8,695 matches
-
Ia nu vă mai certați, am intervenit și eu. Dacă Ghidușa spune că e bună harta, o să încercăm să vedem unde ajungem. Dacă ne rătăcim, o să ne întoarcem și încercăm altă direcție. Ce direcție, a mormăit Hamsterul Colțos. Dacă ne rătăcim, ne prinde noaptea în pădure. Ia mai taci și tu, s-a răstit la el Hamsterul Ciufulit. Mergem pe unde mergem, și gata. Îmbufnați oarecum, Hamsterii și-au pus rucsacele în spate și am pornit cu toții la drum. Portocala și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ne grăbeam să le întrecem. Or să se descurce ele, doar cunosc drumul. Iar dacă n-or să știe pe unde s-o ia, or să ne aștepte, am spus și eu. E soare și n-au cum să se rătăcească. Iar pădurea asta e așa de liniștită, parcă am fi într-o poveste... Da, și mie îmi amintește de poveștile din copilărie..., m-a aprobat ea. Era una cu fetele de împărat care au fost transformate în portocale... Și?... m-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
absolut identic, de nu se mai știa care-i care. Am intrat în mai multe blocuri, mama se uita la numele de pe cutiile poștale, apoi ieșeam, am văzut că-i tot mai nervoasă, m-am gândit că precis ne-am rătăcit sau nu găsim numărul care trebuie, dar n-am zis nimic, pentru că știam că tot n-aș fi putut s-o ajut, apoi, când am intrat pentru a patra oară într-un bloc, cred că a găsit ceea ce căuta, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unde o să am o mulțime de lucruri interesante de văzut, și tot felul de jucării, dar poate că cel mai bine ar fi să mă conducă el, la urma urmei locuința asta e mare, n-ar fi bine să mă rătăcesc, așa cum a pățit-o el, pe vremuri, în junglă, chiar că n-ar fi bine, mama s-a ridicat pe jumătate din fotoliu, spunând că nu-i nevoie, să nu se obosească tovarășul ambasador, eu sunt băiat mare și deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci tata m-a apucat de mână totuși, ca să nu ne pierdem, și a început să-mi povestească despre Roald Amundsen, celebrul explorator norvegian, că odată Amundsen a traversat pe schiuri toată Groenlanda, dar la un moment dat s-a rătăcit în ceață, n-a mai găsit cabana prietenului său și, crezând că i s-a stricat busola, a făcut cale-ntoarsă, ajungând cu eforturi supraomenești înapoi de unde plecase, iar peste câteva luni a primit o scrisoare de la prietenul său, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de-atâta fumat și nopți pierdute, dar ceața i-o învăluise, făcând-o să pară aproape catifelată, de parcă nici n-ar fi fost vocea lui, și eu îl țineam de mână și mergeam și mă gândeam că precis ne-am rătăcit, întocmai ca Amundsen, c-am trecut de mult de blocul nostru și am ajuns la celălalt capăt al orașului, iar tata nu îndrăznește să-mi spună, pentru că nu vrea să se facă de rușine față de mine, aveam impresia că mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că mergem de foarte mult timp, și tata încă povestea despre Amundsen, cum a găsit el Trecătoarea de Nord-Vest, dar, după voce, se simțea clar că-i nervos, ei, și atunci, când am fost mai mult ca sigur că ne rătăcisem definitiv, am dat cu piciorul de ceva și m-am uitat în jos și am văzut că e treapta de la intrarea blocului nostru, și am fost atât de ușurat și de bucuros, că am și strigat, iată, am ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zadar, mulți dintre ei plătind cu viața, iar asta a fost o descoperire capitală, deși comercial vorbind n-a prea satisfăcut așteptările, și cum urcam treptele, am înțeles că tata și-a dat seama că eu crezusem că ne-am rătăcit, dar se făcea că nu observă ca, mai târziu, să nu mă rușinez, iar eu, înțelegând asta, m-am rușinat așa de mult încât, ajunși la patru, etajul unde locuiam, eram gata-gata să izbucnesc în plâns din cauza remușcării că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
armele, Roland era vestit pentru luptele sale cu sarazinii, pe care Carol Magnul și vitejii săi cavaleri îi izgonise din Franța. Faima lui Roland aprinse în Rinaldo o nobilă râvnă. Nerăbdător o porni în căutarea gloriei. Intr-o zi pe când rătăcea prin împrejurimile Parisului, a văzut, la un momentdat ,în marginea unei păduri, legat de un copac, un cal minunat de frumos cu tot echipamentul și purtând în șa o armură completă de cavaler. Rinaldo îmbracă armura și a încălecat pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a zânei lacului și împlinindu-i rugămintea a intrat de viu în acest mormânt și a rămas robit vrajei ce o arunca asupra lui acea nerecunoscătoare creatură și care l-a ținut aici pâmă la capătul zilelor lui. Spiritul lui rătăcește de atunci în jurul acestui loc pe care nu-l va părăsi până-n clipa când ultimul trompet îi va chema pe morți la judewcata de apoi. El răspunde la întrebările celor care se apropie de mormântul lui, unde vei avea poate
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
iar să gonească toate vietățile ce i se nimereau în cale, fie oameni, fie animale. Uneori el urmărea și căprioare, alteori ataca urși și lupi pe care-i prindea și-i sfâșia 69 cu mâinile goale mâncându-le carnea. A rătăcit astfel din loc în loc, prin Franța, primejduindu-și viața în fel și chip, dar apărat fiind întotdeauna de către o misterrioasă providență. Acum însă îl vom lăsa pe Roland aici pentru o vreme spre a vedea ce s-a mai întâmplat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-și ține femeia încuiată în... Stai, s-o luăm de la cap. Oricum, am râs în hohote după ce am terminat bancul sau l-am lăsat fără poantă, după care mi s-a spus unde să mă duc. După aceea m-am rătăcit puțin. Am intrat într-o sală unde o mulțime de oameni în ținută de seară jucau cărți sau table. Am plecat repede și am dat peste un lampadar aflat lângă ușă. În primul rând că acesta n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu tărie, nu altceva. Mi-am pus mâna peste mâna ei care se odihnea pe masa goală și i-am spus: — Poate că ești puțin dezamăgită. Te rog să nu mă înțelegi greșit. Îți pot spune asta pentru că m-am rătăcit așa de tare în propria-mi viață. Dar tu ai sperat ca a ta să fie mai dreaptă și mai limpede. Ai sperat, sau chiar ai crezut că o să fie așa. Sau poate că nu. Poate că nici vorbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
moment? am con ti nuat, cu ochii la mâinile ei pierdute printre flori. — Așa cum muzica are un început, un mijloc și un sfârșit, tot așa îmi apare viața. Dacă simfonia aparține unui compozitor lipsit de har, ascultând-o, te poți rătăci. Toți ne mai pierdem pe drum, dar, pe la mijlocul vieții, busola fiind inima noastră, găsim calea să ne dregem senti mentele. — Hai s-o luăm atunci de la început. Vorbește-mi mai întâi despre părinții tăi. — S-au cunoscut la Paris - mama
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cabina lui Sergiu. O puzde rie de spectatori se înghesuiau să-l felicite. Eu, plină de atenție față de doamna președintelui, o liniștesc spu nându-i să nu se îngrijoreze, pentru că e cu mine. Numai că, în mulțimea aceea nebună, m-am rătăcit de director, de președinte și, bineînțeles, de doamna respec tivă, pe care n-am mai găsit-o nicăieri, toată seara... — Cum era la conferințele de presă? am iscodit-o mai departe. — Erau prezenți câte trei sute de oameni de cultură, ziariști
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu se comporta ca o fiară în captivitate, ci surâdea și se simțea în elementul său. Nimic însă nu arăta că ar fi într-atâta de prost încât să nu-și conștientizeze situația. Și nici că își pierduse mințile și rătăcea fericit pe tărâmuri numai de el știute. Dimpotrivă. Își realiza postura. Dovedea luciditate. Cunoștea unde și pentru ce se găsea. În schimb, însoțitorii lui trădau neliniște. Aceasta chiar friza absurdul. Răsturna complet situația. Năștea un paradox care sidera. Ai fi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
rost mai aveau acum astfel de gânduri? Își amintea cele câteva motivații ale lui Alex, pe care le găsi puerile: Nu tu ești femeia cu care să împart ceea ce am mai de preț: viața, crezurile mele, nădejdile... Poate ar fi rătăcit multă vreme pe străzi, o dată cu neliniștile ei, dacă un vânt, ca un câine scăpat din lanț n-ar fi început s-o latre. Netrebnicul rupea copaci, desprindea tabla de pe acoperișurile caselor de parcă ar fi fost turbat. Rău câine poate fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
putem ocoli această cale directă, ziditoare, dătătoare de puteri nestăvilite. Ne-a învățat Socrate, ne învață Hristos să luptăm cu sinele aluvionar întru salvarea celui divin. În zilele noastre, cu toate păcatele în care ne zbatem și în care atâția rătăcesc, neamul românesc beneficiază de un impresionant număr de duhovnici, majoritatea trecuți pe sub talpa iadului închisorilor comuniste și a căror listă nu o prezint aici, dar trebuie să citez pe cel care ne repetă și prin discipolii săi, tot mai numeroși
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ele să fie expuse la loc de cinste în casa în care sfinții au iubit-o și unde cu mâna lor au așezat aceste daruri de mare preț pentru veșnicie și spre pomenirea lor, iar astăzi din păcate încă sunt rătăcite pe cărări străine. O iarnă a sufletului, o iarnă a vieții noastre oare când vei dezgheța inimile celor ce nu vor să cunoască Primăvara Învierii și a Bucuriei celei veșnice ?! Omofoare și epitrahile ce au aparținut Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
la ireal și part way back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din „Orbitor“ - în general, flu turii, acolo, sunt fluturii ei -, de asemenea al ei cel despre imen sa incintă-cavou în care Maria rătăcește săptămâni în șir pe dale dulci de calcedonie și malachită. De fapt, am acum impresia că fiecare vis pe care mi l-a povestit în acea epocă îndepărtată în care am fost împreună, și chiar cele pe care le-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sângele meu este de zece ori mai ridicat decât în sângele unei femei. Creierul meu este scăldat în hormoni sexuali. Simt de multe ori din plin neliniștea erotică pură, mă excită de multe ori o necunoscută din tr-un autobuz, mă rătăcesc adesea în labirintul fan teziilor violente și-ntunecate, populate tocmai de aseme nea obiecte sexuale, total aservite voin ței mele. Por nografia nu mă dezgustă întotdeauna - îmi asum ca bărbat zecile de mii de site-uri de pe inter net și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile acelea de utopie neagră. Irina la Parla mentul european? Mare doamnă la Bruxelles? Soția unui înalt func ționar? Dar eu ezitasem să o-ntreb pe soră-sa despre ea din compasiune, ca să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
me morie, Irina nu-mi apare nici în casa ei plină de poze cu peisaje din Finlanda, nici în jegoasa garso nieră de la Apărătorii Patriei, nici în lumina de iarnă de la Ateneu, ci așa cum am văzut-o prima dată, pe când rătăceam amândoi pe străzile Cluju lui, aiurând pe teme literare și metafizice. O văd călcând strâmb în pantofii cu toc și arătând de parcă silueta ei ar fi fost ștearsă cu guma la întâmplare. Chiar în momentul când scriu rândurile astea o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
oraș, iar acum plecase la cinema. Băiatul nu mai suporta de-atunci serile. Cum începea să se-ntunece mergea la fereas tră, lipea frun tea de geam și privea amurgul galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente de ipsos pe ziduri crăpate, gata de prăbușire, geamuri acoperite cu ziare îngălbenite - încât băia tul se simțea în altă viață, sau într-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să privesc în jur ca să știu că plecase: băr bații și femeile zăceau pe nisip carbonizați, fu megând... Prin pielea crăpată le ieșiseră coastele acoperite de sare. Marea însăși se umpluse de alge băloase, mucuri de țigări și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale. Seara, am găsit la bar o femeie oarecare și am iubit-o apoi întreaga noapte, udând-o cu lacrimi și cu salivă. Plângând peste mizerul corp de muiere
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]