7,733 matches
-
sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
cei trei autori ai cărții madrilene. Se desprinde însă și răzbate mai puternic, prin timbrul autentic și prin specificul dramatic și mistic, mesajul particular al lui P. din ciclul Icoane de dor. Există, de asemenea, atât ca atitudine lirică și revelație cosmică a sonurilor, cât și ca definire a cadrului spiritual mereu reevaluat, destule elemente și sintagme eminesciene încorporate. Pe de altă parte, valențele unor prelucrări nuanțate ale motivelor populare se impun în Cântece din fluier (1960), prima carte personală din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
religiei și sentimentului național din Transilvania. Prieten declarat al Bisericii Unite din Transilvania, Iorga prețuia ceea ce făcuse aceasta pentru supraviețuirea națiunii române. Dar existența unei lumi catolice românești era ceva straniu de nou pentru el, "Călătoria mea aici a constituit revelația unei Românii care-mi era necunoscută pînă acum". Iorga considera conducerea centrului cultural de la Blaj prea îmbătrînită și prea moderată 133. Și-a exprimat disprețul față de religie: "Innocențiu Clain a fost un preot prost, un călugăr prost și un prost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
educați, identificau exercitarea acesteia cu regimul politic. Ignorat, tineretul s-a întors împotriva acestui regim politic, căutînd ceva cu totul nou. În perioada aceasta și tot mai mult după aceea, Iorga și-a pierdut credința. Nu în democrație, ci în revelația instituțiilor democrate occidentale pentru problemele României 11. Dar Iorga susținea acum că dreptul poporului de a participa la viața politică presupunea: 1) cunoașterea contururilor generale ale lumii și 2) înțelegerea soluțiilor de moment. Trăgînd apoi concluzia că "votul universal" nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să vândă „look-ul Mao”. O jachetă fără formă cu guler ascuțit, asortată cu nelipsita șapcă „proletară”, look-ul Mao combina aspecte din toate cele trei stiluri - mai ales când era „accesorizat” cu Cărticica roșie a dictatorului chinez, plină de revelații revoluționare. Chiar și după filmul lui Godard La Chinoise (1967), În care un grup de studenți francezi Îl studiază temeinic pe Mao și Încearcă să-i urmeze exemplul, „look-ul Mao” a rămas o excentricitate - inclusiv printre maoiști. Simbolurile „contra-culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și fascinație) că marxismul constituia ideea dominantă a vremii: religia seculară a epocii. Între 1956 și 1968, marxismul a trăit - ba chiar a Înflorit - În Europa Într-o stare de animare suspendată. Comunismul stalinist era În dizgrație după evenimentele și revelațiile din 1956. Partidele comuniste din Vest erau fie irelevante politic (În Scandinavia, Marea Britanie, RFG și țările de Jos), fie Într-un declin lent, dar iremediabil (Franța), fie, În cazul italian, obligate să se distanțeze de moștenirea moscovită. Marxismul oficial, ilustrat de istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putere) și toți trei, ca mulți alții, au căzut În uitare, obnubilați de practica și teoria comunistă oficială. „Exhumarea” scrierilor lui Luxemburg, Lukács, Gramsci și alți marxiști uitați de la Începutul secolului 11 a fost Însoțită de redescoperirea lui Marx Însuși. Revelația unui Marx nou și vizibil diferit era tocmai esența atracției marxiste În acei ani. „Vechiul” Marx era cel al lui Lenin și Stalin: gânditorul victorian ale cărui scrieri neopozitiviste despre societate anticipau și validau centralismul democratic și dictatura proletariatului. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Strategică au făcut ca vechea conducere sovietică să fie și mai puțin dispusă la compromis. Adevărata dilemă militară cu care se confruntau liderii sovietici nu se afla nici În Europa, nici la Washington, ci la Kabul. Cu tot respectul pentru revelația tardivă a lui Jimmy Carter privind ambițiile strategice sovietice, invazia din Afganistan din 1979 nu era un nou front În lupta strategică dintre comunism și Lumea Liberă. Ea s-a datorat mai degrabă unor temeri legate de probleme interne. Recensământul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de partid din fermele de stat și membru ales al Sovietului Suprem În 1970. Noul lider Întruchipa sentimentele multor comuniști din generația sa: fără a critica vreodată fățiș partidul sau politica acestuia, el a fost profund afectat și stimulat de revelațiile anului 1956; mai târziu, și-a văzut așteptările Înșelate de greșelile epocii Hrușciov și a fost dezamăgit de represiunea și inerția din vremea lui Brejnev. În acest sens, Mihail Gorbaciov era un comunist reformist clasic: nu e o coincidență faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vest, unde se presupunea (și se spera) că, după lovitura de stat, lucrurile vor continua exact ca mai Înainte. Dar În Uniunea Sovietică reiterarea anacronică a scopurilor ratate ale lui Gorbaciov și aparenta sa ingratitudine față de salvatori au fost o revelație. Gorbaciov era, evident, un om depășit de istorie. Pentru mulți ruși, evenimentele din august fuseseră o adevărată revoluție, o autentică revoltă populară nu pentru reformatori și partidul lor, ci Împotriva lor: PCUS, așa cum i s-a strigat lui Gorbaciov când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de rang Înalt ai fostului regim au fost reciclați pe tăcute și readuși la putere: sub Vladimir Putin, siloviki epocii comuniste (procurori, polițiști, personal militar și de securitate) formau mai mult de jumătate din cabinetul neoficial al președintelui. În Germania, revelațiile despre dimensiunile și sfera de influență ale aparatului securității de stat uluiseră Întreaga națiune. S-a dovedit că, pe lângă cei 85.000 de angajați, Stasi avusese aproximativ 60.000 de „colaboratori neoficiali”, 110.000 de informatori obișnuiți și peste o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evreilor din regiune la Paris, de unde urmau să fie deportați. Pentru acest act - considerat acum, conform legislației franceze, o crimă Împotriva umanității -, el a fost adus În 1997 În fața tribunalului. Procesul Papon, care a durat șase luni, nu a adus revelații, cu excepția protagonistului Însuși, care a demonstrat o lipsă stupefiantă de compasiune sau remușcări. Bineînțeles, procesul avea loc prea târziu: prea târziu pentru a-l pedepsi pe octogenarul Papon pentru crimele săvârșite; prea târziu pentru a le răzbuna pe victime; prea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se obișnuiește În clipa de față -, ci de una care beneficiază de tehnica derulării și devoalării: o nesfârșită acumulare de propoziții și fraze care acoperă evenimentele reale În timp, aș spune, real. Din acest punct de vedere, Postwar oferă nenumărate revelații, arătându-ne cât de puține lucruri știm chiar și despre Întâmplările istorice petrecute sub ochii noștri. Nu mă refer, evident, la manevrele „de culise”, ci la marile desene politico-istorice din deceniile anterioare: căderea sistemului colonial, dezvoltarea fără precedent a economiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timp și mormântul natural al omenirii. Zeii care îl locuiau cunoșteau fără îndoială secretul vieții. De aceea, atât oamenii liberi cât și sclavii, cetățeni greci sau barbari 18 deopotrivă, mergeau primăvara și toamna la sanctuarul din Eleusis pentru a primi revelația acestor mistere. Candidații la inițiere purtau un bachos, un fel de toiag format din nuiele strânse într-un mănunchi și prinse cu un inel din frunze, ceea ce amintea cu siguranță de tirsul lui Dionisos. Una din ceremoniile Misterelor din Eleusis
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
bachos, un fel de toiag format din nuiele strânse într-un mănunchi și prinse cu un inel din frunze, ceea ce amintea cu siguranță de tirsul lui Dionisos. Una din ceremoniile Misterelor din Eleusis ilustrează pe deplin simbolistica grâului. În scena "revelației" (în greaca veche epopteia) participantul contemplă în tăcere un bob de grâu. Prin intermediul grâului se aduceau omagii lui Demeter și destinului paralel al sufletului și al grâului, "supuse în același timp tenebrelor înainte de a accede la lumină"19. Revelația (epopteia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
scena "revelației" (în greaca veche epopteia) participantul contemplă în tăcere un bob de grâu. Prin intermediul grâului se aduceau omagii lui Demeter și destinului paralel al sufletului și al grâului, "supuse în același timp tenebrelor înainte de a accede la lumină"19. Revelația (epopteia) este adesea dedicată evocării zeului mort și reînviat care caracteriza cultele misterelor lui Osiris și ale lui Dionisos. În orice epocă, inițierea nu a avut decât un singur scop, acela de a instrui omul și prin asta, de a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
alt lăuntric sufletesc, alte simțiri. La fel, fenomenul stelar, astral influențează diferit sufletul și trupul de la o așezare pământească la alta. Neamul românesc, ca și alte popoare, are un suflet propriu, o credință, aspirații și geniu. Mișcarea Legionară e o revelație divină. Ea vrea să construiască un om după chipul și asemănarea lui Hristos Dumnezeu, sub scutul divin al martirajului. Întemeietorul ei, Corneliu Z. Codreanu, pune la temelia Legiunii însăși osemintele sale, ale eroilor Bisericii Creștine, Ion Moța și Vasile Marin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
folositoare omului. Să ne alimentăm permanent din această lege! Existența noastră ca Neam ne este amenințată și avem o singură cale care să ne asigure continuitatea, aceea a vieții spirituale, calea ascendentă care urcă la Dumnezeu. Căpitanul a fost o revelație care, cu voia lui Dumnezeu și cu propria jertfă, a statornicit legi și a trăit după lege în slujba neamului și a lui Hristos. Națiunea e un mister. Un suflet colectiv care coboară din înălțimile cerului și are o misiune
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Tu hantes leș ténèbres des contes, tu joues de la flûte irréelle des airs pour ceux qui boivent leur sommeil aux pavots noirs qui poussent sous la terre. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare lumină din ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt iarbă cerului zborul ți-l pierzi. (abab) Phosphore écaillé sur leș os très anciens, nous pârâit la lumière de țes yeux verts. Écoutant ce qu'on te révèle sans paroles, sous l'herbe du ciel, ton vol
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
superficialitatea femeii iubite. Cădere liberă propune o analiză a raporturilor de putere într-un oraș de provincie. Universitarul și activistul Cremene, spirit lucid și caracter incomod, are, pe lângă dezamăgirile generate de contactul cu tot felul de superiori incompetenți și dogmatici, revelația întâlnirii unui prim-secretar de partid de altă factură decât cei dinainte. Dar el își pierde treptat tăria de caracter și combativitatea din pricina frământărilor sufletești legate îndeosebi de Camelia, una din prezențele feminine cele mai izbutite în roman. La fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
sociologic, și care identifica trei categorii, trei atitudini interpretative: pozitivistă, evoluționistă și idealistă. Pozitiviștii consideră arta drept un joc, un divertisment futil, un spectacol al facultăților reprezentative, evoluționiștii înțeleg arta ca o nevoie umană vitală, iar idealiștii interpretează arta ca revelație a unei gândiri divine într-o formă, al unui suflet într-un corp, a divinității în operă. Primii enunță o orientare estetică afină cu teoria artei pentru artă, care proclamă "decorul ca ultimul cuvânt în artă"109, evoluționiștii postulează o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dinamică distructivă în Prăbușirea. De pe o creastă, un corp feminin alunecă cu capul înainte; jos, cu corpul pe jumătate topit în blocul de piatră, un bărbat căzut așteaptă resemnat. Sensul căderii este dat de atingerea inițială a unei culmi, de revelația înălțimii și prin ea, a adâncului. Corpul femeii pare să plonjeze voluntar în abis, căderea pare însoțită de imboldul, de fascinația de a plonja în abis. Ea are loc pe culme, unde se poate contempla tensiunea dintre extreme, dintre culme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instinctual, între masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen de sublimare al materiei care-l apropie de revelațiile sculpturii brâncușiene. Paciurea se află la mijlocul drumului între simbolism și modernism, mai precis, într-o fază crepusculară a simbolismului, și poate că nu întâmplător, himerele sale ilustrează dincolo de toate un proces de tranziție, de mutație estetică. În același timp, Paciurea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lase impresia drapelul roșu arborat de membrii societății la prima expoziție. Expoziția internațională a societății este deschisă pe 26 februarie 1898 la hotelul "Union" cu 156 de lucrări, dintre care 25 aparțineau invitaților străini și 20 lui Ștefan Luchian, indubitabil revelația acestei expoziții. De asemenea, în vederea unei noutăți depline, care să atragă publicul, regulamentul expoziției interzicea expunerea unor lucrări care au mai figurat în vreo expoziție publică din București în 1897 sau 1898, precum și a celor expuse la Salonul Independenților. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu măsura poeziei, divinitatea în numele căreia Macedonski prezidează aceste liturghii estetice. Finalul primei etape inițiatice se încheie cu revelarea unuia din mistere, semnificația tronului cu întregul ansamblu decorativ care-l consacră, și ca în orice revelație, explicația nu epuizează sensul. Unul dintre cei mai importanți critici români ai momentului, G. Călinescu, descrie somptuara sală a tronului, salonul intitulat și "Sala macabră", așa cum ironic membrii curții macedonskiene, prelați lirici, oficianți cavernoși, sunt numiți "macabronzi". Călinescu este un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]