9,763 matches
-
în Moldova și se isprăvește cu războiul“. Când își lăsă privirea în jos și se uită la mama, a amuțit văzând căutătura ei îngrozită și a tăcut, iar mama s-a ridicat după scaun în tăcere și, fără a-l saluta, a ieșit din odaie. Noi ne-am sculat, dânsul, foarte jenat, a plecat. Nu l-am mai văzut de atunci. Mamei îi părea rău că datora unui astfel de om un serviciu cât de mic. După el veni d.Tzigara
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
era primarul orașului. Nici vorbă să fi scris Marghi loman lui Bussche pentru internarea noastră. Arestarea și sosirea Liei în sfânta zi de Vinerea Mare a indignat pe toate maicele. vintilică Ne-am dus îndată la stariție cu Vintilică, pentru a saluta pe maica stariță. Mamă-sa îi făcuse morală ca să nu se sperie de toate călugărițele în costumul lor impresionant pentru un așa mic copil. Îl învățase să-i sărute mâna, zicându-i: „Plecăciune, maică“. Nu știu cum nimerise acest termen original. Băiețelul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noastre premature [în război] pe regină și pe d. Emil Costinescu. Nu se gândise că, de mai zăboveam, revoluția rusă ne condamna la o pasivitate nenorocită. După mai mulți ani, îl întâlnii la d. Iorga. Ieșind din cabinetul ministrului, ne salutarăm ca vechi cunoștințe, dar observai că umblă greu, împleticindu-se. Când se coborî în gang căzu jos, doborât de paralizie. Fu dus ime diat la Sanatoriul Elisabeta, unde, după puține zile, muri. Atunci însă, la Cernica, era în bună sănătate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și ai rupt cu acel mizerabil care te-a atras la o faptă așa de rușinoasă?“ „Dar era cel mai bun amic al meu!“ „Nu se mai putea chema amic după aceasta.“ Și l-am concediat, fără a-l mai saluta vreodată, deși doamnele de la Ortodoxie și Mitropolie făceau mare caz de el și de bunul lui prieten. [Acesta era învățat și scriitor de talent, dar cu un caracter și mai josnic. Cu atât mai trist! Astfel, într-o zi, îmi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
depuse seara pe pragul ușii, unde l-am descoperit a doua zi. Am fi preferat scrisorile. Tot astfel, îndată ce d. C. Arion intră în ministerul Marghiloman, soția lui, Luiza, alergă la Iași, în biserică se înaintă către regină, care a salutat-o foarte rece, fără a-i da mâna. Dimpotrivă, principesa Elisabeta 194 nu voia să întindă mâna [nici] primului-ministru, și când părinții au silit-o o ștergea pe rochie cu ostentație, ca și cum i-ar fi murdărit-o. Atunci era foarte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fără a le pierde, am alergat la Clubul liberal, am scos din pod drapelele române și aliate, am luat covoare de la Ionel și din ale mamei și am împodobit balconul. Era primul pavoazat din tot orașul, și toți trecătorii îl salutau și aclamau. Numai cel american lipsea... Repede s-a făcut unul - nu prea faimos, dar bun la nevoie. Guvernul cel nou lucra ca să asigure ordinea la plecarea nemților. A dizolvat Corpurile legiuitoare, anulând toate actele lor. D. G. Corbescu, sosit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Zoe Rosetti 257, care se mărită cu Al. Bengescu, și Eufrosina Vălleanu, cu Serge Băicoianu. Pe la 1872, [fu numită] d-na Olga Mavrogheni, ea însă părăsi postul ei la 1878 după cererea guvernului Brătianu, pe care nu voia să-l salute fiindcă dăduse în judecată pe soțul ei, Petre Mavrogheni, ministru de finanțe în cabinetul lui Lascăr Catargi. În această perioadă rămăseseră la Curte d-na Zoe Bengescu și d-ra Natalia Romalo, care succedă surorii sale Maria, când aceasta se mărită
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
landoul deschis, în stânga regelui, un tunet de ovațiuni cutremură aerul; mamele își ridicau copiii în sus, bărbații agitau pălăriile, femeile - batistele. Regina, palidă și apoi roșie de emoție, se săltă în picioare, lacrimile îi curgeau șir pe obraz, surâdea și saluta cu mâinile, cu capul. Cortegiul porni, regele o trase binișor pe perna trăsurii, dar la răspântii, când mulțimea în delir oprea caii, ea se ridica din nou și lumea se aprindea și mai mult. „Regina, regina noastră.“ Poporul uitase toate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
țara ca colegul patriarhului și al principelui Nicolae. În dimineața nopții când Carol sosi în București, după ce ocupă militărește Cotrocenii, veni la Palatul Regal pentru a i se prezenta regenții. Era de față și președintele Consiliului, Iuliu Maniu. La ușă salută pe Alteța Sa Regală Principele Carol și-i mul țumi că binevoiește să revină pentru a lucra cu ei. „Domnule Maniu, nu ca regent și principe sunt aici, ci ca rege. Astfel m-ai che mat când trebuia să sosesc la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
străinătate și rămâneau singuri în București cu preceptorul, căci kneazul nu avea timp să se ocupe de ei și cu mare bucurie îi depunea dimineața și îi lua seara. Deodată, fata cea mare, Aglaița, și cei doi băieți nu mai salutară, ba George, mai obraznic, întâlnindu ne pe stradă, își îndesă pă lăria pe cap cu pumnul. Pe de altă parte, doamna Moruzi încetă să mai vină la mama. Câțiva ani în urmă o întâlnii la doamna general Manu la vizită
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
insistând ca Dinu, cam guturăios, să nu-l însoțească. Sosind la gară, Duca sare din automobil și alergă spre tren. Pe peron erau mulți amici politici; pe când strângea mâna unuia din ei și dr. Costinescu, la trei pași în urmă, saluta pe altul, un individ care ieșise din restaurant se repede și trage, cu o iuțeală fulgerătoare, patru focuri în ceafa și capul lui Duca. De la cel dintâi glonte căzu; în același moment, o exploziune se produse dintr-o bombă aruncată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ceru să fie dus la Palat. Acolo rămase până a doua zi, când sosi doamna Duca și plecară la București. Ciudat lucru, regele, care făcuse frumosul gest să-l depună la castel, nu asistă la ridicarea corpului și nici nu salută pe doamna. Dinu sosise cu primul tren. De la gară, corpul fu dus direct la Ateneu, de unde era să se pornească la cimitir. Duminică, 31 decembrie, dr. Angelescu singur fu chemat la Peleș, unde depuse jurământ ca președinte de Consiliu, fără
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al Brătienilor, și-a alienat favoarea lui. De este îngăduit, e numai din cauza favoarei de care se bucură în Europa, de succesele obținute cu Pactul Balcanic, de presa străină și de teama de el în opoziție. Și frica este uneori salutară, mai ales cu cei slabi. criza [din] 1934 Promoțiunile în armată la 10 Mai fuseseră regulate de rege cu generalul Uică, ministrul de război. Nu se ținuse seamă de legi. A doua zi de [la] publicarea lor în Monitorul oficial
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
căci conduceai de fapt statul-major sub aripa lui Prezan, dar în politică să nu-mi spui mie că ai condus pe Ionel.“ Ajunsesem la un paroxism, înfuriat, se repezi pe scară și dispăru în etajul de sus, fără a mai saluta. De atunci nu l-am mai văzut. D-na Antonescu, care asistase dintr-un colț la această altercație, veni spre mine: „Nu te supăra, d-na Cantacuzino, este așa de obosit și surmenat, doarme 3 ore pe noapte, nici la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Salut! Și mie îmi pare bine că te văd! Apoi începură să vorbească împreună de parca se cunoșteau de când lumea. După ce pleca Melcul-Codobelcul, Țepeluș rămase pe gânduri. Tocmai atunci trecea pe acolo Furnica-Hărnicuța care ducea în spate un grăunțe uriaș, îl salută și îl întreba dacă nu vrea s-o ajute să ducă grăuntele la mușuroi, că era greu și abia îl mai putea țări după ea. „Sigur, cum să nu te ajut!” răspunse ariciul și traseră împreună grăuntele, până la mușuroiul furnicii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
cu autoservire din Gara de Nord în București, dar de atunci trecuse ceva timp. Așteptam cu nerăbdare să plecăm, dar șoferul intrase într-un birou și nu mai ieșea, lăsându-se astfel așteptat. Într-un sfârșit apare cu un zâmbet pe buze, salutându-ne respectos pe toți cei prezenți în mașină. Pornim, imediat se formează un curent nesănătos dar binevenit creând astfel o atmosferă mai suportabilă. Din față, de lângă șofer se auzi domnul Vintilă care ne anunță că vom face un mic popas
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
era clădirea unei vechi școli, care părea a fi părăsită. Am urcat încet în tăcere, studiind arhitectura caselor. Nimeni și nimic nu ne-a onorat cu prezența în ascensiunea noastră spre vârful dealului. Totul era pustiu, nici un sătean măcar să-l salutăm. Ici colo câte un câine își făcea simțită prezența lătrându-ne de zor, din spatele zidurilor înalte ce țineau loc de gard, oprind astfel privirea trecătorului, transformând totul într-un mister. La întoarcerea din mica noastră plimbare, aveam sentimentul că mă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mult mai pitoresc. Singur, hoinărind printr-o lume a arborilor de diferite specii, având diferite forme, ce formau pădurea pe care drumul forestier o despica, dându-mi prilejul să mă aventurez în necunoscut, urmat la fiecare pas de ciripitul păsărilor, salutat de trosnetul copacilor bătrâni și de șoaptele frunzelor în adierea vântului. Într-un final am ieșit din această lume specifică a muntelui, ajungând la șosea, puțin ostenit, cu o poftă de mâncare, am ajuns încet la cabană. Mai aveam aproape
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
un nivel situat deasupra tuturor. Eram câțiva, printre noi o colegă, orfană de război, îmbrăcată sărăcuț, încă în doliu. Domnul care trecea pe lângă noi, spre laboratoarele catedrei de histologie, pe care l-am bănuit a fi profesor și l-am salutat, s-a oprit și s-a interesat de noi. Când a aflat de soarta colegei Carmen, îndoliată, a rugat-o să-l urmeze. Era Profesorul Țupa. Fata nu avea nici gazdă, nici cămin, era sâmbătă spre seară. A fost invitată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca scos din minți: „Afară, afară, să vă fie rușine, voi veți nenoroci școala românească!“ Consternați, nu știam ce să facem; profe sorul rămă sese singur înăuntru, asistenta plângea în continuare, ce să facem? Unuia i-a venit totuși ideea salutară: „Să intre neamțul!“ Neamțul era colegul și bunul meu prieten Arthur Beyrer, redegist care studia împreună cu noi, viitorul lingvist eminent, mult apreciat de Iorgu Iordan. Văzându-l, Tudor Vianu, care îl cunoștea, s-a calmat într-adevăr. A vorbit cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
al unei alte ere de civilizație, aparținător unei alte lumi decât aceea care ne conținea. Nu era vorba de vârstă, căci nu toate persoanele de aceeași vârstă cu profesorul Vicol mi-au dat, în epocă, acest sentiment, ci doar puține. Saluta întotdeauna primul, scoțându-și larg pălăria, la masă fiind se ridica îndată în picioare dacă apărea o doamnă, nu l-am văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără cravată, dacă-l vizitai la vilă te conducea, când plecai, până la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
primească el postul rămas liber. Vodă nu putea fi contrazis, refuzat în intenții sau hotărâri, iar prietenul lui Maniu a trebuit să accepte noua funcție. Suficient ca Maniu, lezat în interese dar și în orgoliu, nici să nu-l mai salute. În cele din urmă, edificat, Maniu și-a reluat vizitele în casa din strada dr Staicovici, în măsură să-și amintească cu venerație mai târziu despre cum muncea prietenului său: (V. Voiculescu - omul, de Adrian Maniu, în vol. V. Voiculescu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în palat și nu prea ies decât împreună, fiind închiși acolo în permanență. Gonfalonierul merge în fața lui potesta (în realitate îl Commissario, n.d.a.), pe care Ducele îl trimite la fața locului și care este, într-adevăr, atotputernic; acest gonfalonier nu salută pe nimeni, comportându-se că într-o mică monarhie imaginara. Mi se păreau patetici văzându-i hrănindu-se cu această farsă și, totuși, Marele Duce a mărit cu o zecime impozitul impus celor mai în vârstă". Deși Montaigne punea accentul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
priceperea lor științifică în slujba Florenței. În mod evident, Manetti a considerat că urmează pașii făcuți de Salutați și Bruni într-un mod personal: în timpul vicariatului lui Manetti, Consiliul din Pescia a votat acordarea de facilități fiscale excepționale fiului lui Salutați 67; și Manetti a fost acela care a rostit orația funerară la înmormântarea lui Bruni, în 144468. Opoziția lui Manetti față de alianță cu Francesco Sforza din Milano promovată de Cosimo de' Medici și celebra să plecare din Florența în exil
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Diodorus au dobândit reputația de "fabuloase", așa cum au fost numite de către traducătorul lor, Poggio Bracciolini, care și-a terminat lucrarea în 1449 cu ajutorul lui George al Trebizondei 27. În 1405 sau 1406 prietenul mai vechi al lui Leonardo Bruni, Coluccio Salutați cancelarul Florenței, a inclus în cartea a patra a Muncilor lui Hercules un pasaj lung cu privire la Egiptul de la sfârșitul primei cărți a lui Diodor despre care spune că Bruni a tradus-o pentru el. În acest moment de început când
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]