7,755 matches
-
sulf. Peste 20 de misiuni au fost trimise cu succes pe Venus din 1962. Ultima sondă activă a fost Venus Express a Agenției Spațiale Europene și s-a aflat într-o orbită polară în jurul planetei între 2006 și 2014. O sondă japoneză, Akatsuki, a eșuat în operațiunea de orbitare a planetei Venus și va încerca din nou operațiunea în decembrie 2015. Au mai fost propuse misiuni cu cost redus pentru a explora atmosfera planetei, precum și zona de 50 km altitudine, unde
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
este un disc de gramofon amplasat pe două sonde spațiale Voyager lansate în 1977. Discul conține sunete și imagini menite să ilustreze diversitatea vieții și culturii pe Pământ și a fost trimis cu intenția de a fi descoperit de orice ființe inteligente sau oameni ai viitorului. Sondele Voyager nu
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
pe două sonde spațiale Voyager lansate în 1977. Discul conține sunete și imagini menite să ilustreze diversitatea vieții și culturii pe Pământ și a fost trimis cu intenția de a fi descoperit de orice ființe inteligente sau oameni ai viitorului. Sondele Voyager nu se îndreaptă spre o destinație anume, dar Voyager 1 va trece la 1,6 ani-lumină distanță de steaua Gliese 445, în prezent situată în constelația Girafa ("Camelopardalis") peste aproximativ 40000 de ani. Din cauza dimensiunilor lor mici comparativ cu
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
spre o destinație anume, dar Voyager 1 va trece la 1,6 ani-lumină distanță de steaua Gliese 445, în prezent situată în constelația Girafa ("Camelopardalis") peste aproximativ 40000 de ani. Din cauza dimensiunilor lor mici comparativ cu spațiul interstelar, probabilitatea ca sondele Voyager să întâlnească o civilizație spațială este foarte redusă, mai ales că până la urmă ele vor înceta să emită radiație electromagnetică intenționată pentru comunicații. Carl Sagan a spus că " Sondele vor fi întâlnite și discurile ascultate doar dacă există civilizații
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
Din cauza dimensiunilor lor mici comparativ cu spațiul interstelar, probabilitatea ca sondele Voyager să întâlnească o civilizație spațială este foarte redusă, mai ales că până la urmă ele vor înceta să emită radiație electromagnetică intenționată pentru comunicații. Carl Sagan a spus că " Sondele vor fi întâlnite și discurile ascultate doar dacă există civilizații capabile de călătorii spațiale în spațiul interstelar. Însă lansarea acestei „sticle” în „oceanul” spațial spune cuvinte pline de speranță despre viața pe această planetă." Astfel, înregistrarea de pe disc e mai
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
în „oceanul” spațial spune cuvinte pline de speranță despre viața pe această planetă." Astfel, înregistrarea de pe disc e mai degrabă văzută ca o capsulă a timpului sau o declarație simbolică decât ca o încercare serioasă de comunicare cu viața extraterestră. Sondele Voyager 1 și 2 sunt în acest moment cele mai îndepărtate obiecte făcute de mâna omului. Voyager 1 a pătruns în spațiul interstelar — regiunea dintre stele ocupată de plasma galactică. Ca și sondele predecesoare, Pioneer 10 și 11, care purtau
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
încercare serioasă de comunicare cu viața extraterestră. Sondele Voyager 1 și 2 sunt în acest moment cele mai îndepărtate obiecte făcute de mâna omului. Voyager 1 a pătruns în spațiul interstelar — regiunea dintre stele ocupată de plasma galactică. Ca și sondele predecesoare, Pioneer 10 și 11, care purtau doar o simplă placă, ambele sonde Voyager au fost lansate de NASA cu un mesaj la bord — un fel de „capsulă a timpului”, intenționată a spune extratereștrilor povestea oamenilor Pământului. Conținutul înregistrării a
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
în acest moment cele mai îndepărtate obiecte făcute de mâna omului. Voyager 1 a pătruns în spațiul interstelar — regiunea dintre stele ocupată de plasma galactică. Ca și sondele predecesoare, Pioneer 10 și 11, care purtau doar o simplă placă, ambele sonde Voyager au fost lansate de NASA cu un mesaj la bord — un fel de „capsulă a timpului”, intenționată a spune extratereștrilor povestea oamenilor Pământului. Conținutul înregistrării a fost selectat pentru NASA de un comitet condus de Carl Sagan de la Universitatea
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
cu un disc gol. Mai târziu, Sagan a reușit să convingă administratorul să accepte discul asa cum era. Voyager 1 a fost lansat în 1977, a depășit orbita lui Pluto în 1990 și a părăsit sistemul solar în noiembrie 2004. Sonda se află acum în Centura Kuiper. În circa 40000 de ani, sondele Voyager vor trece la o distanța de 1,8 ani-lumină de două stele distincte: Voyager 1 se va fi apropiat de steaua Gliese 445, situată în constelația Ophiucus
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
să accepte discul asa cum era. Voyager 1 a fost lansat în 1977, a depășit orbita lui Pluto în 1990 și a părăsit sistemul solar în noiembrie 2004. Sonda se află acum în Centura Kuiper. În circa 40000 de ani, sondele Voyager vor trece la o distanța de 1,8 ani-lumină de două stele distincte: Voyager 1 se va fi apropiat de steaua Gliese 445, situată în constelația Ophiucus, iar Voyager 2 de steaua Ross 248, din constelația Andromeda. În martie
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
Din cele unsprezece instrumente aflate la bordul lui Voyager 1, cinci din ele sunt încă operaționale și continuă și astăzi sa ne trimită date. Se preconizează ca energia necesara funcționării acestor instrumente va deveni insuficientă dincolo de anul 2025. După aceasta, sonda va continua călătoria sa în jurul Căii Lactee. Pe 12 septembrie 2013, NASA a anunțat ca Voyager 1 a părăsit Sistemul Solar și a pătruns în spațiul interstelar. Majoritatea imaginilor folosite pe disc (reproduse în alb și negru), împreună cu informații despre alcătuirea
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
de tip E, relativ rar, întrucât doar 21 de asteroizi de acest gen au fost repertoriați în 2008, cu un diametru de aproximativ 4,6 km.Este constituit din silicați, iar suprafața sa este întunecată. Analiza primelor imagini luate de sonda Rosetta a permis să se numere cel puțin 23 de cratere cu diametrul de peste 200 de metri, dintre care două având un diametru de vreo 2 kilometri. La data de 5 septembrie 2008, sonda Rosetta a survolat asteroidul. La 18h58
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
întunecată. Analiza primelor imagini luate de sonda Rosetta a permis să se numere cel puțin 23 de cratere cu diametrul de peste 200 de metri, dintre care două având un diametru de vreo 2 kilometri. La data de 5 septembrie 2008, sonda Rosetta a survolat asteroidul. La 18h58 GMT, sonda a trecut la o distanță de circa 8oo de kilometri, cu o viteză relativă kilometri pe secundă. Primele fotografii arată că acest asteroid are o formă de diamant de circa 5 km
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
a permis să se numere cel puțin 23 de cratere cu diametrul de peste 200 de metri, dintre care două având un diametru de vreo 2 kilometri. La data de 5 septembrie 2008, sonda Rosetta a survolat asteroidul. La 18h58 GMT, sonda a trecut la o distanță de circa 8oo de kilometri, cu o viteză relativă kilometri pe secundă. Primele fotografii arată că acest asteroid are o formă de diamant de circa 5 km, având un crater de km pe fața superioară
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
având un crater de km pe fața superioară. "Rosetta" s-a apropiat de un alt asteroid, 21 Lutetia, la data de 10 iulie 2010. După 951 Gaspra, 243 Ida și satelitul său Dactyl (în 1993, Galileo, 9969 Braille (în 1999, sonda Deep Space 1), 433 Eros și 253 Mathilde (în 2001, sonda NEAR Shoemaker), 5535 Annefrank (în 2002, sonda Stardust), 25143 Itokawa (în 2005, sonda Hayabusa)) și 132524 APL (în 2006, sonda New Horizons), 2867 Šteins este cel de-al zecelea
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
apropiat de un alt asteroid, 21 Lutetia, la data de 10 iulie 2010. După 951 Gaspra, 243 Ida și satelitul său Dactyl (în 1993, Galileo, 9969 Braille (în 1999, sonda Deep Space 1), 433 Eros și 253 Mathilde (în 2001, sonda NEAR Shoemaker), 5535 Annefrank (în 2002, sonda Stardust), 25143 Itokawa (în 2005, sonda Hayabusa)) și 132524 APL (în 2006, sonda New Horizons), 2867 Šteins este cel de-al zecelea asteroid care „a primit vizita” unei sonde spațiale.
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
la data de 10 iulie 2010. După 951 Gaspra, 243 Ida și satelitul său Dactyl (în 1993, Galileo, 9969 Braille (în 1999, sonda Deep Space 1), 433 Eros și 253 Mathilde (în 2001, sonda NEAR Shoemaker), 5535 Annefrank (în 2002, sonda Stardust), 25143 Itokawa (în 2005, sonda Hayabusa)) și 132524 APL (în 2006, sonda New Horizons), 2867 Šteins este cel de-al zecelea asteroid care „a primit vizita” unei sonde spațiale.
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
După 951 Gaspra, 243 Ida și satelitul său Dactyl (în 1993, Galileo, 9969 Braille (în 1999, sonda Deep Space 1), 433 Eros și 253 Mathilde (în 2001, sonda NEAR Shoemaker), 5535 Annefrank (în 2002, sonda Stardust), 25143 Itokawa (în 2005, sonda Hayabusa)) și 132524 APL (în 2006, sonda New Horizons), 2867 Šteins este cel de-al zecelea asteroid care „a primit vizita” unei sonde spațiale.
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
său Dactyl (în 1993, Galileo, 9969 Braille (în 1999, sonda Deep Space 1), 433 Eros și 253 Mathilde (în 2001, sonda NEAR Shoemaker), 5535 Annefrank (în 2002, sonda Stardust), 25143 Itokawa (în 2005, sonda Hayabusa)) și 132524 APL (în 2006, sonda New Horizons), 2867 Šteins este cel de-al zecelea asteroid care „a primit vizita” unei sonde spațiale.
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
253 Mathilde (în 2001, sonda NEAR Shoemaker), 5535 Annefrank (în 2002, sonda Stardust), 25143 Itokawa (în 2005, sonda Hayabusa)) și 132524 APL (în 2006, sonda New Horizons), 2867 Šteins este cel de-al zecelea asteroid care „a primit vizita” unei sonde spațiale.
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
desfășoară operațiuni importante în domeniul rafinării, petrochimiei, retail și trading, pe mai multe piețe internaționale. Rețeaua de retail cuprinde peste 1100 puncte de alimentare carburanți în România, Georgia, Bulgaria și Moldova. Grupul derulează operațiuni de upstream, servicii industriale și la sondă.
KMG NC și CEFC – detalii despre parteneriatul strategic pentru dezvoltarea activităților de petrol și gaze în Europa by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103876_a_105168]
-
al Pacificului, denumire pentru cea mai întinsă și activă zonă vulcanică a Terrei. Între miile de insule și insulițe indoneziene, mare parte din ele apărute în urma dinamicei activități vulcanice, se distinge Insula Krakatoa, sau Krakatau în indoneziană. Situată în Strâmtoarea Sondelor, insula a fost descoperită în anul 1611 de către Lucas Janszoo Waghenaer, un explorator, ofițer și cartograf olandez. Indonezia are și în prezent peste 130 de vulcani încă activi, mai mulți decât orice altă țară, majoritatea acestora fiind situați de-a
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
olandez. Indonezia are și în prezent peste 130 de vulcani încă activi, mai mulți decât orice altă țară, majoritatea acestora fiind situați de-a lungul celor mai mari insule indoneziene, Sumatra și Java. Cele două insule fiind separate de Strâmtoarea Sondelor. Înainte de cataclismul din anul 1883, micul arhipelag Krakatoa era, de fapt, compus din trei insulițe: Panjang, Sertung și Krakatoa propriu-zisă, o insulă de doar 9 km lungime și 5 km lățime. Oamenii de știință cred că, cel mai probabil, cu
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
victime. Înălțimea valurilor a atins chiar și 40 m. Cele mai mari valuri au fost mai înalte decât cel din ziua de 26 decembrie 2004, deși nu au parcurs distanțe la fel de mari. Dezastrul a decimat practic populația de pe țărmurile strâmtorii Sondelor și a scufundat 6.500 de ambarcațiuni. Valurile ucigașe au ajuns până în Sri Lanka, unde, într-un port, o femeie a fost luată de ape și s-a înecat. Zgomotul exploziilor a fost atât de puternic, încât a ucis locuitorii de pe
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
125 km³. Cercetătorii din prezent au calculat că unda de șoc rezultată din erupție s-a deplasat cu viteza de 1.086 km/h. A fost atât de puternică acustic, încât a perforat timpanele urechilor marinarilor de pe vasele din Strâmtoarea Sondelor. Unda de șoc a radiat pe întregul glob timp de cinci zile, fiind înregistrată inclusiv de barografele din România. Coloana de cenușă vulcanică a atins altitudinea de 80 km, a întunecat cerul de la ora 10 dimineața până a doua zi
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]