8,590 matches
-
sat, câmpul se întinde neted, cu iarba deasa unduind mătăsoasa în bătaia vîntului. Soarele arde puternic, trimițându-și săgețile sale ascuțite printre cămășile zdrențuroase ale cosașilor care trag brazda lata prin fâneața ce începe să deie în copt. Niciun nor rătăcit pe cerul senin, nicio adiere de vânt, doar fâsâitul tăios al coaselor care aliniază brazdele una cate una precum undele unui parau de munte. - Ghio, băi Gheo, băi!... Unde e teaca și custura? întreabă un cosaș mai bătrân, căruia îi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ei, militari la o așa mare distanță de casă, aflați în conflicte care n-o privesc direct. De aceea, eu cred că noi dăm o prea mică atenție unei probleme care ar merita o dezbatere serioasă. Cazul celor doi români rătăciți în Irak și reținuți vreo trei luni de americani a fost folosit ca armă în războiul politic intern, mascând adevărata problemă: dacă și de ce mai este necesară prezența soldaților noștri în Irak? Nu mă hazardez să dau un răspuns hotărât
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
de Alexandru Malin Tăcu, fiul colegului meu de gimnaziu Alexandru Tăcu, a fost o mulțime de cunoștințe și prieteni. Le mulțumim că sunt și se numesc oameni. P.S. Am ieșit În fața invitat de prieteni. Plecând din pepiniera copilăriei, m-am rătăcit, În după-amiaza aceea de 20 mai 1993, Între munții de pe care brazii, În semeția lor, stăpânesc Întinderile... Cu ziarele timpului și cartea lui Malin În gânduri și În mână, cu amintirile personale, nam făcut decât simple și nevinovate mărturisiri. De ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
crengi” (absolut minunat!) și așa mai departe. Revenind la călătorul În lumea Alinei, trebuie avertizat că dacă nu posedă o busola (fie ea cultură, imaginație, fantezie, visare) care să-i indice onest nordul, fără doar și poate că se va rătăci. Cine posedă Însă așa ceva va gusta din plin plăcerea desfrâului sacru, În casele de toleranță cognitivă, În care spiritul se lăfăie pe cerceafurile albastre ale propriului său fapt-de-a-fi-liber”. Argumente suficiente pentru că Eugen Budau să scrie În ,,Ateneu”, În august 1998
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
când belgianul Albert Claude (1899-1983), laureat Nobel în 1974 împreună cu G. Em. Palade și Christian de Duve, lucrând la Institutul Rockefeller și nutrind ambiția să vadă la microscopul electronic și eventual să izoleze virusul Rous în stare pură, „s-a rătăcit“, descoperind un alt continent al cunoașterii: componentele submicroscopice ale celulei vii și generoasa tehnică a ultracentrifugării fracționate.1 Încă din 1913-1915, în laboratorul lui P. Rous de la Institutul Rockefeller, s-a reușit să se inducă sarcoame la porumbei și la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
voce și cea mai anostă poezie căpăta strălucire. După citirea poeziilor, poetul nu avea voie să-și explice opera, pentru că - spunea Maiorescu - „aceasta ne aparține nouă”. Poetul odată ce creează lucrarea sa, ea devine indiferentă pentru dânsul; poetul chiar ne poate rătăci căutând să dea rezoanele sale subiective”. Eminescu avea o altă părere când poezia nu era înțeleasă: „O poezie nu trebuie înțeleasă în totul, continuu, căci dacă toți bucherii de la școală o înțeleg, atunci nu mai e poezie”. Deși la Junimea
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
ca aerul delphic, dar peste atelajul tras de un leu și un mistreț al pretendentului ei flutura umbra fatalității (I, p. 189). O dată săvârșită însoțirea, iubirea reginei scânteie ca un chivot (I, p. 188). Apăsat de umbra prevestirii fatidice, Admetos rătăcește prin pădurile negre în încercarea de a înlătura sentința și se confruntă cu îngerul morții într-o noapte mult mai neagră decât noaptea (I, p. 190). El își recapătă speranța când își regăsește lira ce strălucește misterios, căci e o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întrebări privitoare la înfățișarea mirelui (Ce întrebări fără rost !... Vino-ți în fire). Nu caută să-i aline spaimele funebre pe care le confundă cu o scurtă întunecare a minții (vorbești ca dintr-o cumplită visare... gândul ți s-a rătăcit dintr-o dată, vestindu-ți-se numele lui Achile ? !) sau cu tulburarea pricinuită de emoția nunții (Gândul ți e necontenit rătăcit... Îți înțeleg șovăiala feciorelnică, dar nu ești mândră că însuși Achile, cel născut din Zeus, îți va fi mire ?) și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru a-și însoți tatăl în surghiun. În Oedip la Colonos, eroul deplânge soarta amară a fetei sale nevoită să-și abandoneze căminul spre a înfrunta privațiunile dezrădăcinării alături de el : Pribeag/ Și eu, pribeagă ea, când prin sălbatice/ Păduri, când rătăcind prin arșiță și ploi,/ Desculță, fără pâine-ori adăpost, și nici/ Gândind la tihna vieții din cămin, ci doar/ Cum tatăl ei să-și poată hrana încropi. La rândul lui, Creon caută să-l determine pe Oedip să revină la Teba
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în stare să-i arate drumul pentru a nu mai fi silit să implore ajutorul de sus ce s-ar putea dovedi mai cumplit ca pribegia (Decât să le cer lor, lor care m-au năpăstuit și alungat mai bine rătăcesc veșnic - I 1). Oedip este tentat să respingă orice târg cu zeii și abia când Antigona îi spune că e la capătul puterilor acceptă să le solicite îndrumare : Vă laud și vă conjur. Înduioșați-vă de mine și de copila
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apoi condus la Kolonos (Eumet va fi jertfit zeilor. Îl voi ucide - I 6). În eventualitatea că Oedip nu ar accepta să aducă sacrificiul solicitat, zeii prevăzători au pus deja la cale o capcană : ei i-au cerut, simetric, tânărului rătăcit în drum spre Teba, să omoare un bătrân năzuind să ajungă la Kolonos. Prima reacție a lui Eumet, care nu și-a mai pătat vreodată mâinile cu sânge omenesc, este de a respinge oracolul funest drept umbră infernală, pricina rătăcirii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
despre subiectul ales. Atunci, cred, lectura devine mai ușoară, fiind emancipată de voința încrâncenată, în orice caz ambițioasă, a scriitorului, de a copleși pe cititor cu tot ce poate și știe el.” Marin Preda 645. „O carte netipărită la timp rătăcește apoi multă vreme până își găsește locul potrivit în conștiința publicului și a istoriei unei culturi.” Marin Preda 646. „Cred că doar acele cărți ar trebui citite, care mușcă și înțeapă. La ce bun să citim o carte care nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
că putem cunoaște foarte mult...” Miu Florea 666. „Cărțile sunt oglinzi, unde cauți absența. Și visul este o carte, între coperțile căreia lucrurile se amestecă și devin obsesii. Citim cu ochii închiși în carte. Uităm și ne aducem aminte. Ne rătăcim și cântăm vechea cărare, pe care adesea nu o mai găsim în noi. Sau nu-i mai aflăm înțelesul. Iar când se pare că am intrat în pustiu, nentâmpină gândul unui nou început.” Miu Florea 667. „Cărțile sunt adieri ale
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
să-și facă numărul." Are aerul de a spune că aceste cuțite de circ sunt speciale, nu ucid. Cléa strânge cuțitele și le pune pe noptieră, mod de a demonstra că sunt niște ustensile perfect inocente. Grijulie totodată să nu rătăcească sau să piardă cuțitele țiganului mitic din Gennevilliers. Ea se enervează: Până la urmă, ce e cu toți oamenii ăștia în camera mea?" "Procedăm la fel în domeniul umanitar, îi răspunde Cléa. Ai vrea să-i lăsăm afară pe vremea asta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trecut, înecate în ceață, bolnavul nu pierde din vedere scopul, dimpotrivă, se înverșunează în voința lui de sens, convins că frânturile de trecut, luminate de închipuirea amintirii, ascund un înțeles, tot așa cum fasciculul luminos al unui far îi arată marinarului rătăcit drumul. Cu fruntea scăldată în sudoarea viselor, surâdea, sunt sigură. Spectacolul tocmai se terminase și Isidora, toată paiete și pene, mulțumea publicului, trimițând bezele din vârful degetelor, mai ales spre primul rând, unde stătea el picior peste picior. Auzea, lăuntric
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
chiar în clipa când se pregătește să dispară." Peste zi, casa pare goală, spune doamna Segal, încercând să-și stăpânească îngrijorarea, dar într-o noapte am văzut cum o umbră albă alunecă prin camerele neluminate. Altă dată am văzut-o rătăcind prin grădină, parcă ar fi căutat pe cineva sau ceva... El surâde: "O fi închiriat cineva casa?" În vremurile de azi, domnule locotenent? Nu, nu, de altfel am recunoscut fantoma. Era o doamnă care locuia în casă acum zece ani
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
antreneze pe o pistă falsă? Sau era vorba de o a treia roșcată care ieșea la iveală? Sunt destule mistere în Bugaz. Îți spuneam azi dimineață că mi-ar plăcea să am un ghid ca dumneata, dar văd că mă rătăcești, în loc să mă luminezi." Nastia își susținu nevinovăția. "Ba da, ba da. În seara când am sosit, am văzut o femeie tânără, care îți semăna, scăldându-se foarte târziu. A tras pe ea o rochie cu bretele, exact ca a dumitale
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
servească ceaiul. Ea își rostea numele Dounine, în forma originară ca pe malurile Senei, dar rămânea credincioasă samovarului: pariziană prin opțiune, rusoaică în inimă. Gabriela asculta clinchetul inelelor ei, amestecându-se cu șuierul apei date în clocot, și privirea îi rătăcea prin mica încăpere unde nobila doamnă venise, de bună voie sau nu, să-și sfârșească viața. Care viață? Mobilele acestea prețioase și desperecheate, scăpate parcă dintr-un naufragiu, icoanele acestea, prea frumoase și prea multe ca să fie doar mărturia unei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului Isaac strălucind ca un astru diurn la ora prânzului; s-au plimbat sub un soare spălat de ploi repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala infinită a orașului. Într-o noapte, după o plimbare mai lungă decât de obicei, Arcadi se opri brusc, cu arătătorul în aer: "Auzi?" Îl întrebă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mare dezordine cronologică, mărturisind o iubire deja intrată în obișnuință înainte chiar de a-i anunța apariția, cântecele cele mai negre îi bântuiau chitara atârnată de panglica ei precum un spânzurat de frânghia lui. Dar Arcadi, care în lipsa soției lui rătăcea prin oraș cu capul plecat, inconsolabil, depusese deja de ceva vreme o cerere de pașaport și o prevenise numaidecât pe Margareta; pierdută, întârziată sau reținută de cenzură, scrisoarea nu ajunsese la destinație. Întâmplarea a vrut ca el să primească aprobarea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
preponderența asupra spiritului omului. De aici o cât mai diversă lume de valori și concreștere a gândului către sporirea adecvată a valorizării esențelor culturale. Iașul își merită oamenii pe care-i are în această sferă, angrenați în îndreptarea celor indeciși, rătăciți într-un fel, spre calea adevărului și a frumosului. Uneori se simte o agonie în lumea de azi a Cetății, venită, poate, și din istoria recentă, nefavorabilă în multe privințe, poate și pentru că profeții veacului nou insistă prea mult asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Alecsandri și Eminescu, cu Creangă și Sadoveanu, Negruzzi și Ibrăileanu suntem în turnul fabulos al creației literare, cu Kogălniceanu și Cuza, Xenopol și Gh. I. Brătianu vom urca mereu istoria, ne vom îndrepta mereu la izvoarele marilor cărți, ne vom rătăci prin labirintul bibliotecilor, vom admira muzeele de artă și ne vom reculege în fața icoanelor din biserici. Cum am putea să ne prețuim înaintașii? Cel puțin ca pe un poem, fie și în cheie contemporană. La Muzeul de artă, retrospectiva Eugen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
balerine avântate într-un dans amețitor, este ca o minune regenerabilă. Fantasticul nu este desprins din nu știu ce basm fermecător, ci se înalță ca un abur de vrajă din miraculoasa pădure. Toamna, codrul este un spectacol unic, colorat și hipnotic. Drumul rătăcit printre copacii imperiali persistă ca o magică amintire, aerul pădurii vibrează pleoapa deschisă a sufletului. Apoi, pe sub arcul semeț de lumină filtrată a sfârșitului de brumar, prin care frunzele tremură și se închină smerite, am trecut în starea de spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
așa de triste, povești despre oameni, viață și întâmplări încât trebuie să le cunoaștem, să le ascultăm, să le memorăm chiar. Suntem ființe în labirint? Iată o întrebare care ne însoțește atunci când ne pierdem sau numai cu senzația că ne rătăcim tot căutând imagini sau metafore despre ceea ce vedem. Pretindem că avem simțul orientării, că nu ne scapă nimic din ceea ce știam, intrând astfel într-un fel de orgoliu derizoriu. Filozoful spune că în om totul este drum pierdut și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
simțul orientării, că nu ne scapă nimic din ceea ce știam, intrând astfel într-un fel de orgoliu derizoriu. Filozoful spune că în om totul este drum pierdut și că orice drum este de fapt regăsirea arhetipului în labirint. Ne putem rătăci în labirintul Cetății și pe viu dar mai ales visând, fără a încerca să ne eliberăm de una prin cealaltă stare. Străbat labirintul Iașului prin lumina zilei sau nocturn și simt o ezitare ciudată: e drumul unic, e ultimul drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]