9,297 matches
-
baștină - majoritatea luptători cu statut profesionist sau în devenire. Atât casa regală, prin însuși regele și prințul moștenitor, cât și preoții buddhiști, sunt parte integrantă din autoritățile tutelare ale Muay Thai de la origini până azi. "Cupa regelui", "Cupa reginei", "Cupa principelui moștenitor" și alte evenimente patronate de personalitățile politice ale țării sunt evenimente care dobândesc prestigiu internațional, fiind locul unde se formează cariere spectaculoase și se dobândește un renume, cel puțin pentru Thailanda, ridicat la statut de legendă. Există milioane de
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]
-
în timpul său este menționat pentru prima dată într-un document scris și târgul Devei, așezare aflată la baza dealului. Familia Corvinilor își încheie stăpânirea asupra cetății și domeniului Devei în 1504. În a doua jumătatea a secolului al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen construiște în cetate un bation care servea drept închisoare și loc de tortură. La baza sa, ridică în stil renascentist un adevărat palat de locuit: Palatul Magna Curia. În 1579, în cetatea Devei a fost întemnițat episcopul Francisc
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
Niccolò di Bernardo dei Machiavelli (n. 3 mai 1469, Florența - d. 21 iunie 1527, Florența) a fost un diplomat, funcționar public, filozof, om politic și scriitor italian. A fost un exponent de prestigiu al Renașterii italiene. Opera sa capitală "Il principe" ("Principele") este considerată primul tratat modern de politică. Născut în micul sat "San Casciano in Val di Pesa", la aproximativ cincisprezece kilometri de Florența, la 3 mai 1469, Niccolò era fiul lui Bernardo Machiavelli (avocat aparținând unei ramure sărăcite a
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
di Bernardo dei Machiavelli (n. 3 mai 1469, Florența - d. 21 iunie 1527, Florența) a fost un diplomat, funcționar public, filozof, om politic și scriitor italian. A fost un exponent de prestigiu al Renașterii italiene. Opera sa capitală "Il principe" ("Principele") este considerată primul tratat modern de politică. Născut în micul sat "San Casciano in Val di Pesa", la aproximativ cincisprezece kilometri de Florența, la 3 mai 1469, Niccolò era fiul lui Bernardo Machiavelli (avocat aparținând unei ramure sărăcite a unei
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
unul reprezentat de austerul Girolamo Savonarola și celălalt de Lorenzo de Medici, iubitor al splendorii. Deși puterea lui Savonarola asupra averilor Florenței era imensă, nu se pare a fi fost de prea mare importanță pentru Machiavelli, care îl menționează în Principele ca un profet înfrânt și dezarmat. Pe de altă parte, măreția mandatului lui Lorenzo îl impresionează puternic pe Machiavelli, ajungând inclusiv să dedice "Principele" nepotului acestuia. Machiavelli a fost considerat unul din marii scriitori în colegiul său. A fost un
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
nu se pare a fi fost de prea mare importanță pentru Machiavelli, care îl menționează în Principele ca un profet înfrânt și dezarmat. Pe de altă parte, măreția mandatului lui Lorenzo îl impresionează puternic pe Machiavelli, ajungând inclusiv să dedice "Principele" nepotului acestuia. Machiavelli a fost considerat unul din marii scriitori în colegiul său. A fost un scriitor și un militar foarte cunoscut care a avut influență în umanism. Se cunosc puține lucruri despre viața personală a lui . În 1501, pe când
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
a căutat să creeze un stat capabil de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale tratează principiile pe care este bazat un asemenea stat și modalitățile prin care aceste principii pot fi implementate și menținute. În opera sa cea mai cunoscută, "Principele" (1513), descrie metodele prin care un principe poate dobândi și menține puterea politică. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia, este bazat pe credința lui Machiavelli că un
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale tratează principiile pe care este bazat un asemenea stat și modalitățile prin care aceste principii pot fi implementate și menținute. În opera sa cea mai cunoscută, "Principele" (1513), descrie metodele prin care un principe poate dobândi și menține puterea politică. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia, este bazat pe credința lui Machiavelli că un suveran nu este constrâns de normele etice
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
trebui să fii și una și alta; dar întrucât este greu să împaci aceste două lucruri, spun că, atunci când unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decât iubit."” În viziunea sa, un principe ar trebui să fie preocupat doar de putere și să se supună doar regulilor care duc spre succes în acțiunile politice. Machiavelli credea că aceste reguli pot fi descoperite, prin deducție, din practicile politice ale vremii, ca și ale perioadelor
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
A. von der Pahlen (1882-1952, un crater de pe lună îi poartă numele), doctor în matematică de la Gottingen și Andrei Baicov (1886-1958). Între anii 1918 -1944 a locuit și lucrat la Dubăsarii Vechi și București. Din 1924 conduce secțiunea „Fundației Culturale Principele Carol”. În iunie 1936 a condus expediția română pentru studiul eclipsei totale de Soare din Turcia. Expediția a fost sponsorizată de Fundația Regală Română, iar la observarea științifică a fost folosit un telescop cu distanță focală de 10 m. Din
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
nu sunt amintiți. În primele pagini, Tacitus ne scrie că a vrut să compună o istorie a primelor dinastii. Ca istoric, Tacitus este profund subiectiv, iar ca om politic este partizan al clasei senatoriale. Credea în necesitatea unui echilibru între Principe și Senat, așa cum a fost în timpul lui Traian. Împărații sunt prezentați ca niște despoți sângeroși, în timp ce domniile încep să se termine prin crime. Mesajul central al lui Tacitus este critica permanentă a încredințării puterii unui singur om și descrie istoria
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în 13 cărți, precum și o mică istorie a Boemiei și împăratului Frederic al-III-lea; o istorie a conciliului de la Basel și o istorie a Europei. Niccolò Machiavelli (1469 -1527 ), un diplomat, funcționar public, filozof, om politic și scriitor italian, a scris "Principele". A pus bazele concepției moderne despre stat, interesul comun suprapus peste interesul individual. El consideră că moralitatea poate lipsi în cazul în care interesul de stat o cere. Între individ și stat el alege statul. În capitolul dedicat sorții (destinului
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
să lupte cu greutățile lumii terestre, fără a aștepta intervenția lui Dumnezeu asupra fiecărui aspect al vieții terestre. În "Discursurile asupra primei decade a lui Titus Livius" (3 cărți), în care meditația și politica erau o continuare a ideilor din "Principele", valorizează virtuțiile romane, punându-le în contradicție cu declinul Italiei. Raportul dintre biserică și stat trebuie să fie înclinat în favoarea statului. În "Arta Războiului", Machiavelli susține supremația armatei naționale de cetățeni asupra armatei de mercenari, după modelul militar roman antic
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
înclinat în favoarea statului. În "Arta Războiului", Machiavelli susține supremația armatei naționale de cetățeni asupra armatei de mercenari, după modelul militar roman antic. În "Istoriile Florentine" se folosește de materialele adunate de la alți istorici și reia meditația asupra sistemelor politice din "Principele" și "Discursurile", în care istoria apare ca un pretext pentru o nouă și aprofundată analiză ce punea în prim plan știința politică. Francesco Guicciardini (1483 - 1540) a scris o "Istorie a Florenței" și "Istoria Italiei", precum și despre războaiele de pe teritoriul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"), de André Chénier, și a fost publicat în "Curierul de ambe sexe". La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare, ca fondatoare de instituții caritabile a fost supranumită de oamenii din popor „mama răniților”. Elisabeta era fiica lui Hermann, principe de Wied. În 1869 principesa Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu domnitorul Carol I al României, devenind în 1881 prima regină a României, în urma recunoașterii țării drept regat atât de Poarta Otomană cât și de marile Puteri Europene după
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
A tradus din opera lui Pierre Loti. Reședința ei preferată era Castelul Peleș, unde își ținea și biblioteca. A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una dintre cele mai sărace familii domnitoare din Europa, în clipa în care Principele de Hohenzollern a acceptat tronul țării, printr-o serie de reclame tipărite în marile ziare europene de tip „testimonial” pentru mai mulți producători mari de mașini de scris. Vacanțele de vară și le petrecea la Constanța, unde chiar în port
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
la 30 decembrie 1947, în urma unei lovituri de stat comuniste în cursul căreia Regele Mihai I a fost forțat să semneze un act nelegal de abdicare și apoi să părăsească țara împreună cu restul familiei sale. În 1866 Alexandru Ioan Cuza, principele Moldovei și al Munteniei, a fost înlăturat de la tron printr-un complot pus la cale de partidele vremii. Puterile europene au recunoscut Unirea Principatelor din 1859 doar pe durata domniei lui Cuza, de aceea în 1866 s-a pornit o
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
măcinaseră de veacuri viața politică a românilor. După o perioadă de căutări și după ce contele de Flandra a respins propunerea delegației românești, la inițiativa lui Napoleon al III-lea, Ion C. Brătianu pleacă în Germania la Düsseldorf. Aici Carol, fiul principelui Carol Anton de Hohenzollern, acceptă propunerea, un mare rol având și doamna Hortense Cornu (prietena lui Napoleon al III-lea), care făcuse deja demersuri asupra lui Carol. Alegerea lui Carol ca prinț domnitor în România era așadar sprijinită de Franța
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Ultima sa dorință a fost ca osemintele să-i fie aduse în țară, dar deocamdată ele se află în cimitirul din Laussane. Cel de-al cincilea copil era o fată, Ileana, născută în 1909. Ea se căsătorește în 1931 cu principele Anton de Austria din casa de Habsburg, având cu acesta 6 copii. După ce divorțeză, se căsătorește cu doctorul Ștefan Isărescu, iar după 1960 se călugărește, devenind maica Alexandra, fondatoare și apoi stareță a mănăstirii ortodoxe-române din Elywood City, în Pensylvannia
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
pe Carol trimițându-l la Mănăstirea Horaița, îndepărtându-l de soția sa cu care însă a reușit să mențină legătura prin scrisori de o mare intensitate emoțională. În ianuarie 1919, mariajul cu Zizi este anulat de Tribunalul Ilfov, astfel că principele Carol este salvat de la excluderea din Casa Regală. În 1920 se naște Carol Mircea, rodul acestei legături, care este tatăl prințului Paul de Hohenzollern. Nemaiavând altă alternativă Zizi trebuie să ia calea exilului în brațe cu un copil mic, nemaîntorcându-se
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Lupeasca sau Duduia, ultimul fiind apelativul cu care i se adresa Carol. În 1925 amanta Lupescu a plecat din țara, iar Carol a urmat-o la Paris și Veneția de unde îl anunță pe rege că renunță la toate obligațiile de principe moștenitor, pentru a doua oară de data aceasta. Încă o lovitură grea pentru preaîncercații săi părinți și țară. A treia căsătorie are loc mult mai târziu cu Elena Lupescu, spre apusul vieții lor, după ce Carol conviețuise cu ea timp de
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
prințului moștenitor Carol și al Elenei, principesă a Greciei. Devine rege la numai 6 ani întrucât tatăl său renunțase la tron și se autoexilase. Astfel în 1927 România avea un rege-copil care conducea țara prin consilul de regență format din principele Nicolae (fratele lui Carol), patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Carol însă se întoarce în țară și cu ajutorul unor politicieni și ofițeri este proclamat rege la 8 iunie 1930. Fostul copil-rege Mihai I, la
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Franței, fără entuziasm, Anglia se retrase, în 1674, și se aliase acum cu Olanda, prin căsătoria nepoatei lui Carol al II-lea, Maria, cu Wilhelm de Orania. Suedia, care și ea intrase în război de partea Franței, fusese învinsă de principele elector de Brandenburg la Fehrbellin (1675). Ca rezultat al negocierilor prelungite de la Nijmegen din vara anului 1678, Franța a păstrat Franche-Comté și orașele din Flandra. Pe de altă parte, Ludovic a înapoiat olandezilor cuceririle sale făcute în partea de nord
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Naturală la Universitatea din Pavia. Aici înființează un muzeu cu piese colecționate în timpul călătoriilor pe coastele Mării Mediterane. În 1785 întreprinde o călătorie în Imperiul Osmanic și face obsrvații în minele de cupru di Chalki și cele de fier din Principi. La întoarcere este primit cu mult fast la Viena de către actualul împărat Joseph II, ia la Pavia studenții îl salută la porțile orașului. Între anii 1777 și 1780 face studii aprofundate asupra reproducerii și reușește să efectueze pentru prima dată
Lazzaro Spallanzani () [Corola-website/Science/299002_a_300331]