8,833 matches
-
de seamă. Se uită drept în ochii broaște și simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. șezu iarăși jos. (...) Se miră de astă lâncezeală. și, mai aruncându- și căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că străluceau de un foc ce simțea că îl atinge. Atunci își luă inima în dinți și strigă: - Asta să fie logodnica mea. - îți foarte mulțumesc, dragul meu iubit, îi răspunse atunci broasca. Cuvântul tău a sfărâmat toate farmecele ce mă țineau
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
în epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strâmt și ocolit al specialiștilor, prezentând-o într-o formă impunătoare atențiunii generale a lumii intelectuale. Pătruns de justele tendințe și posibilități ale teologiei, afirmate în chip atât de strălucit în tot timpul de la apariția creștinismului și până la Renaștere -, de-a îmbrățișa și de-a lumina toate strădaniile și toate aspectele vieții omenești, Nichifor Crainic a coborât în arenă, în vacarmul discuțiilor și-al ciocnirilor de idei, în haosul care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o sensibilizare, de o învigorare a puterii de pătrundere a inteligenței noastre. „Mintea e tronul lui Dumnezeu în suflet” proclamă Nichifor Crainic în acord cu toată mistica ortodoxă. „A fi desăvârșit în sensul ortodox însemnează a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte și a-ți vedea propria minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu”. Între alte citate categorice, Nichifor Crainic aduce unul de-al lui Evagrie Ponticul, spunând: în contemplația mistică „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
noastre. „Mintea e tronul lui Dumnezeu în suflet” proclamă Nichifor Crainic în acord cu toată mistica ortodoxă. „A fi desăvârșit în sensul ortodox însemnează a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte și a-ți vedea propria minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu”. Între alte citate categorice, Nichifor Crainic aduce unul de-al lui Evagrie Ponticul, spunând: în contemplația mistică „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate”. Așa încât nu prin inconștient, ci mai degrabă prin supraconștient, cunoaște omul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mintea care vrea s-o tălmăcească. Există o tragedie a cunoașterii omenești și ea stă în varietatea religiilor naturale și a sistemelor filosofice. Dar pentru cine admite principiul relevat al creației, lumea apare în dependență de Dumnezeu și sensul ei strălucește dincolo de marginile ei în dumnezeiescul artist care l-a imprimat în operă. Cosmosul e expresia în timp și spațiu a gândirii lui Dumnezeu prin Iisus Hristos și modul de reintegrare a noastră în sensul lui e modul creștin de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce se pot exercita în domeniul filosofic, științific, literar, artistic, meșteșugăresc, adică toate facultățile creatoare de cultură și de civilizație, ne apar inspirate și îndrumate de puterea dumnezeiască. Vechea credință a neamurilor, credință care se afundă până în monoteismul primordial, de unde strălucește atât de limpede și de convingătoare, că nu omul singur, ci omul în colaborare călăuzită de Dumnezeu s-a ridicat mai presus de natură prin plăsmuirile culturale, își găsește confirmarea insistent repetată în Biblie. Tot din Biblie vedem că aceste
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
esteticii moderne, reducând geniul la mecanismul psihologiei comune, se întreabă satisfăcuți ce-a mai rămas din el; sau, coborându l în patologia mintală, ni-l arată înrudit de aproape cu nebunia, făcându-se a uita că acest geniu rămâne să strălucească peste veacuri din opera pe care a plăsmuit-o o singură dată pentru totdeauna. Dar nu numai aceste principii eliminate sau degradate ne interesează în confruntarea lor cu doctrina teologică. Ideea de frumos se înțelege în trei feluri deosebite: frumosul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în natură frumusețea există în mod obiectiv, cu alte cuvinte e o proprietate a lucrurilor frumoase și durează independent de prezența și de gustul nostru. Lumea, adică natura, e creația lui Dumnezeu și, ca atare, existența obiectivă a frumuseții ce strălucește din formele și din armonia ei intră în considerația argumentațiilor raționale, ce ne vorbesc despre raportul cauzal dintre Creator și creatură. Un argument cum e cel cosmologic sau, mai ales, cel teologic e valabil în măsura în care frumusețea creată, care constituie caracterul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
despre frumos ale lui Socrate și Platon, și chiar ale lui Aristotel. O îndoită impresie de admirație înaltă și profund dezgust îți lasă lectura Banchetului sau a lui Fedru, unde ideea eternă a frumuseții de dincolo de lume e coborâtă să strălucească în corpul efebului adorat pentru inefabilele sale grații perverse. Antropomorfismul grec, ridicat la rangul de principiu universal în religie, se repercutează în artă prin cea mai degradantă mizerie morală, îmbrăcată în cele mai seducătoare forme estetice. Dacă filosofia platonică reprezintă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și șade de-a dreapta Tatălui în trup spiritualizat și îndumnezeit, perspectiva artei mele se deschide din istorie în eternitate, căci cerul creștin e și istorie transfigurată în eternitate. Din ordinea contingență a imperfecțiunii terestre, formele concrete reapar în ordinea veșnică, strălucind de frumusețea nemuritoare. Prin Iisus Hristos s-a sfințit omenirea întreagă și formele spirituale ale sfinților săi dăinuiesc, acolo sus, pure și circumscrise în gloria dumnezeiască. Sofianismul lumii create e o regăsire și o recunoaștere de-a pururea a lucrurilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și își vede totdeodată lăuntric opera ce se va naște. În realitate, ea s-a și născut în momentul când el a văzut-o în spirit. Acest moment culminant, de bucurie extatică, al revelației interne, când forma viitoarei opere îi strălucește în fantezie cu toată uimitoarea ei noutate, constituie intuiția genială a operei de artă. Nu e greu însă să înțelegem marea diferență dintre acest fel de intuiție și dintre intuiția sensibilă a amatorului. În artist, opera e o anticipație de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cultură. ldeea cardinală a misticii ortodoxe este, după cum am spus, că „mintea e tronul lui Dumnezeu în suflet”. Toată doctrina contemplativă a Filocaliei se întemeiază pe această idee. A fi desăvârșit în sensul ortodox înseamnă a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte si a vedea propria-ți minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu. În contemplația mistică, zice Evagrie Ponticul, „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate” și această ridicare se produce „prin cunoașterea de sine”. „Cînd mintea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mintea e tronul lui Dumnezeu în suflet”. Toată doctrina contemplativă a Filocaliei se întemeiază pe această idee. A fi desăvârșit în sensul ortodox înseamnă a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte si a vedea propria-ți minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu. În contemplația mistică, zice Evagrie Ponticul, „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate” și această ridicare se produce „prin cunoașterea de sine”. „Cînd mintea s a dezbrăcat de omul cel vechi, învață el, și se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că esența creștinismului stă tocmai în această conștiință sublimă a harului din noi, a harului văzut ca lumină a slavei dumnezeiești. lată, din numeroase citate ce se pot aduce, un singur fragment din rugăciunea pe care o îndreaptă spre Dumnezeu: „ ...Strălucește în mine adevărata lumină, o Doamne bogat în milă, ca să văd slava ta, slavă pe care tu o aveai mai înainte de a fi lumea, alături de Tatăl tău; rămâi și în mine, precum ai zis, ca și eu să ajung vrednic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artistică a Bibliei ar constitui un mijloc minunat de familiarizare a păturii culturale cu duhul creștin. Păcatul nostru însă este că disciplinele exegetice nu dau nici o însemnătate acestei laturi de mare preț. Căci dacă Dumnezeu e adevărul și binele care strălucește în lume ca frumusețe, nu e mai puțin real că revelația lui în Scriptură e înveșmântată într-o formă estetică fără pereche în literatura lumii. Această formă, ea însăși e plăsmuită în văpaia inspirației suprafirești prin colaborarea Duhului Sfânt cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al doilea”. Creația lui însă nu e o realitate, ci o ficțiune fermecătoare, o idealizare a lumii desfigurate de urâtul păcatului, un simbol al nemuririi născut din groaza morții, care devastează viața. În tot ce e mare, în tot ce strălucește ca adevăr, ca bine și ca frumos din creațiile naturale ale geniului omenesc, trebuie să citim îndemnurile tainice, înspăimântătoare, ale Logosului, care e însăși rațiunea de a fi a lumii. De aceea, precum am văzut. Biserica ortodoxă zugrăvește geniile antichității
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o vagă adiere de fericire edenică și o impresie de inedit strălucitor, cum trebuie să fi avut lucrurile ieșite din mâna Creatorului. Totul atârnă aici de acel imponderabil al purității sufletești, al copilăriei ce persistă în geniul plăsmuitor. Fie că strălucește într-o temă religioasă, fie într-o temă cu totul indiferentă, puritatea, din moment ce există, are prin ea însăși o semnificație metafizică și un nimb spiritual de dincolo de timp. Aparținând numai esteticii, ea e totuși ca o paralelă sensibilă a sfințeniei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de mii de ochi frumoși și gravi, cu căutătura desfăcută de tot ce e pământesc, se uită veșnic spre el și când nu e în tablou cu ei, îl caută departe în sus, dincolo de cadre, dincolo de marginea lumii. Ochii aceia strălucesc ca nenumărate constelații în jurul unui soare din cerul duhovnicesc. Raiul, cum ni-l sugerează, după viziunea mistică, poesia dantcscă, e tărâmul albei lumini divine, pe fondul nesfârșit al căreia se năzăresc luminile individuale ale spiritelor, vibrând în culorile gradate ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
celeilalte umanități, care nu mai e de pe pământ fiindcă năzuie să fie în cer. Ea e ridicată în sus pe Atlașii geniului și poartă în veșminte mireasma unui alt duh decât a vântului din lumea noastră. Raza harului, ce i strălucește pe chip, coboară din alt orizont decât al muritorilor. în spațiul și în timpul ce ni s-a dat, trăim aici ca sub bolta unei zile înnorate compact, când nu vedem soarele, pe care îl știm dincolo de nori. În ceasul dimineții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și îneacă orizontul lumii în reverberații de larguri infinite. Arta nu e, fără îndoială, această mare amiază fără început și fără sfârșit, a veșniciei. Dar precum în materia din care e făcută poartă principiul nimicniciei, tot astfel în sensul ce strălucește din ea arde o rază coborâtă din marea amiază. Prin vraja ei, respirăm în restriștea pământului ceva din boarea suavă a paradisului. Chemarea gemului nu e aceea de a mântui sufletele, ci de a le pune, prin seducția simbolurilor plăsmuite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
toate acestea, Crăciun cel rău și-a îmbunat sufletul și, pe dată a devenit un bun creștin. I-a mulțumit Maicii Domnului, a săturat picioarele Domnului Christos, din iesle. Nourii de ninsoare s-au risipit, cerul s-a deschis și strălucea în lumina dumnezeiască. La poartă băteau trei crai călători. - Mă rog, aicea s-a născut astă-nopate un prunc? - Aici, aici! Se grăbi să le deschidă gospodarul. Cine sunteți? Și de unde veniți? - Apoi, uită-te în sus! Îi grăiră drumeții. Crăciunul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
din toate părțile lumii creștine pornesc spre Palestina, leagănul legii creștine, ca să serbeze ziua sfântă a Nașterii Mântuitorului. În noaptea Crăciunului, evlavioșii se adună la Biserica măreață din Bethleem, zidită pe locul unde s-a născut Isus Hristos. Interiorul bisericii este strălucit. Pe jos - albe și curate lespezi de marmoră, acoperite cu covoare minunate. Biserica e împărțită în mai multe chilii sfinte numite peșteri. În fiecare ard continuu candele de argint și aur, pline cu undelemn curat și sfințit. În interior, partea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
bizantină ortodoxă, ori tradiția biserciii medievale catolice, ori din creațiile culturale ale neamului nostru. Sosind în case de Crăciun, grupul stelarilor cântă colinde religioase inspirate din viața Mântuitorului. Cei care anunță steaua (mai ales copiii) trec pe sub fereastră unde lumina strălucește și strigă: Cine primește Steaua frumoasă Și luminoasă, Cu colțuri multe Și mărunte, De la nașterea Lui Hristos Dăruite. Steaua este poftită în casă (ori fereastră) și atunci copiii încep a cânta deosebite cântece de stea, care de care mai frumoase
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
a 'nfașatu Și in brate sa purtatu. Cu chip de om a venitu Și pe noi ne-a mântuitu. Fiecare vers se cânta de doua ori, după care, Refrenul. Steaua sus răsare Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește Că astăzi Curata Preanevinovata Fecioara Maria Naște pe Mesia Magii cum zăriră Steaua și porniră Mergând după raza Pe Hristos să-l vază Și dacă porniră Îndată-L găsiră La Dânsul intrară Și se închinară Cu daruri
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
brăzda, Pe la case a ura. Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de belșug, Pentru brazda de sub plug. Doamne binecuvântează, Casa care o urează Plugușor cu patru boi, Plugușor mânat de noi. Sus pe cer că strălucește, O stea mare ce vestește Că se curmă de acum Al nevoilor greu drum; Asta-i steaua românească A unirii Și-a-nfrățirii, Stea de viață, stea de spor, Stea de bine-n viitor. Fă-o, Doamne, să lucească Steaua
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]