișcarea pofticioasă a pleoapelor. O dată pe an, de 1 martie, Anticarii se pomeneau îndepărtați de autorități și-n locul lor se instalau, pentru câteva ore, vânzătorii de chilipiruri. Tarabele erau luate cu asalt de-o producție delicată și sentimentală, dedicată publicului feminin: ursuleți, coșari de plastic, ulcele în miniatură, Hristoși capturați în bule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că învinsul nostru amoros trecuse la un moment dat prin cazarma amfiteatrelor. În sfârșit, mai sărea în ochi un detaliu, care îmi dădea cu-adevărat de gândit. Că omul cita din Holban (unul din favoriții mei), se înțelege: coincidență. Că pomenea de aventurile lui imaginare (blânde și inofensive), la fel: cu toții trăim din fantasme. Dar că tipul făcea teoria soft-ului sufletesc fără să trimită sau să citeze, asta nu mai mergea: aici, intrusul mă copiase pur și simplu, cu tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dușmanul îi pulverizează câteva sute de gloanțe în ficat. Eram un ins ponderat, conștient. Aveam grijă de mine mai ceva ca maică-mea de porțelanurile ei. Scăpasem. Ateneul scăpase și el, se trăsese alături, cu tunul, în Biblioteca Universitară. Mă pomenisem de două ori înăuntru; prima oară, târât la un concert combinat, cum se țineau pe vremuri: orchestra cânta de toate, de la Brahms la Rimski-Korsakov, puțin Vivaldi, adormeai și te trezeai în etape, ca-n tren, când trage cineva semnalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a desființat în 1990.“ „Serios?! Atunci, de ce-aud uneori muzică populară, când ridic receptorul?“ A mai tras un gât din sticla de bere, după care a revenit: „Și ce caută băieții veseli pe scrisori din ’98-’99? Sau te pomenești că «Direcția operativă» se referă la « Direcția operativă a farselor și glumelor proaste», iar comentatorii din subsol sunt niște amatori, puși să se-amuze pe seama ta?!“ „N-ar fi exclus...“, am plusat. „Pe dracu’. Ăștia făceau o ediție critică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
citeau mai bine cu două creiere și jumătate (jumătatea îi aparținea lui Cezar, care putea oricând interveni, chiar dacă acum își rodea unghiile date cu maioneză). „Povestește-mi întâi ce-ai prins tu. Varianta Robe.“ „În câteva cuvinte?“ „Da.“ I-am pomenit tot ce-mi trecuse prin minte: impostura, dublajul, contradicțiile scrisorilor. Mihnea a pufnit, cu superioritatea matematicianului care știe mai bine. I-aș fi șters-o de pe față, îmbrâncindu-l prietenește. „Acum e rândul meu. Unu: cine și cui îi scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și m-a felicitat: „Ăsta a scris opt scrisori?! Ca Eminescu?“ „Faci pe prostul cu mine?!“, am exclamat. „Ia mai gândește-te!“ Dacă ar fi să ne luăm după unii cercetători, Eminescu ar fi avut 7 scrisori, nu 6. Perpessicius pomenește ceva într-o notă, iar Murărașu, deși nu dă sursa, citează niște versuri care nu pot fi atribuite nici unei alte poezii sau variante. Editorii lansaseră încă de la începutul secolului trecut ipoteza că Maiorescu ar fi știut de Scrisori, le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-un an jumate. Și nu e unul amărât; dimpotrivă, e-un număr special.“ „Adică vrei să-mi spui mie că au dispărut toate Pif-urile, nu mai găsești nici unul? Păi cu relațiile tale cum rămâne? Dar cu anticariatele? Sau te pomenești că nici acolo nu dai de ele?“ „Exact, le-au adunat tarabagiii pe toate. Piața e moartă în momentul ăsta.“ „O laie...“, m-a ironizat Mihnea, „Cine te crede? Am văzut eu cu 10 000 de lei bucata, pe Doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uitat lung la mine, apoi a revenit: „Deci?“ „Și da, și nu.“, am recunoscut doar pe jumătate. Îmi aminteam fragmentar, ca unele femei, numai ce-mi convenea. Informația inutilă era aruncată la coș, în Recycle Bin. „Mie nu mi-a pomenit mare lucru de Paul ăsta.“, a intervenit Maria. „Îmi vorbește câteodată de el, dar nu l-am cunoscut. Zici că tipul se-ascunde de lume. Nici nu știu cum arată: e simpatic? e isteț? are vreo prietenă? ne-a invitat vreodată pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și-au consecințe, mult mai grave decât îți poți imagina. Relația Paul-Adina s-a terminat din cauza stimabilului aici de față. El este intrusul, individul care i-a spart computerul lui Paul și i-a furat jurnalul, tipul pe care-l pomenește Paul în scrisori, fără să-i dea numele. Adina a fost și-amanta lui Robanu. Ca să se răzbune, Paul îl toarnă pe dom’ profesor la Securitate și-i rescrie dosarul. În plus, îl omoară și virtual, prin birouri și avioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avem micul nostru Paul, indiferent cum îi spunem. Așa că, Maria, n-ar trebui să te superi prea tare.“ „Nu mă supăr. Dar tot nu văd ce legătură are povestea asta cu noi și Viena?“ „Așa e. Și nu ne-ai pomenit varianta corectă: eu sunt Paul? Paul nu e Paul? nici unul din noi nu există?“ Maria mi-a aruncat o privire teribilă. Ceva de genul: îți mai arde de glume? M-am ferit să-i răspund. „Imediat vă explic.“, a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o ultimă poveste.“ „Vă ascult.“, l-am încurajat. S-a tras înapoi peste masă și alunița s-a micșorat la loc. „Vine tot din Marea Britanie, doar că ne mutăm puțin în timp. Din secolul 18 în 20. După cum ți-am pomenit, presbiterienii n-au lucrat singuri atunci când s-au hotărât să distribuie altfel fotocaina. Au apelat la prietenii lor de circumstanță, clismaticii. Așa s-a mers pe varianta cu cartelele și difuzarea drogului la scară de mase. Sper că ai reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la cap. Pe măsură ce ne apropiam de „Blauer Stern“ și de casele verzi de pariuri „Wettpunkt“ (pe care eu le confundasem dezinvolt cu niște magazine alimentare, spre marele amuzament al doctorului Weidle), întrebările mă încurcau tot mai mult. De ce-mi pomenise Grosescu tocmai de presbiterieni? Știa inginerul de Thomas Bayes? Auzise de el din întâmplare sau cunoștea, ca Mihnea, toată povestea? Cine erau, de fapt, clismaticii? Și, mai ales, fusese Maurer un Economist al Minții? Coincidențele păreau prea mari; accidentul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dreptul de proprietate avea caracter netransmisibil și se obținea în funcție de calitatea mărfii propuse și rezultatele obținute în competiție: Campionatul Mondial al Amintirilor, o competiție eternă, lichidă, secretă, de care mulțimea era ferită cu grijă. Învinșii căpătau și ei ceva: se pomeneau șterși de pe fața Pământului, cu tot ce reprezentau; unii spuneau că și din memorie. Popoare întregi dispăreau cu secolele din istorie, zdrobite, uitate sau intrate în poseseia vreunui Economist al Minții priceput sau doar norocos. Disparițiile și aparițiile astea făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
umblase la fișele de identitate, încercase mai mult ca sigur și-o racolare, așa cum credea Mihnea despre Paul. Economiștii preluaseră controlul. Campionatul Mondial al Amintirilor continua fără mine, lucrurile spuse pe față sau citite voalat, printre oameni și locuri, se pomeneau duse mai departe de altul, ca o marfă câștigată pe nedrept. Turnasem fără să știu, notasem totul, din copilărie până astăzi, pe caietele striate ale memoriei, nu omisesem nici un amănunt, ca un Blocatar conștiincios, crezând că voi ajuta vreodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mine că sunt un amărât de pictor?“, îmi venea să-l întreb, „Nu puteai și tu să mă pui boier sau patron, să învârt moșii prin secolul 18 sau afaceri cu terenuri în zilele noastre?“ În loc, de-asta m-am pomenit făcând o constatare blândă și inofensivă: „Dar cu Regatul cum rămâne? Acolo nu se trăia bine?“ „«Regatul» e ridicat de Economiști, noi l-am construit și tot noi l-am dizolvat, când a devenit neprofitabil. Mișcarea n-a fost lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
premise particulare, se obține o concluzie cu un grad de generalitate mai mare. Din punctul de vedere al argumentării, ea presupune două procedee: apelul la fapte și dividerea câmpului tezei în părți diferite care sunt succesiv examinate 64. În articolul Pomeni pentru Liiceanu, din care prezentăm un fragment mai jos, se argumentează că "Patronul editurilor și librăriilor Humanitas a beneficiat de scutiri și reeșalonări de miliarde de lei la plata datoriilor către stat". Argumentarea se bazează pe inducție, pe enumerarea cazurilor
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
prin care manualul pune sub semnul întrebării realitatea existenței lui Menumorut, Glad și Gelu, fapt ce antrenează consecințe grave asupra permanenței etnice românești în Transilvania și asupra continuității organizării politico-statale a românilor: "Unii cercetători de astăzi cred că șefii români pomeniți de acesta [notarul anonim] (Menumorut, Glad și Gelu) nu au existat cu adevărat, pentru că istoricii din vremea respectivă obișnuiau să amestece adevărul cu ficțiunea" (Mitu et al., 1999, p. 16). Unitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Retorica unității totale românești (geografică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
XVIII-lea mai întâi printre artiștii și filosofii englezi, francezi și italieni iar mai apoi printre cei din restul continentului, gustul era văzut, pe o linie teoretică ce ajunge până la Cicero, ca o facultate subiectivă, naturală (în Oratorul perfect, acesta pomenea un simț pentru frumos comun individului cult, doctus, și celui incult, rudis). În ciuda cărui caracter, crede Kant împreună cu Secolul Luminilor (sub influența contelui Anthony de Shaftesbury și a lui Alexander Gerard), gustul se modelează, se "corectează și evoluează", se educa
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de tată și fiu" și de "a procrea și a da viață", pentru a ajunge la concluzia că Dumnezeu a fost numit geniu ("care vrea să zică marele procreator") din cauza puterii fecundante a intelectului său98. Derivat din verbul gignere, cum pomenește și acest autor, genitor însemna, într-adevăr, în latină, "tata", "producător", "creator". Iar genius se folosea cu semnificația legată de această idee de "a da viață" de principiu ce însuflețește fiecare trup, ca și, prin extindere, cu aceea de calitate
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
pentru artă, si nu pentru știința, care e antecedată întotdeauna de reguli cunoscute ce determină modul ei de a acționa 115, și în al carei domeniu "mințile universale", "capetele inventive" (cum au fost Newton și Leibniz, pe care filosoful îi pomenește, ca și așa-numiții "copii-minune") reprezintă doar cazuri de excepție, ciudățenii, "bizarerii bune pentru colecția naturalistului"116. Spre deosebire de poezie, în sfera științei, distanța dintre instructor și discipol este suprimabila. Acesta din urmă poate ajunge să acumuleze tot atâtea cunoștințe că
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
bun poem, a unei autentice opere literare, acel "tremur" al spiritului în expectativă, acea "perspectiva ilimitata"227 întrezărita îndepărtat, care cheamă persistent și nelămurit înspre altceva, de fiecare dată înspre încă ceva. Înspre... ce? Care este cuvântul? Kant ajunge să pomenească, abia, "urmărirea unui maximum" pe deasupra hotarelor experienței 228. Unitatea. Întregul. Totalitatea care reliefează fiecare lucru, înțeles nu în sens conceptual, filosofic, ci în condiția lui imediată, "extrem de complexă și reală, fantasmagorica și visata sau inventată"229. Atât acel lucru care
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
nun eine Vorstellung der Einbildungskraft auf Begriffe bringen soviel heißt als sie exponieren, șo kann die ästhetische Idee eine inexponible Vorstellung derselben (în ihrem freien Spiele) gennant werden." Kritik der Urteilskraft, p. 202. 166 În Cartea întâia a dialecticii transcendentale pomenește, în treacăt, anevoința gânditorului de "a găsi termenul cel mai potrivit pentru conceptul sau" (A312 / B369, p. 309 din tr. sp.), cu toate că asupra relației între aceste două elemente, a rolului factorului lingvistic în procesul de cunoaștere nu emite nici un fel
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Cum se întâmplă de obicei, toți erau obosiți, tuturor noaptea le îngreuiase pleoapele, tuturor le intrase frigul în oase, toți aveau fețele palide, aproape de culoarea ceții. Într-unul din vagoanele de clasa a treia, în zori, chiar lângă fereastră, se pomeniseră stând față în față doi pasageri, amândoi tineri, amândoi aproape fără bagaje, amândoi nu prea elegant îmbrăcați, amândoi cu figurile destul de interesante, în sfârșit, amândoi dornici să înfiripe o conversație. Dacă fiecare ar fi știut prin ce este demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și începea să se facă remarcată în lumea bună. Dar nici asta nu era totul: cele trei fete erau foarte instruite, inteligente și talentate. Se știa că țin extraordinar de mult una la alta și că se susțin reciproc. Se pomenea chiar despre un fel de donații ale celor mai mari în favoarea mezinei, care era idolul întregii familii. În societate nu doar că nu le plăcea să epateze, dar erau chiar exagerat de modeste. Nimeni nu le-ar fi putut reproșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]