8,304 matches
-
istoria României i s-a oferit astfel un prețios cadou tovărășesc. Turla de pe pronaos, ultima rămasă în picioare, urmează și ea să fie prăvălită, în primele zile ale anului 1985, peste monumentalele coloane ale pronaosului, învelite în pripă cu scânduri smulse din gardurile fostei închisori. Ctitorită de Nicolae Mavrocordat între 1717 și 1723, așezată la marginea Bucureștiului, popas în drumul spre Constantinopol, mânăstirea Văcărești era hărăzită, potrivit hrisovului ei de întemeiere, ca străinii să i primească, pe goi să-i îmbrace
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
credincioșii parohiei, cel care a fost în 1959 călăul mânăstirilor moldovenești va semna în 17 decembrie 1984 o altă sentință irevocabilă. O simplă adresă, purtând semnătura unui obscur activist, tovarășul Nuțoiu, prim-președinte al Capitalei, a fost suficientă pentru a smulge din partea patriarhului permisiunea de a demola o biserică, cămin spiritual al locuitorilor dintr-un cartier văduvit de alte așezăminte religioase. Concesie cu atât mai gravă cu cât niciun proiect de sistematizare nu impunea dărâmarea bisericii Gherghiceni, lăcaș de cult ridicat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În Polonia cei ca noi. Ce să ne facem acum cu acești «gospodari»?” Știam la ce se referă. Discutasem adesea despre Autoritățile Literare, despre elita culturală a momentului și jocul ei cu Puterea care o patrona, căreia vroia să-i smulgă avantaje, pozând totuși În independentă. Discutasem, firește, adesea, și despre puterea... literară și inevitabil socială pe care o practicau cotidian marile și micile stele ale condeiului din RSR. „Ce să facem cu acești «gospodari»? Sigur, sunt acum atacați de o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poemul Punct. „Anemone Latzina Își dorea În 1966/ să fie un cufăr pașnic, de treabă,/ prăfuit și maron./ Peste douăzeci de ani eu Îmi doresc/ să fiu un gâtlej În ștreangul de colo’colo.” Deci, 1986, chiar anul În care smulsesem, În ultima clipă, ștreangul care se strângea În jurul meu și al celor din jur, pentru a căuta, de colo-colo, cât mai departe, alt ștreang, mai blând, mai colorat, mai Înșelător. „Între timp, ce-i drept, s-au Întâmplat multe evenimente
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poetologiile lor politice mai ferme, În raport cu cele ale colegilor ei de generație români”. Fără aceștia, recunoscuse Madi, „subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul În fața realității”. Nu doar despre subiectivitate era vorba, firește. Degetul supt trebuia mai Întâi smuls din „tocănița” realității locale care fierbea la foc mic vanitățile, la mijlocul ludic Între bine și rău, În fumul de tămâie vandabilă. Aveam să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă grăbesc Înspre moarte”, șoptea Poeta. „Mă grăbesc Înspre moarte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de ei sau contaminați de eroicul lor exemplu, escaladează balconul apartamentului (după ce În prealabil Îi spărseseră toate geamurile) și năvălesc În casă. Câțiva dintre huligani o imobilizează pe Teea Iancu, o lovesc cu picioarele, cu pumnii, cu obiecte dure, alții smulg firul telefonului (ca să reteze orice apel la ajutor), alții deschid larg ușa (ca să năvălească forțele huliganice acolite, plantate În pragul apartamentului), alții, sub balcon, aprind un foc. Un câine și o pisică sunt capturați și aruncați În flăcări. Sunt aruncate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lucra, În acea perioadă, la volumul Despre politica lui Platon care avea să apară În următorii ani și În care, cum afirma un critic, „Platon Își găsise un adversar la Înălțimea sa”. Îl priveam, gândindu-mă la Paul al Platoneștiului. Smuls din „timpul băltit” al Balcanilor și din „slava stătută” a provinciei periferice, proiectat, brusc, În dinamica modernă a Apusului? Castoriadis avea 68 de ani, vârsta asemănătoare ultimei vârste a lui Paul. Părea mult mai tânăr, Între tânăra soție și fiica
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întrebare: oare de ce plângea atât de amarnic, ca un copil rămas orfan?”. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 6/2004) Cu mâna stângă, cu mâna dreaptătc "Cu mâna stângă, cu mâna dreaptă" Brusca detentă social-politică, În 1989, În estul Europei, a smuls din camera lor de lucru mulți scriitori, plonjându-i În stradă, În mijlocul mulțimilor exaltate. Nu puțini au fost cei care au schimbat, apoi, rapid mâna dreaptă a „creației literare” cu stânga publicisticii imediate. Și În depărtări, mulți dintre noi nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Scandalul vechi-nou al CONSPIRAȚIEI mă ajunsese, iată, și pe mine, somându-mă să nu mă mai ascund sub false Îndoieli, sub ipocrite Îngrijorări și incertitudini. Să-mi recunosc, adică, succesele, dar să-mi și dezvălui public... apartenența. Venise momentul să smulg măștile Sectei Secrete lucrând pentru Supremație. Chiar și măștile germane! Un travesti etnic șocant doar pentru cei insensibili la ironiile Istoriei. New York, august 2002 (Observator cultural, nr. 151/14-20 ianuarie 2003) Post-scriptum tc "Post‑scriptum " La moartea unui prieten, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
peștera din care poate studia natura. În sanatoriul În care Îl găsim la finele cărții, Schlemihl este identificat printr-un număr și „luat drept evreu”. * Spre deosebire de predecesorul său Schlemihl, B. nu și-a pierdut umbra printr-o negociere. Îi fusese smulsă, brutal, În lagărul de exterminare. Când apare pe țărmul post-Auschwitz, B. nu mai posedă acea „inutilitate”, firească celorlalți, iar numele său nu mai este al vechiului paria, un „Pechvogel” (ghinionist) născut să Încaseze ghionturile istoriei. Istoria este, acum, chiar numele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a dinamitei, sub hipnoza belicoasă a asaltului. Femeia fără păr și fără nume, doar cu masca neagră a urii pe fața delicată ca o semilună. Întrebați-vă dacă femeie este acea mamă nebună cu ochii goi, de broască În iarnă, smulgându-și, ca pe un blestem arhaic, părul brusc albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru nimeni acest proces s-a desfășurat în condiții care amintesc procedeele justițiare ale vecinilor noștri din Rusia Sovietică: s-au călcat în picioare cele mai elementare reguli de legalitate, dreptate și omenie. Toate acestea cu scopul evident de a smulge o sentință monstruoasă, și mai ales pentru a convinge opinia publică de vinovăția lui Corneliu Codreanu, care a acceptat mai degrabă cu seninătate și bărbăție cununa muceniciei decât să-și vadă țara sfâșiată de lupte interne. Cu o lună de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
frontonul „foii scrisă în duhul Ardealului legionar” cum a apărut în perioada biruinței, (Anexa 5.1.) precum și articolul din 6 decembrie 1940 cu titlul „Destin evanghelic”. „Ultimul act din drama vieții Căpitanului a început în Săptămâna patimilor. Atunci a fost smuls din mijlocul oamenilor, a fost judecat și aruncat de către cei răi, în întunericul umed al temniței, pe care n-a mai părăsito niciodată. Dușmanii neamului s-au repezit asupra lui ca niște fiare la pradă. O întreagă clasă de conducători
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
decât câteva zile și Nicolae Petrașcu a fost ridicat la 29 Decembrie 1942 de Gestapo și transportat la Berlin pentru anchetarea întâmplărilor majore petrecute în timpul cât el răspundea de ordine în grupul legionar. S-a încercat acolo să i se smulgă o declarație care să stabilească o legătură cauzală între complot și fuga Comandantului în Italia, astfel: complotul a fost de fapt o punere în scenă pentru a demonstra nesiguranța în care era Comandantul în Germania, deci o justificare a fugii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din temelii istoria românească, să se pună de-a curmezișul destrămării țării sale și să-și poarte viața pe drumul celor mai mari desăvârșiri și al celor mai grele sacrificii. Prima care a rupt acest tablou a fost fetița Cătălina. Smulgându-se din mâinile D-nei Codreanu, s-a repezit printre soldați la Căpitan, strigând: „Cănel, Cănel!”. Căpitanul s-a oprit și cu un genunchi în pământ a așteptat o cu brațele deschise ridicându-se cu ea în brațe, a acoperit-o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
expresia îi era străină ființei sale, a vorbit în așa fel încât toți am înțeles că a fost pus în situația, să ne dea dezlegare să facem ce vrem, liberi să acționăm în funcție de conștiința noastră. Era tot ce putuse să smulgă adversarul. Tot timpul se pusese în față dânsului și a comandanților legionari, că se fac răspunzători de suferințele celorlalți pentru faptul că îi mențin sub ascultare. Ca să le arate că legionarii nu depind de un ordin venit din partea unei autorități
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în Zarca au fost concentrați toți acei legionari care refuzaseră să se încadreze în procesul „reeducării”, al cărui punct culminant era renegarea vechilor credințe și idealuri. Petrașcu a rezistat vreme îndelungată regimului criminal ce i se aplica pentru a-i smulge abdicarea, regim care era în așa fel combinat încât nu lăsa altă ieșire victimelor decât capitularea morală sau pieirea sigură. Petrașcu ar fi preferat să moară în închisoare decât să participe la mascarada reeducării. Dar situația lui era total diferită
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
construcții legionare pentru studenți. Prin familie, Nicolae Petrașcu a căutat să fie un strălucitor exemplu de realizator de Cetățuie Românească, întemeietor de familie creștină legionară, om de sudură sufletească, cu soția sa Livia, care i-a întărit curajul de a smulge pe români din indiferență și ignoranță și a le oferi un model de conviețuire socială în duh și trăire creștină. Ce exemplu mai elocvent de românism putem găsi altul decât în cazul celor doi întemeietori de familie legionară? Să îl
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ori. Am găsit până la urmă locul exact de unde se auzea - o scobitură superficială de aproximativ doi centimetri chiar în mijlocul frunții. Am pipăit-o ușor cu vârful degetului. Suprafața era mai aspră decât a unui os obișnuit. Parcă ar fi fost smuls ceva de acolo. Ceva. Să zicem un corn. Corn? Dacă acela fusese corn, înseamnă că eu țineam acum în mână craniul unui unicorn. Am mai răsfoit o dată Atlasul ilustrat al mamiferelor, căutând doar mamifere cu corn în frunte. Rinocerul ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
viață normală de familie, au rămas singuri la bătrânețe. Se scoală dimineața devreme, servesc micul dejun și apoi își vede fiecare de-ale lui, de cele mai multe ori fără să mai aștepte ordine. Unul cojește vopseaua veche de pe pereții casei, altul smulge buruienile din grădină, altul se ocupă de repararea mobilierului, altul ia căruța și pleacă după provizii. După ce-și termină treburile, se adună cu toții la soare și stau la taclale, scormonind printre amintirile vechi. Camera mea este la etajul întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
corn sub formă de Y. Specia Kuranyokeras avea fața mai rotundă, pe cap două coarne ca de cerb și încă unul, foarte ascuțit, care se curba mult în spate. Amândouă arătau îngrozitor. — Oricum nu mai există speciile astea, spuse fata smulgându-mi cartea. — Unicornii sau mamiferele cu coarne fără soț sunt o raritate, ba aș spune chiar o anomalie. De aceea, pe scara evoluționistă sunt considerați orfani. Până și printre dinozauri au existat niște specii uriașe cu trei coarne. Au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cred că era chiar simplu să faci ceea ce făcuse individul. — E capabil să îndoiască și o monedă de o sută de yeni, îmi zise Pitic. Nu oricine poate! Am încuviințat fără nici un comentariu. — Ce să mai vorbim de urechi! Le smulge pur și simplu. Iar am dat din cap. Până acum trei ani a fost luptător profesionist. Și încă unul de elită. Tânăr, vioi, priceput... Dar l-a găsit naiba să se rănească la genunchi, or așa ceva nu se permite unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de sens fusese făcută metodic. Poate pentru ei a avut un sens, dar pentru mine, nu. Matahală a răsturnat apoi patul, a sfâșiat salteaua cu cuțitul, a scos tot ce era în dulap, a răsturnat sertarul biroului pe dușumea, a smuls sistemul de aer condiționat din perete, a răsturnat coșul cu gunoi în mijlocul camerei, a distrus tot ce era în dulapul din perete. Rapid și cu îndemânare. După ce-a terminat cu camera de zi și cu dormitorul, Matahală a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Profesorul. Ce anume nu mai contează? am întrebat eu. — Fii calm și ai răbdare. Ajungem să discutăm și despre asta. Stai jos ca să te scap mai întâi de lipitoarea de pe gât. Să știi că o să cam lase urme dacă o smulgem. M-am așezat lângă Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Când se apucă de ceva serios, uită și de el. A început toată tărășenia asta cu cele mai bune intenții. A vrut să te salveze înainte de a pune Sistemul mâna pe tine. Știa că te vor tortura și-ți vor smulge secretele. Sper că îți dai și tu seama ce rău îi pare că a cooperat cu Sistemul în experiențele acelea făcute pe voi. Am tăcut. Faptul era consumat și oricum nu mai era nimic de făcut. — Te rog să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]