8,807 matches
-
obligația că Primăria să întrețină o Școală de cântăreți bisericești, corul Bisericuței și să contribuie la întreținerea ei. Cu acest prilej i-a fost pus hramul ”Nașterea Maicii Domnului”, pentru a nu coincide cu hramul Catedralei. La aceasta biserică au slujit o serie de personalități:pr. C. Ciocoiu, pr. prof. Dumitru Furtună( folclorist, teolog, publicist, profesor, întemeietor de instituții de învățământ-Seminarul din Dorohoi), pr.Valerian Brânzei, pr. Ilie Popa. Biserică a fost restaurată de mai multe ori, în anii: 1895, 1904
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
satele și moara, parte a ei, ci și’au împărțit, înainte noastră și înainte boierilor noștri, cu frații sei și cu surorile sale și au dat mănăstirei Bistriții, unde este hramul Adormirea preasfintei născătoarii de dumnezeu; numele satelor: giumătate de Slujești, unde au fost curtea tatălui ei, și giumătate de moară și din tot venitul, giumătate, și la Maluri amândouă coturi Oneștii și Labășeștii, și fântâna Horgăi, unde au fost mănăstirea tătânesau ca să fie sfintei mănăstiri Bistriții cu tot venitul," "Iar
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
lângă apa Cașinului, sub maluri surpate.” Actul original nu se păstrează, fiind foarte uzat. El a fost transcris din slavonă la începutul secolului XX. Se păstrează numai copiile. După istoricul Ion Bogdan (1864-1919), din cele patru sate menționate în document, Slujești a dispărut, Lăbășeștii s-a unit cu Oneștii, iar Malurile au luat mai târziu denumirea de Răcăuți. Moșiile Borzești și o parte din Negoiești, Onești, Costești, Pătrășcani și Rădeana, se aflau în stăpânirea particulară a lui Ștefan cel Mare. Domnul
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
având 8 metri) -zăpeziile permanente (sunt pete de zăpadă care nu se topesc niciodată indiferent de cât de caldă este vară) -Mănăstirea Pietroasa Gârle ( este un ansamblu monahal construit în mare parte din lemn, păstrând specificul construcțiilor din Maramureș unde slujesc cele 13 măicuțe și preotul mănăstirii) -Monumentul Eroilor ( este un ansamblu de 3 obeliscuri amplasate lângă vechiul spital militar din zona gării din Borșa, construit în memoria ostașilor morți în Cel de al II-a Război Mondial) -Biserică de lemn
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
erau două arhidieceze istorice: Kalocsa și Esztergom - (în rivalitate). În Cetatea Severinului cele două biserici (cea din ruinele castrului Drobetei și cea din cetatea medievală), și în plus, cea de a treia (în modesta capelă cimitirului din acele timpuri) au slujit în activitate misionară a călugărilor dominicani, franciscani și ioaniți. Până la fondarea politică a Valahiei a fost așadar Arhiepiscopia de Kalocsa cea care a dirijat activitatea misionară de încreștinare din ținutul Severinului printre cumani și olteni, și la sud de Dunăre
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
peninsula Crimeea, refăcând și lărgind un sistem de apărare. După cum scria Procopius în "Despre edificii", Iustinian a "salvat imperiul". Iustinian avea datoria de a restaura imperiul roman, mergând pe principiul "un stat, o lege, o biserica". Conștient că Biserica putea sluji ca o armă puternică în mâinile Statului, s-a folosit de toate mijloacele pentru a o subordona. Ținea sub stăpânirea să administrația internă și viitorul clerului, clerul de rang înalt și stabilea dogma. Orientarea religioasă a împăratului trebuia preluată de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Asoka. Arhitectura religioasă se caracterizează prin stupe înalte poleite cu aur. Ca în majoritatea țărilor theravadine, budismul în Thailanda este reprezentat de autoritatea călugărilor, care până în a doua jumătate a secoului al XX-lea, își începeau vocația la opt ani slujind la un templu ca "dek wat" ("copil de templu"). Principalul motiv pentru a deveni un "dek wat" este de a acumula o educație de bază prin citirea, scrierea și memorarea textelor sacre cântate în diferite ritualuri. De aceea templele rurale
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
aceștia au redus producerea și dispariția lucrurilor la amestecarea și despărțirea elementelor. Atomistica a dezvoltat această idee într-o formă intuitivă și a făcut-o un fel de piatră din capul unghiului a filozofiei. Și ea a făcut acest lucru slujindu-se de principiul necesității. Opera sa, extrem de bogată și variată (peste 50 de tratate), se distinge prin claritatea lingvistică și eleganța stilului, Cicero comparându-l pe Democrit cu Platon în această privință. Diogene Laerțiu menționează titlurile a 12 tratate ale
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
se întoarcă la acest punct. Așadar, pentru Democrit, sufletul este, ca și la Diogene din Apollonia, constituit dintr-o materie speciala. Aristotel persiflează aceasta concepție și felul în care Abderitul înțelege că corpul mișcă sufletul, și el face acest lucru slujindu-se de o asemănare. Dedalos a trebuit să facă un tablou mișcător al Afroditei. Actorul Filipos istorisește că acestuia i-a reușit să facă acest lucru, prin aceea ca Dedalos probabil că a turnat în tablou argint viu. Tot astfel
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
ca Dedalos probabil că a turnat în tablou argint viu. Tot astfel, zice Aristotel, a procedat și Democrit: omul este determinat în interiorul său prin mascarea atomilor. Asemănarea întrebuințată de Aristotel nu lovește întru totul concepția lui Democrit, dar ea poate sluji totuși ca sa fie lămurite doua principii importante în științele naturii. Aristotel îi obiectează lui Democrit, pentru a dovedi ca sufletul determină și mișcă pe om prin alegere și gândire. Apoi ca întreaga noastră înțelegere este fundamentată pe specialul din apariții
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
și de un Consiliu al Comunității din 12 persoane. În oraș, funcționa un Templu evreiesc, unde se țineau slujbe doar vineri seara, sâmbăta și cu prilejul marilor sărbători mozaice. Pentru serviciile religioase zilnice, existau mai multe sinagogi pe lângă templu unde slujeau rabini din familiile din Vijnița, Sadagura și Rădăuți plus două case de rugăciuni private, proprietăți a familiilor rabinice Hager și Tabak. Pentru educația tineretului funcționau mai multe “Chedarim”, iar pentru elevii avansați - o școală de Talmud-Tora. În 1909 s-a
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
dintre familiile nobile românești din Banat. Vorbind despre familia "de Mâtnic", de la început trebuie precizată distincția între localitatea Mâtnicu-Mare, locul primei atestări documentare a familiei (1352) și Ohaba Mâtnic, teritoriu adiacent terenurilor primite prin danie regală, unde locuiau cei care slujeau nobililor "de Mâtnic". Prin urmare, familia este a nobililor de Mâtnicu Mare și nicidecum ade Ohaba Mâtnic, cum greșit notează anumiți istorici. Această familie nobiliară românească va fi una dintre importantele familii "de graniță", de a căror dezvoltare depindea libertatea
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
practice „"în așa măsură că arăta mult zel în a le îndeplini fără greș și știrbire"” [8], servind între 1893 și 1 iunie 1923 ca și cântăreț salariat iar mai apoi, pensionar. În calitate de cântăreț salariat, apoi onorific a slujit și fiul său, Gheorghe I. Nichifor, ca bugetar până în 1932 și onorific până în anul 1945[9], cum se dovedește din inscripția din Mineiul pe Noiembrie: „"Preotul Mihail C Paraschiv, venit în Plevna la anul 1937, 15 martie, cântăreț Gh. I
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
însuflețit și conștiincios la toate lucrările bisericești, Radu Gheorghe. Absolvent al Școlii de Cântăreți bisericești „ Episcopul Gherontie” a Episcopiei Constanței, din Medgidia. Dăruit de Dumnezeu cu mari capabilități vocale și foarte bun cunoscător al cântării bisericești și a tipicului, a slujit în mod neîncetat ca salariat și pensionar peste 55 de ani. Anul 1999 aduce un alt cântăreț cu „școală”, în persoana tânărului localnic Țițeică Florin Victor. Dotat cu calități deosebite pentru executarea muzicii psaltice, foarte bun cunoscător al notației muzicale
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
Stan Rizescu si a localnicilor. Ea a luat locul vechii biserici cu același nume, ctitorită în 7 noiembrie 1779, care la rândul ei a fost ridicată pe locul unei alte biserici de lemn. Din 1622 până în 1775 în sat au slujit 19 preoți și 12 diaconi: 1622 Popa Tudor, 1642 Diacon Nicoară, 1697 Popa Neagoe, 1743 Popa Neacșu, 1775 Popa Ion. Între 1817-1824 au fost înregistrați 8 preoți și 6 diaconi. În afara acestei biserici, pe teritoriul satului Brănești mai există încă
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
și ficele logofătului.Biserica a folosit și la protejarea locuitorilor,având la intrarea din pridvor în pronaos o ușă de stejar foarte solidă,care încă păstrează urmele de bardă (sau iatagan) ale năvălitorilor de pe aceste meleaguri. Dintre preoții care au slujit la biserica din Ludești se remarcă Nicolae Cercel, care a fost și învățător. Acesta a avut 4 băieți și 2 fete. Trei băieți au ajuns la rândul lor preoți. Dintre aceștia, Gheorghe Cercel, învățător, a murit în lupta de la Prunaru-Bujoreni
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
Trei băieți au ajuns la rândul lor preoți. Dintre aceștia, Gheorghe Cercel, învățător, a murit în lupta de la Prunaru-Bujoreni iar Ștefan Cercel, preot, a ajuns deputat, membru în biroul de conducere al Partidului Național Țărănesc. Preotul Matei Mosoia, care a slujit în perioada 1941-1985, a păstrat biserica în perioada grea a comunismului. Școala funcționează din anul 1842. Primul învățător a fost Ion Predescu. Dintre învățătorii și profesorii din Ludești s-au remarcat Nicolae Popescu, din 1865, Ion Mihalache în perioada 1901-1903
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
moșenesc; satele Valea Largă, Meișoare, Vârfureni, în secolul al XIX-lea. Biserica satului Pucheni datează din secolul al XVIII-lea; este menționată la 1810, cu hramul Toți Sfinții, preoți fiind Dumitru și Marin, de neam ungurean (transilvăneni). În anul 1937 slujea preotul Stelian Blidaru. Între anii 1970 - 1999 a slujit preotul profesor Chițulescu Georgică, fiu al satului, care a efectuat reparația generală a bisericii și a construit clopotnița. Învățământul în satul Pucheni este menționat în anul 1838, învățător fiind Ion Rădulescu
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
XIX-lea. Biserica satului Pucheni datează din secolul al XVIII-lea; este menționată la 1810, cu hramul Toți Sfinții, preoți fiind Dumitru și Marin, de neam ungurean (transilvăneni). În anul 1937 slujea preotul Stelian Blidaru. Între anii 1970 - 1999 a slujit preotul profesor Chițulescu Georgică, fiu al satului, care a efectuat reparația generală a bisericii și a construit clopotnița. Învățământul în satul Pucheni este menționat în anul 1838, învățător fiind Ion Rădulescu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
și nepoata voievodului Șerban Cantacuzino, văduvă și ea la acea dată. La 29 iulie 1743 biserica este terminată și dată spre folosință. Inițial rolul acesteia, așa cum rezultă din pisanie, era, ori de biserică de mir a cătunului de clăcași ce slujeau pe moșiile Manoileselor, ori chiar de biserică de curte a acestora căci profesorul Victor Brătulescu află că in imediata apropiere a bisericuței, aproximativ 60m mai la nord, s-ar fi aflat și conacul ctitorilor, astăzi complet dispărut. Chiar de la ctitorire
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
ne informează că acești tumuli sunt mormintele căpeteniilor, a conducătorilor de oști care, odată decedați, în lupta sau de bătrânețe, conform ritualurilor, se înmormântau cu suita (femei, slugi, căi etc.) pentru că și pe celalalt tărâm să aibă cine să-i slujească și se referă în mod deosebit la popoarele scitice care au locuit în vecinătatea Daciei, popoarele pecinege și cumane - sec. al IX - lea și sec. al XI - lea e.n. O altă variantă arată că aceste movile sunt morminte comune ale
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
piatră (zidul are grosimea de 80 cm), iar de-a lungul timpului a avut printre duhovnici pe preoții: Pralea Ilie, care a fost duhovnicul locuitorilor din Bădeni timp de 30 de ani, Ciofu Petru, Coșmincu Adrian, Cozma Marius(în prezent, slujește la această frumoasă și îngrijită biserică preotul Cozma Doru Mihai). Înainte de 1863, în Bădeni se menționează existența a două mori, prima școală luând ființă abia pe la 1870, odată cu venirea la conducerea „educațiunii” a ministrului Spiru Haret. Școala din Bădeni a
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
-1927 au servit cu delegație diferiți călugări iar de la 1927 funcționează preotul Adrian Dartu, absolvent al Seminarului Teologic din Iași. Urmează apoi preotul Mină Prodan iar din anul 1944 funcționează preotul Gheorghe Pîntia, originar din satul Coadă Stâncii, care va sluji până la moartea să în anul 1980. Mormântul părintelui Pîntia se află în partea dreaptă a bisericii chiar la intrarea în curte. Urmează preoții Ion Tatulea, Zmeu (Cosofret), Mărgineanu Aurel și Tansanu Gheorghe, iar din anul 2000 slujitor este preotul Petrachi
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
graurul, mierla, sturzul, cucul, pupăza și alte specii de păsări mici. Din documente reise că la 8 septembrie 1442 acest sat există; Suret de la Ilias Vodă și Ștefan Vodă: Facem înștiințare prin slugă și boiarul nostru dunmealui Bode Mîrje carele slujind mai înainte de răposatul părintele domniei mele (Alexandru cel Bun), iar astăzi slujește și nouă pentru care văzînd noi a lui dreapta și credincioasa slujba, miluitu-l-am pre dînsul în pământul Moldovei pre a lui dreapta ocina satul anume Balomirești
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
documente reise că la 8 septembrie 1442 acest sat există; Suret de la Ilias Vodă și Ștefan Vodă: Facem înștiințare prin slugă și boiarul nostru dunmealui Bode Mîrje carele slujind mai înainte de răposatul părintele domniei mele (Alexandru cel Bun), iar astăzi slujește și nouă pentru care văzînd noi a lui dreapta și credincioasa slujba, miluitu-l-am pre dînsul în pământul Moldovei pre a lui dreapta ocina satul anume Balomirești (azi dispărut) cu amîndoua cuturile (cătunele) la Muncel între Siret și Moldova
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]