11,425 matches
-
de mandat la Casa Albă, ceea ce cam seamănă cu cântecul lebedei... Era mai credibil dacă făcea acest lucru cu câțiva ani în urmă. Acum poate fi suspectat că se gândește mai mult la imaginea sa și la dimensiunile viitoarei lui statui decât la pace în tragica lume a Orientului Apropiat și Mijlociu. Sunt doar câteva argumente pe lângă multe altele care mă fac să fiu sceptic în legătură cu șansele păcii în Țara Sfântă. Asta nu înseamnă, evident, că nu aș dori așa ceva. Ar
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
nu a mai fost editata de aproape 50 de ani. Am citit-o aici, In expoziții, o cunosc din bibliotecă familiei noastre, din ediția Al. I. Cuza din 1914. Mi se pare ca Eminescu trebuia să o citească la dezvelirea statuii ecvestre a lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Culturii. Da, Maline, văd că Îți este cunoscut momentul. Poezia a fost publicată prima dată la 1 iulie. În colecție mențineți și traducerea În limbi străine? Eminescu a fost tradus În peste
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sau altuia contează, cât mai ales moralitatea. Lacrimile și rușinea de pe obrazul și din sufletul României numai cu adevărul faptelor pot fi spălate, șterse, pentru a ajunge la demnitate. Altminteri, Ion Iliescu și sfetnicii săi Piața Revoluției: În apropiere de statuia lui Corneliu Coposu „țeapă lui Ion Iliescu” lăsată românilor amintire, simbol al lui decembrie ‘89 cre oși sie, rămân să-și râdă În continuare de majoritatea românilor rămași niște naivi În raport cu cei proveniți din PCR - drept conducători ai societății românești
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe Doru Braia, personaj incomod, În permanent contact cu disidenta română, cunoștea multe amănunte legate de oameni importanți. Pe vremea aceea se răspîndise modă grevelor la universitate, studenții luînd atitudine Împotriva diverșilor profesori „pătați”. Alină se află și ea la statuia lui Kogălniceanu. Cei interesați că Braia să dispară Înainte să spună prea multe, l-au amenințat pe Tăcu că Îi vor râpi fiica În contrapartită cu evacuarea urgenă din Iași a lui Doru Braia. În seara aceea, Își amintește el
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fie totuși salutat. Vreau să plec, dar ceva mă ține în loc. Am impresia că pereții încă mai reverberează și acum aplauzele pentru poezia Doina, citită de Mihai Eminescu, sosit la Iași ca trimis al ziarului Timpul, din București,la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, la 5 iunie 1883. Eminescu, însă, n-a mai citit poezia la serbarea dezvelirii statuii. După ce îmi regăsesc liniștea, mă întorc la trăsură. Mișa, ca să-mi arate că locurile îi sunt prea bine cunoscute, îmi spune
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
acum aplauzele pentru poezia Doina, citită de Mihai Eminescu, sosit la Iași ca trimis al ziarului Timpul, din București,la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, la 5 iunie 1883. Eminescu, însă, n-a mai citit poezia la serbarea dezvelirii statuii. După ce îmi regăsesc liniștea, mă întorc la trăsură. Mișa, ca să-mi arate că locurile îi sunt prea bine cunoscute, îmi spune: Dacă ai ști mata,boierule, pe câți junimiști i-am purtat eu până aici sau de aici aiurea... Numai
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Taurida unde servește ca preoteasă a cultului sângeros al zeiței căreia localnicii îi jertfesc pe toți străinii intrați pe teritoriul lor. Chinuit de Furii după uciderea mamei, Oreste își caută scăparea, la sfatul lui Apolo, în încercarea de a fura statuia lui Artemis din Taurida și a o aduce în Grecia. Prins, el urmează să fie sacrificat, alături de prietenul și însoțitorul său Pilade, și este pregătit în vederea ceremoniei chiar de sora lui, preoteasa. O dată ce frații se recunosc între ei, Ifigenia ajută
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din Taurida și a o aduce în Grecia. Prins, el urmează să fie sacrificat, alături de prietenul și însoțitorul său Pilade, și este pregătit în vederea ceremoniei chiar de sora lui, preoteasa. O dată ce frații se recunosc între ei, Ifigenia ajută la furtul statuii și tinerii fug pe mare. Barbarii ar putea să-i ajungă din urmă, dar Atena îi împiedică arătându-le că plecarea Ifigeniei și a lui Oreste face parte din planurile divine. Lucrarea lui Everac modifică deznodământul originalului : în noua variantă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un procedeu drag anticilor, dar greu de admis pentru moderni. La Euripide conflictul se rezolvă fericit doar prin apariția ex machina a zeiței Atena care îl determină pe regele barbar să abandoneze urmărirea, să-i lase pe fugari să ia statuia Artemidei în Grecia și chiar să redea libertatea femeilor din cor părtașe la înșelătorie. O astfel de încheiere ar fi incomodă pentru un scriitor dintr-un alt spațiu și timp cultural, fapt semnalat și de Racine în prefața la piesa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Everac exclude prezența și acțiunea divină. Oricum, rolul elementului sacru și ritualic fusese deja diminuat prin eliminarea explicaților lui Euripide referitoare la ce a determinat sosirea lui Oreste în Taurida, anume îndemnul lui Apolo ca tânărul matricid să aducă statuia lui Artemis în Grecia, spre a le împăca pe crâncenele Erinii aflate mereu pe urma lui. Finalul lui Paul Everac implică totodată și evitarea recunoașterilor dintre personaje, identificări pe gustul autorilor clasici, dar care au fost resimțite ca artificiale chiar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cum i-au propus discipolii săi ? Când au avut dreptate atenienii ? Când l-au condamnat sau când l-au revendicat pe Socrate, o dată ce, la puțină vreme după execuție, ei i-au exilat pe acuzatori și i-au ridicat filosofului o statuie în sala de procesiuni (p. 33). Piesa consacrată sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și își înfige colții în ticăloși (VI 60) la constatarea că, dacă locuitorii din Sinope l-au condamnat la exil, în schimb el i-a condamnat pe aceștia să rămână acolo (VI 49), de la motivarea gestului de a cerși de la statui pentru a se obișnui să fie refuzat (VI 49) la alungarea ascultătorilor găunoși veniți în grabă să-l audă ciripind, dar defel dornici să asculte cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Pașii voștri au călcat aici urzeala nevăzută a destinului. O singură dată veți mai veni aici... - I, p. 43). Când Aquillius se repede cu pumnalul la Publicola, Petronius îl reține spunându-i că ar putea să facă din el o statuie a intervenției neputincioase, de vreme ce omul acesta, ca toți marii democrați, va muri în patul său (III, p. 60). E drept, omnisciența lui nu e întotdeauna infailibilă. Când asistă la sacrificarea celui menit să consființească prin sânge legământul regaliștilor, el anunță
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
făcut/ Atâtea fărdelegi, că nici prin ștreang le-aș ispăși/ De-ajuns. Puteam eu să-mi mai văd copiii mei,/ Născuți cum s-au născut ? Ah, ochii-mi nu i-ar fi/ Răbdat ! Nici spre Cetate-ori zidurile ei,/ Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel dă și altă semnificație orbirii lui Oedip. Ignoranța inițială a personajului cu privire la propriul trecut este asimilată chiar de el, în sens metaforic, orbirii : Am fost orb/ și am bâjbâit un drum
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
încline în fața ei ca înaintea stăpânei casei: "În afara sezonului, se servește un singur fel. La Bugaz, se trăiește oarecum ca în familie." Cu părul ei negru, ondulat, pe care îl împletea în jurul capului, și nasul grecesc, Panaiota semăna cu o statuie antică. O statuie căreia i-ar fi răsărit niște tuleie de mustață. Ai vești din Creta, mi se pare, spuse învățătorul. Da, cu vaporul care a venit cu ulei și măsline. Totul e bine deocamdată, slavă Domnului. Părinții mi-au
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca înaintea stăpânei casei: "În afara sezonului, se servește un singur fel. La Bugaz, se trăiește oarecum ca în familie." Cu părul ei negru, ondulat, pe care îl împletea în jurul capului, și nasul grecesc, Panaiota semăna cu o statuie antică. O statuie căreia i-ar fi răsărit niște tuleie de mustață. Ai vești din Creta, mi se pare, spuse învățătorul. Da, cu vaporul care a venit cu ulei și măsline. Totul e bine deocamdată, slavă Domnului. Părinții mi-au trimis mandarine de la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lor? De ce prin ochii și mintea lui Montaigne? Iașul ca Bibliopolis și nu numai, văzut și prin alții (ochii mei or suferi de miopie și neuronii de prea mult subiectivism) își va păstra proporțiile reale, oamenii, cultura, natura, palatele, monumentele, statuile, străzile, formele și culorile în toată splendoarea lor sau în mijlocul vicisitudinilor istoriei nu vor căpăta grandoare decât în măsura pe care o merită. De la agonie la extaz, neacceptând voit și drumul invers. Ne vom arunca privirile și în manieră montaigneană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
am cioplit atât de mult, încât din sutele, miile, infinitele forme, am reușit să dau la suprafață forma pură care nu are nici timp, nici spațiu". Asupra "statuariei ieșene" timpul nu pare să fi apăsat prea tare. Impresionanta listă de statui (de mari dimensiuni, cu busturi, basoreliefuri, altoreliefuri, medalioane, portrete, sculpturi ambientale, monumente funerare etc.) o aflăm din "Iași, chipuri în bronz, marmură și piatră", o carte memorabilă semnată de regretații Olga și Const. Liviu Rusu. Chipul Iașului este compus din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu busturi, basoreliefuri, altoreliefuri, medalioane, portrete, sculpturi ambientale, monumente funerare etc.) o aflăm din "Iași, chipuri în bronz, marmură și piatră", o carte memorabilă semnată de regretații Olga și Const. Liviu Rusu. Chipul Iașului este compus din peste 550 de statui, un adevărat muzeu în aer liber, încă o latură relevantă a personalității Cetății noastre, cu o tradiție fără egal în spațiul românesc. "Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc, mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea...", iată ce spunea marele istoric Nicolae Iorga. De la cea mai veche lucrare (Crucea lui Ferenț, 1717) până la ansamblul de azi de la Râpa Galbenă, de la statuile lui Ștefan cel Mare, Miron Costin, V. Alecsandri, Gh. Asachi, Al. I. Cuza, Monumentul Cavaleriei, Monumentul Independenței la Mihai Viteazul, Barnovschi, Dosoftei, D. Cantemir, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Ibrăileanu, Codreanu, Xenopol, Kogălniceanu, regele Ferdinand, mareșalii Prezan, Averescu și alții și alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în bronz și piatră a unui admirabil oraș, este locul de care trebuie să ne bucurăm în orice clipă de răgaz, să avem timpul și puterea de a reține spectacolul estetic al peisajului urban înnobilat cu aceste "chipuri" nemuritoare. Iașul statuilor reprezintă memoria trecutului, a armoniei, plăsmuită de remarcabili artiști (Frémiet, Hegel, Baraschi, Tronescu, Georgescu, apoi Bârleanu, Dan Covătaru, Ion Buzdugan, Florea, soții Adoc, Condurache, Căileanu ș. a.), a ideilor, gândirii și sensibilității într-un spațiu de înaltă determinare umană. Grija pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dan Covătaru, Ion Buzdugan, Florea, soții Adoc, Condurache, Căileanu ș. a.), a ideilor, gândirii și sensibilității într-un spațiu de înaltă determinare umană. Grija pentru conservarea ansamblurilor sculpturale de către contemporani ar da măsura, respectul și configurația recognoscibilă a prezentului. Peste admirabilele statui care veghează străzile și oamenii orașului se abat valurile de miresme ale florilor de tei și fiorurile lirice dintr-o istorie culturală revelatoare. Pelerini ai esteticului vin să redescopere Iașul, bogăția de monumente, într-un plin triumfal al armoniei liniilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
va fi percepută de un primitiv veșnic preocupat de procurarea hranei, de exemplu. A nu se înțelege, profesore, că nu există grație în sine, fie în mișcări, fie în contururile statice ale obiectelor de artă. Ne putem îndrăgosti de o statuie, ca Pygmalion. Desigur, desigur, maestre. Prin similitudine, frumusețea unei drame rezidă în ficțiune. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă scenele violente ar avea loc sub ochii spectatorilor. Dar nu tot ce este real și vital exclude prin definiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
format un stil și o fizionomie proprii, exprimate prin monumente, edificii, relicve, mărturii și cărți, multe cărți care stau la temelia culturală a orașului. Revenim tot la magistrul Constantin Ciopraga: "Lui Mihai Codreanu sonetistul istoria locului îi părea scrisă în Statui, Dimitrie Anghel romanticul, evocatorul de Fantome ale trecutului, asculta orologiile din turnuri în dialog cu timpul sau se lăsa cucerit de tânguirea clopotelor "ca într-un oraș de legende, scufundat sub ape", evocatoarele coline ieșene albastre-mov, compunând un amfiteatru circular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
noștri au plecat spre alte zări, lăsând un mare gol în cultura Iașului. PALATUL ÎN STIL GOTIC FLAMBOYANT Cine nu cunoaște Palatul Culturii din Iași? O construcție impunătoare, în stil gotic flamboyant , emblema orașului, cu turnuri și arcade, cupole și statui, care "tulbură spiritul ca și Westminsterul, atât de mare este mirajul local" (G. Călinescu). Un palat într-un oraș care-și trăiește afectiv însăși istoria, însăși cultura, un palat care găzduiește Complexul Muzeal, unul dintre cele mai mari din țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]