8,531 matches
-
cu totul aparte numit „corul operei“. Venisem curios să-i Întâlnesc după ce le văzusem fotografiile-portret trimise din timp, În scopul de a mă familiariza cu chipurile lor, și am fost surprins cât de puțini semănau cu ce se vedea În poze: cei ce păreau tineri erau Între două vârste, cei rotofei erau de-a dreptul obezi, cât despre femei... de la vârstă la culoarea părului, totul arăta altfel. Mă Întrebam dacă acești coriști cu gesturi și maniere exagerate „ca la operă“, vorbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
talie de viespe, dar foarte puternică, folosind un papuc, o perie de păr, vârful unei umbrele, orice - chiar și bastonul unui polițist Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau o tortură ciudată, exotică, nu prea diferită de - să zicem - Îngroparea unei vrăjitoare cu ochii ieșiți din orbite, până la bărbie, În nisipul fierbinte al unui deșert, după cum era ilustrația de pe frontispiciul unei cărți a lui Mayne Reid. 4
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o povestire rușinos de alegorică, Dincolo de Munții Albaștri, care se ocupa de două perechi de micuți călători - bunii Clover și Cowslip și răii Buttercup și Daisy - conținea suficiente detalii palpitante ca să te facă să uiți „mesajul“. Mai erau cărțile cu poze, lucioase, mari, plate. Îmi plăcea În mod deosebit personajul Golliwogg, cel negru ca tăciunele, cu haina lui albastră și pantalonii roșii, cu ochii făcuți din nasturi de izmene și cu sărăcăciosul lui harem alcătuit din cinci păpuși de lemn. Datorită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zăpadă, până ce bătăile unui ceas din depărtare („Ascultă, dar! “ comenta textul cu rimă) Îi alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și cartea cu automobile (veșnica mea favorită, Sarah Jane, arbora
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dese, În care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude sub bătăile inimii tale. Într-un basm englezesc pe care mi l-a citit odată mama, un băiețel se dăduse jos din patul din poză și călărise pe calul lui de lemn pe o cărare pictată Între copaci tăcuți. În timp ce Îngenuncheam pe pernă, Învăluit de somnolență ca Într-o ceață și cu senzația de confort produsă de pudrarea cu talc, Îmi imaginam că mă cațăr
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu stele ca niște perle În chip de ferestre; o minge Îndesată alcătuită din bucăți de poleială strâns rulate, provenite de la ciocolatele pe care le consuma noaptea; fotografii ale nepotului de soră care murise, a mamei lui care Își semnase poza Mater Dolorosa și a unui anume Monsieur de Marante, care fusese silit de familie să se Însoare cu o văduvă bogată. Dominându-le pe toate celelalte era o fotografie Într-o ramă fantezi incrustată cu granate; un portret trei sferturi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la colegiu și m-am gândit s-o caut pe Mademoiselle, În ideea că mai era În viață. Era. Mai corpolentă ca oricând, cu părul cărunt și aproape total surdă, m-a Întâmpinat cu o manifestare tumultoasă de afecțiune. În loc de poza cu Château de Chillon, era una cu o troică În culori țipătoare. Vorbea cu atâta căldură despre viața ei În Rusia, de parcă ar fi fost patria ei pierdută. Și Într-adevăr, am descoperit În apropierea casei ei o Întreagă colonie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de duioasa îi privește! Cu aceste priveliști triste și pline de durere ieșim din biserică, măi privim cu multă cutremurare și cu mult nesaț grădină, ne reculegem câteva momente, adunăm petalele de flori răspândite de vânt pe alee. Apoi facem poze, ne mai filmează un domn că la sfarsitul pelerinajului să ne dea la fiecare o casetă video. Și cu sentimente între vis și realitate, între Cer și pământ vibram de emoții. Parcă îl avem pe Dumnezeu în noi. Așa este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne citește o Sfântă Evanghelie. La intrarea în biserică este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Fiecare se grăbește să se așeze la rând ca să ajungă și la ea ca să se roage, să lase un acatist sau o poză cu cei dragi pe care-i au acasă în România. Când ajungi lângă icoana te atingi de ea, o săruți, te rogi tainic câteva momente. Un călugăr ne dă binecuvântare de la Maica Domnului. Apoi sunt multe obiecte de cult
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Vasele au un volum de 50 sau 60 de litri. Le privești cu nedumerire vrednicia și rezistență lor. N-am mai vazut astfel de vase mari, de piatră, care au peste 2000 de ani vechime Toți ne închinam și facem poze. Lângă vase sunt icoane cu Domnul și un sfeșnic unde ard lumânări. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie potrivit cu minunea care a fost, prefacerea apei în vin. Călugării servesc pelerinii cu puțin vin. Ei au și de vânzare sticle
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sfânt în noi. Ne-a transformat sfințenia lui Dumnezeu. El este prezent în noi, în inimile noastre. Locuiește în noi. Ce bine ar fi să putem păstra în sufletul nostru acea sfințenie. Am mai stat, ne-am recules, am făcut poze. Un domn care era cu noi ne-a filmat. Unii au intrat în magazine să-și ia ceva suveniruri. Alții au luat și apa în sticle din râul Iordan. Și cu toții ne-am urcat în autocar și-am plecat. La
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lui Bahai. Și este păzit de poliție-securitate. Ușile clădirii sunt deschise unde-i mormântul. Dar este și om de pază și privești de la distanță, nu intră nimeni înăuntru. Nimeni nu are voie să atingă o floare sau o frunză. Nici poze nu dau voie să se facă. Va imaginați ce strictețe este. Și ce curățenie, ce clădire îngrijita! în care stă un om mort. Iar Domnul Iisus câte a făcut! A făcut numai bine și nimeni nu mai repara un zid
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
scris despre ea - a lui Caragiale, văzut trei sferturi spate, fără lornion, cu pomeții lui turanici, așa foarte reliefați, cu privirea sfredelitoare, cu mustața stufoasă, accentuând această structură ascuțită a feței, cu o privire fixă și scrutătoare, asemănătoare cu unele poze ale lui Nietzsche, chiar tulburător de asemănător cu Nietzsche. Am zis : iată privirea omului care era un om sociabil și vesel și care-i făcea pe toți să râdă, dar care avea momentele lui de solitudine, din care privea foarte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vervă și o inventivitate uluitoare. Aceasta îl va fi agasat fără îndoială pe Mateiu, ofensându-i fumurile boierești și contrariindu-i grija de a-și compune un fason de dandy imperturbabil ; îl va fi făcut să și pluseze în această poză. Dar nu se poate să nu-l fi și amuzat în aceeași măsură. „Cam sătul de la un timp de savantlicuri, simțeam nevoia să petrec, să râd. Și așa cum m-a făcut atunci, de la amiezi până seara târziu, Gorică, l-a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu o generație, nu s-a putut acomoda cu Proust nici până la urmă : ei și ?). În unele articole de la început, când milita pentru „specific”, Ibrăileanu se pronunțase contra influenței baudelairiene la noi (care în cele mai multe cazuri nu era decât o poză inautentică) și i s-a făcut din asta o culpă, dar atât în Adela, cât și în câteva articole de după primul război revin obsedant niște versuri din Baudelaire ; în lungul său studiu despre Les fleurs du mal (cules în Note
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
instructiv. Lucrurile încep să apară foarte limpezi în salutul acesta angelic, prilejuit de fiecare nouă întâlnire” (E. d’Ors, op. cit., București, ed. Meridiane, 1977, pp. 143-144). Să ne amintim că „salutul angelic” se adresează cu vorbele gratia plena. Gesticulația și poza „competentă” sunt înlăturate dezinvolt și autoritar. Competența reală e, bineînțeles, implicit una tehnică, dar mai ales una umană. Deci : culturală (ca să nu zic „umanistă”). Un astfel de critic, capabil de fecunde hiperbole și de formulări izbitoare, e necesarmente un autor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
gust apa mării. La asta trebuie adăugată și reticența - aș zice chiar repugnanța - pe care o resimt de fiecare dată când petrec vacanțele la mare. Îi găsesc pe oameni cu totul indecenți în bikinii lor, cu maiourile lor de Tarzan, pozele lor semisportive, atitudinea lor decontractată și pielea lor frumos bronzată. Îmi ia de obicei trei-patru zile înainte de a mă decide de a exhiba bietul meu corp, și după ce am primit primele raze de soare devin ca ei, sportiv, decontractat, bronzat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unde putea, cum putea, ca să poată trăi. Intr-o zi ia o cutie, o îmbracă în pânză neagră, încropește un trepied și merge la prefect. Domnule prefect nu vă port pică pentru darea afară. V-aș pofti să facem o poză cu toți funcționarii prefecturii. Va fi ceva de vis. Prefectul, gândind că ideea nu-i tocmai rea, adună afară, de-a stânga și de-a dreapta dumnealui, toți funcționarii. Dar nu, nu așa se face. Să vedem cine stă în față
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai văzusem niciodată, pe unde am umblat, așa o plantă. Am căutat cărți de specialitate și am citit despre cânepa de cultură. Aceasta era diferită de tot ce găsisem prin cărți. După ce am făcut rost de cărți de specialitate cu poze, am mers să o privesc, dar nu semăna cu cea din poză. Intrigată, am sunat pe secretarul Țăpoi, încercând să mă lămuresc. Ce fel de cânepă e asta, tovarășe secretar? Cânepă occidentală! Mi s-a părut că îi aud râsul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cărți de specialitate și am citit despre cânepa de cultură. Aceasta era diferită de tot ce găsisem prin cărți. După ce am făcut rost de cărți de specialitate cu poze, am mers să o privesc, dar nu semăna cu cea din poză. Intrigată, am sunat pe secretarul Țăpoi, încercând să mă lămuresc. Ce fel de cânepă e asta, tovarășe secretar? Cânepă occidentală! Mi s-a părut că îi aud râsul în receptor. Nu știai niciodată dacă glumește sau vorbește serios. Am rămas
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
blugi. Sacoșa era umezită de la carnea împachetată în hârtie de pergament și mirosea a brânză de putină și a șunci afumate. M-am ridicat de pe bancă, am traversat bulevardul și după ce am arătat buletinul, legitimația și carnetul de student cu poză, mi s-a permis să intru în clădirea Academiei. La recepție m-am legitimat cu aceleași acte și după ce m-a privit atent recepționerul mi-a spus: Colega de cameră este venită de ieri. Mergeți la etajul cinci, la camera
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
auzit o tuse scurtă. E cineva în curte, am întrebat mirată. Cine să fie, doamna primăriță? Nu e nimeni! „Nemții” ne-au povestit despre ei, despre patiseria pe care o aveau în acel mic oraș din Germania, ne-au arătat poze și ne-am uitat pe reviste. Printre revistele de pe masă, mi-a atras atenția o revistă cu arme de vânătoare. Curioasă, am început să o răsfoiesc. Acolo se vând în magazin arme, fără aprobări speciale? Sigur că se vând, orice
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Oricum, milițienii știu că am venit aici. Nu vă temeți de milițieni că sunt prietenii noștri, așa cum sunteți și dumneavoastră. Mașina albă, lungă, cu roțile puternice și cu interiorul elegant, era parcată pe iarba din curte. Haideți, să vă facem poze, a spus neamțul, care avea în mână un aparat modern de fotografiat. Din aparat ieșeau pozele imediat ce le făcea. Uimită am privit pozele color primite, foarte reușite, pe care le-am pus în mapa de primar. Nu vă grăbiți, că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
așa cum sunteți și dumneavoastră. Mașina albă, lungă, cu roțile puternice și cu interiorul elegant, era parcată pe iarba din curte. Haideți, să vă facem poze, a spus neamțul, care avea în mână un aparat modern de fotografiat. Din aparat ieșeau pozele imediat ce le făcea. Uimită am privit pozele color primite, foarte reușite, pe care le-am pus în mapa de primar. Nu vă grăbiți, că vă ducem cu mașina, iar șareta o aduce tata mâine dimineață la primărie, mi-a șoptit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]