8,040 matches
-
cărții populare. După ce pierde lupta de la Sibiu, Andrei Báthory („Oh, nepricepută minte omenească!”), „fugi pân codrii Ciucului, și acolo rătăci și umblă oarecâtăva vreme rătăcit și nemâncat, pân îl birui foamea și nimeri la niște păcurari, unul săcui, altul muntean”. Prefăcându-se a-l ajuta, ciobanul secui încalcă legea ospeției și-l ucide. Apoi, cu nădejdea de a obține o răsplată bună, îi duce voievodului Mihai capul cardinalului ucis. Indignat de gestul trădătorului (deși Báthory îi era dușman), „Mihai vodă zise
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
fie considerat ori de câte ori e vorba să se judece temeiurile logice ale unei doctrine politice. Toată lumea crede că realitatea nu este adevărată. Toți legiuitorii pleacă de la considerația că realitatea nu este definită, nu este conturată și nici fericită. Această realitate trebuiește prefăcută prin măsurile conducătorilor politici. Nu este om care să nu găsească că realitatea e rea. Și atunci vine reacțiunea menită a găsi mijloace de reformă. Aceste mijloace stau în cutele viitorului de unde doctrinarul politic are misiunea de a le desprinde
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai amplu, printr-o „exploatare dez-mărginită” a lumii fizice, psihice și imaginare, poezia regăsind pe de o parte concretețea inițială, dar păstrând și deschiderea metafizică ulterioară. Motoul din Roland Barthes („Să nu mai dezvălui, să nu mai interpretez, ci să prefac conștiința însăși în drog și astfel prin ea să ating viziunea și lumea”) sugerează traseul pe care îl acoperă cartea: interferarea dinamică între mișcarea liberă, excitată de spațiile cosmice, a halucinației vizionare și priza la existentul situat în proximitatea receptării
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
aplică sistematic. Ori de câte ori preia mărturisit funcția de narator, el recunoaște că scrie, face literatură, implicit, că se supune unor constrângeri. Meditativă și interogativă, problematizantă, „eseistică”, proza lui se definește în primul rând prin aceea că scriitorul își asumă - sau se preface a-și asuma - calitatea de narator omniscient. El nu relatează din perspectiva absolutului. Narează și descrie, asemenea lui Gide, Proust, Sartre sau Camil Petrescu, din perspectiva unui personaj, fără a-i atribui însă explicit acestuia funcția de „ambasador”. Autorul nu
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
suspinând, tânguind, nencetat să pomenească. Ochiuri de cucoară, voi, limpedzi izvoară, a izvorî vă părăsiți, și-n amar vă primeniți. Gliganul sălbatec viieriu, și-n livedzile lui ursul ușeriu să să facă, în grădini târvelește, în pomăt batelește să să prefacă. Clătească-să ceriul, tremure pământul, aerul trăsnet, nuării plesnet, potop de holbură, întunerec de negură vântul să aducă. Soarele zimții să-și rătedze, luna, siindu-se, să să rușinedze, stelele nu scântăiedze, nici Galactea să luminedze. Tot dobitocul ceresc glasul să-și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
naturii, între corb și pardos. Atunci când dorește să-l cumpere cu totul pe Pardos, Corbul îi promite o înrudire care constă în amestecul grotesc de trăsături: "Așijderea, el acmu la bătrânéțe agiuns fiind, din ce să află a-l mai preface macara că peste putință ieste (căci nici Corbul negreață, nici Pardosul pistriciunea a-și muta poate), însă pe ficiorul lui, carile încă în vârsta tinéreții să află, precum Coracopardalis să-l poată face bună nedejde au, dzicea. Adecă glasul și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori"10, deci aceea a unui animal "viclean și rău"; a doua sa natură, nici ea pozitivă, e următoarea: "când un lup întâlnește un om, se preface că șchioapătă, deși nu are nici o rană la picior; inima sa este șireată și nu se gândește decât la pradă"11. Să ne întoarcem la Lupul lui Cantemir. Ceea ce îl caracterizează înainte de toate este prețul pe care îl pune pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de stăpânul bețiv, Lupul are de înfruntat de data aceasta vitejia unui armăsar, care nu se teme și amenință să-i sfarme capul. Cum armele fizice (colții, ghearele) nu-i slujesc, prădătorul recurge la un șiretlic: îngurgitează pământ și se preface mort, iar când armăsarul îl adulmecă, se prinde de botul acestuia și îl ține captiv, până când îl sufocă, bizuindu-se și pe faptul că greutatea sa îmbunătățită simțitor îl va apăra de smuciturile calului. În acest mod, victoria este deplină
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
amănuntul și l-a folosit în cea de a doua poveste a Vulpii. Al doilea lucru asupra căruia merită insistat este că Lupul preia aici un truc specific Vulpii, care, după cum ne indică Fiziologul, atunci când intenționează să prindă păsări, se preface a fi moartă: "Vulpea este un animal viclean, foarte mincinos și priceput la înșelăciuni. Când i se face foame și nu găsește de mâncare, caută un loc cu pământ roșu și se tăvălește prin el, astfel încât să pară toată plină
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un dușman al omului, pe care, în unele versiuni medievale, îl momește mimând suferința: Dar când voiește să mănânce om, întâi își trage capul și îl scoate de cealaltă parte a trupului și atunce șade și plânge pângăritul cu lacrămi prefăcute; și apoi îl mănâncă. Pentru aceasta și când vedem pre cineva că plânge cu fățărie, zicem că samănă crocodelului. Iar când vor să-l prinză oamenii, pun în undeță nadă carne de om mort de o înghite și să prinde
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Culturale Române, București, 1997 116 Nicolae Cartojan, op. cit., p. 242. 117 Vezi Mihai Moraru, op. cit. 118 Nicolae Cartojan, op. cit., p. 248. 119 Leonardo da Vinci, Notebooks, Selected by Irma A. Richter, Edited with an Introduction and Notes by Thereza Wells, Preface by Martin Kemp, Oxford University Press, 2008, p. 215-230. O selecție într-o traducere românească se află în Leonardo da Vinci, Scrieri literare, traducere de Ovidiu Drimba, Editur Albatros, București, 1976, ediție reluată, în 1996, la Editura Pandora M, Târgoviște
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe aici, mă duce așa și mă bagă într-un birou unde era un colonel, un căpitan. Și spune maiorul care m-a adus: "L-am adus pe tovarășul Năvodaru să plece la București. Să-i facem acte!" S-au prefăcut că-mi redactează acte, delegație, cutare, cutare și zice: "La ora cutare îl conduci la tren să plece la București!" Când am auzit că mă conduce și la tren mi-am zis: "gaataaa!" De la Securitate m-au dus la București
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acea strălucire care a făcut să i se închine Veneția cea Bogată; Roma cea bătrână, Șahul cel indolent, Leahul cel mândru, Ungurul cel fălos, Tătarul cel ascuns și crud și Țepeluș cel neastâmpărat. Și acest vultan al vârtoșeniei neamului zace prefăcut în pământ în acel ungher binecuvântat al Putnei. O fi ea sfântă stânca cea neagră din Meca, lespedea lui Avram din Ierusalim, arca alianței din templul lui Solomon; sfântă o fi Acropola Atenei; sfânt Capitoliul Romei; sfânt numele Sionului, Araratul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și cele de la 1834, dezlegau „drumul nelegiuirii și a spărcuirii proprietății răzășești": „S-au văzut proțesuri înființate de unde nu aveau ființă; s-au văzut semnele cele mai firești răsturnate, movilele seculare schimbate în moșinoaie, râurile întoarse din cursul lor, podișurile prefăcute în văgăuni și șesurile suite pe vârfurile dealurilor și ale munților; s-au văzut reclamații că moșia cutare împresura cu o bucată de loc pe moșia cutare și judecata a hotărât ca moșia întreagă să se dea celui care reclama
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nici un becisnic de om pe nicăieri să nu ia pecetluit..." Același Mihai Vodă Racoviță, în a sa a doua domnie, când țara se obișnuise și se înscria cu mic cu mare la darea ruptei, abuzând de încrederea țării, s-a prefăcut că și el va lua dările domnești după „rupta în patru sferturi" și a ordonat ca fiecare contribuabil să dea câte un leu de pecetluit. Făcându-și socotelile că vor plăti ruptă 4 lei pe an, oamenii s-au bucurat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a scris numele Episcopilor și a Domnitorilor care au fondat și înzestrat Episcopia iar în fruntea pomelnicului a scris cu litere mari fapta cea hoțească a lui C. Mavrocordat": „Pomelnicu a fericiților ctitori a Sfintei Episcopii Huși. Ce s-au prefăcut din porunca Preasfinției sale Kyrio Kir Iacovu când au intrat episcop la leat 1782 Decembrie 18 în vremea când Alexandru Constantin Mavrocordat Voievod, la moartea fratelui Episcop Inochentie, au prădat Episcopia Huși până în scândură și a aruncat-o în grea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
-i epitetul de „Pârlea Vodă", nu numai pentru faptul pomenit și altele, dar și pentru că toate casele unde a locuit el le-a pârjolit focul: a locuit în Curtea domnească, în al doilea an al Domniei palatul măreț s-a prefăcut în cenușă; s-a mutat la Mitropolie și a ars și ea, rămânând doar biserica; s-a aciuat la mănăstirea Galata - focul a ajuns și acolo; după foc a venit mazilirea lui. Au rămas însă, după cum am spus, multă vreme
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dezbătută branduirea Iașului. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Ce încape-ntr-o gentuță Diana SOARE „Când citești e prea liniște în casă, mamă. Hai, lasă cartea, nu vrei să ne jucăm? Sau, mai bine, uite, eu «ziceam» că m-am prefăcut în vânt; pfuu! pfuu! Tu nu știi că sunt eu. Mă cauți, dar nu mă vezi. Vântul nu se vede, mămico.“ Nu se vede, dar se simte, la fel cum se simt lacrimile pe obraji sau juliturile din coate. Vântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
simte, la fel cum se simt lacrimile pe obraji sau juliturile din coate. Vântul nu se duce la grădiniță, nu trebuie să învețe poezii și nici n-are unghii sub care să intre plastilină. Vântul nu-i copil. „Acum mă prefac într-o rază de soare. Îți luminez fața și foile cărții. E așa bine!... Pe urmă ți se face somn. Închide ochii... Soarele și-a adunat toate razele și te-a învelit cu ele. Dar unde e fetița ta? Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
niciodată nu poți să te uiți.“ Dar nici soare nu-i bine să fii mereu. Ți se face prea cald și prea lumină, n-ai ce jaluzele să tragi și nici nu poți mânca înghețată. „Vezi? Eu acuma m-am prefăcut într-o floricică albastră, ba nu, mai bine într-un trandafir roșu și parfumat. Dar se înserează și fetița ta nu-i. Nu mai vine oare? Uite: țup! țup!... pe brațele tale scapără un licurici ca o scânteie albastră. Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Dar se înserează și fetița ta nu-i. Nu mai vine oare? Uite: țup! țup!... pe brațele tale scapără un licurici ca o scânteie albastră. Eu sunt. Dar tu nu știi și licuriciul s-a stins și... eu m-am prefăcut în lună.“ Mi-au pus fotografia la panou. Nu zâmbesc, ci-s încruntată. Și-mi stă și strâmb cravata de șoim. Oare pe unde mi-o mai fi insigna? „E noapte și-i târziu și fetița ta nu-i lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
tăi fac fals în acte publice, vezi moțiunea cu dubla semnătură a lui Gheorghe Flutur, nu mai contează că tu însuți furi în văzul lumii un telefon mobil, iar justiția independentă, în ambele cazuri redate mai sus, nici măcar nu se preface că se autosesizează. Toate acestea nu demonstrează decât un lucru: Traian Băsescu a ajuns, cu adevărat, singura vedetă reală a României. Iar unei vedete i se iartă, firește, orice excentricități. Chiar dacă excentricitățile sale afectează, din când în când, viața noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
în organizarea recepției și sensibilitatea exacerbată față de cea mai mică lipsă nu este paradoxală decât în aparență. Modestia este o conduită obligatorie semnificând poziția "umilă" a celui care primește. Să te comporți ca un mare senior înseamnă totodată să te prefaci că ești servitorul oaspetelui. Un astfel de understatment de sine este necesar pentru a compensa ostentația, bogăția etalată a mesei și pentru a dezamorsa puterea celui care primește, orgoliul de a da, datoria beneficiarului 9. Astfel, e o gravă impolitețe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Camera lui mi se păru curată în micimea ei; el mă primi foarte binevoitor. Scoase dintr-un dulap o carafă cu cireșe în rachiu, mâncarăm fiecare câte două și ne pregătirăm de culcare". Atunci descoperă cu oroare capcana abatelui: "Mă prefăcui a nu pricepe ce voia de la mine; dar arătându-mă foarte stingherit în mângâierile lui și foarte hotărât să nu-l las să meargă mai departe, mă purtai în așa fel, că a trebuit să se potolească"288. Dar mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Sfântul Augustin, Confesiuni, cartea 13, cap. 14. 547 Gustav Janouch, Conversations avec Kafka, Maurice Nadeau, 1978, p. 242. 548 "Teribile erau și clipele acelea când tu alergai în jurul mesei să ne prinzi - nu aveai deloc intenția să o faci, te prefăceai doar - și când mama, ca să pună capăt situației, părea că ne salvează. Și încă o dată - aceasta era impresia copilului - rămăsesem în viață prin efectul grației tale și continuam să o ducem ca pe un cadou nemeritat. (Lettre à son père
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]