KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...308 309 310 ...384 >

9,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

și Emmett punându-și unul altuia coarne. Într-o poză de grup făcută la Edendale mi s-a părut că-l zăresc în spate pe Georgie Tilden - tânăr, arătos, fără cicatrice pe figură. Am simțit-o pe Ramona în spatele meu. Tremura. I-am spus: — Povestește-mi totul. Explică-mi de ce. • • • Ramona se așeză pe o canapea și vorbi timp de trei ore, pe un ton când mânios, când trist, când brutal de detașat de ceea ce povestea. Lângă ea era o măsuță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

Bun venit Înapoi la treabă! Polițistul tinerel ieși clătinându-se din cort și, lipăind prin mocirlă, i se alătură lui Logan sub stejarul răsucit. Părea să aibă aceeași stare de spirit ca Logan. Doar că mai rea. — Isuse, spuse polițistul tremurând și Își Înfipse o țigară În gură, ca și cum aceasta ar fi fost singurul lucru care Îi ținea capul la un loc. După ce se gândi câteva clipe, Îi oferi una și detectivului, dar Logan Îl refuză. Polițistul ridică din umeri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
scobit În cur aiurea și l-ați fi găsit atunci când a dispărut, nu ar fi mort acum! Trei luni! Consiliera pe probleme de familie Începu să facă fluture din mâini, Îndemnând la calm, dar domnul Reid o ignoră cu desăvârșire. Tremura de furie, iar lacrimile Îi inundaseră ochii. — Trei! Luni! Nenorocite! Logan Își ridică mâinile. — Gata, domnule Reid, calmați-vă, bine? Știu că sunteți supărat... Lovitura nu ar fi trebuit să Îl ia prin surprindere pe Logan, dar o făcu. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
De trei ore! I-am mai spus o dată! Agită o mână cu unghiile roase În direcția lui Watson. — Doar știe cât Îmi fac griji pentru el! Nu ar Întârzia așa de mult! Nu ar face așa ceva. Buza de jos Îi tremura și ochii i se umplură iar de lacrimi. — De ce sunteți aici și nu Îl căutați? Avem mașini de patrulă și polițiști care chiar acum vă caută copilul, doamnă Erskine. Acum am nevoie să Îmi spuneți ce s-a Întâmplat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nu poți să zici că n-au unde să-I bage! Vorbea despre Craiginches, Închisoarea cu ziduri groase aflată la o aruncătură de băț de casă. Elisabeth Erskine acceptă cana cu ceai cu lapte de la prietena ei, Însă mâinile Îi tremurau atât de tare Încât lichidul dădea pe dinafară. Privi cum picăturile se absorbeau În covorul albastru-deschis. — Ăăă... Se opri și Își trase nasul. Nu aveți vreo țigară, nu? Eu... Eu m-am lăsat când am rămas Însărcinată cu Richie... — Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
umedă și cu mult vânt ca asta. Aici sus, pe Doonies Hill, ploaia era cumplit de rece. Stropii loveau cu zgomot tabla mașinii, iar rafalele de vânt mișcau dintr-o parte În alta vechiul Vauxhall, făcându-l pe Logan să tremure deși radiatorul era dat la maximum. Atât el, cât și Watson, erau uzi până la piele. Ploaia nu se sinchisise de gecile lor de poliție „impermeabile“, le Îmbibase pantalonii cu apă și li se strecurase În pantofi. Și Dumnezeu mai știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
despre ce era vorba. Chipul tânărului agent, Îmbujorat la Început, căpătă cu rapiditate o expresie de groază și un colorit mai degrabă cenușiu. — În regulă, spuse Insch Într-un final, Încuviințând din capul lui mare și chel către agentul care tremura din toate Încheieturile. Du-te afară și așteaptă. Steve Stripperul se târî afară, cu capul În pământ, arătând de parcă ar fi fost pălmuit. După ce ușa se Închise, Insch Îi făcu semn lui Logan. — Am o treabă specială pentru tine În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
moarte pocneau sub picioare. Undeva, pe la grajdul numărul doi, Logan se răzgândise: Insch nu era cineva care Îl pedepsise pe bețivul de Steve ca la carte, ci un ticălos fără milă. Deschiseră și verificară fiecare clădire, iar stomacul lui Logan tremură de fiecare dată când agentul Steve reușea să deschidă o ușă. După ce ceea ce păruse o săptămână de greață și Înjurături, se opriră afară, sprijiniți de un zid care se sfărâma. Cu vântul În față. Cu genunchii Încleștați și respirând pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea un aspect și mai posomorât. — E Încă acolo! De ce nu-l mai caută? Logan Îl pofti Într-una din micile Încăperi de la recepție. Bărbatul tremura, ud leoarcă. — De ce nu-l mai caută? — L-au căutat toată ziua, domnule Lumley. Acum e prea Întuneric să se mai vadă ceva afară... Trebuie să mergeți acasă. Lumley Își scutură capul și stropi mici de apă zburară din părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
să fie ca alți copii. Logan apăsă Întrerupătorul, scufudând bucătăria În Întuneric. Fără lumina care transforma fereastra În oglindă, reușea să vadă afară, În grădina din spate. Cei doi polițiști pe care-i trimisese să supravegheze În spate erau acolo, tremurând În ploaia rece. Într-un colț era o magazie. Zâmbind, aprinse la loc lumina, și toată lumea Își feri ochii. — Ce e? — Haide, spuse el, apucându-l pe Darren de guler, hai să aruncăm o privire În magazie. Dar Richard Erskine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Alunecosul se ridică, Își lovi prietenește clientul pe umăr și se-Îndreptă spre juriu. Cu mișcări lejere, se rezemă de balustrada Înaltă din fața boxei și zâmbi către adunarea de bărbați și femei. — Martin, zise el, privind nu la tânărul care tremura, ci la juriu, nu-ți este străin acest tribunal, nu-i așa? Procurorul sări În picioare de parcă ar fi băgat cineva În el o mie de volți. — Obiectez. Trecutul martorului nu are nici o legătură cu acest caz care se judecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Medicament. — Dar... — Dacă n-aveți de gând să mă arestați sau să mă acuzați, sunt liber să plec. Nu mă puteți forța să fac o reclamație. Era lucrul cel mai logic pe care Logan Îl auzise rostindu-l vreodată. Hoitarul tremură, strângându-se singur În brațe. — Vă rog. Vreau doar să mă duc acasă și să-mi iau medicamentul. Logan privi figura distrusă, Învinețită, și-și puse jos stiloul. Hoitarul avea dreptate: nu-l putea obliga să depună o plângere Împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Doctorul clătină din cap cu tristețe. — Mda. Poate ai dreptate. Biata micuță... Logan stătu afară În zăpadă, cu fața Întoarsă În vânt, lăsând frigul și umezeala să spele duhoarea de putreziciune. Doar că nu Îi lua și senzația de greață. Tremurând, Îl privi pe doctorul Wilson chinuindu-se să ajungă la mașina sa prin zăpadă. Imediat ce ușa fu Închisă, ieșiră la iveală țigările, iar doctorul se Înfășură În fum. — Norocosul naibii. Se Întoarse cu spatele la locul crimei și o porni prin viscol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
bine. — Ce? Ce naiba vrea să-nsemne asta? — Ia uită-te-n ziarul de dimineață, Laz. Vezi dacă ai sau nu nevoie de un prieten la presă. Logan puse telefonul la loc În furcă și rămase În Întunericul camerei de zi, tremurând. În nici un caz nu se mai putea băga la loc În pat. Nu Înainte să știe ce făcuse Miller. Ce anume conținea ziarul de dimineață. Șase și jumătate. Al lui n-avea să fie livrat decât peste o oră și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vorbim de copila moartă. Mirosul Încă era lipit de el. Logan lăsă În jos geamul, iar fulgii de zăpadă năvăleau Înăuntru pentru a se topi de la căldura radiatorului. Acea autopsie avea să-i rămână În minte pentru multă, multă vreme. Tremurând, porni din nou căldura. Orașul paralizase sub ninsoarea abundentă. Mașinile se târau și se opreau pe toată lungimea lui South Anderson Drive, unele pe dreapta, altele doar mișcându-se mai departe pe mijlocul străzii cu patru benzi. Măcar mașina lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Hoitarului, de la periferia Cults-ului. Vizibilitatea era atât de proastă că nu zăreau la mai mult de 150 de metri În fața mașinii. Zăpada ștergea totul. O mulțime de reporteri și de camere de televiziune era adunată În fața intrării de la ferma Hoitarului, tremurând și strănutând În zăpadă. Cei doi polițiști, Îmbrăcați cu cel mai călduros echipament pe care-l putuseră băga pe sub hainele galbene, păzeau poarta, ținând presa afară. Zăpada li se adunase pe șepcile țuguiate, dându-le un aer ușor festiv. Expresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
stația de epurare. Dar nu se putea să ai totul. Atâta vreme cât vântul nu sufla dinspre vest, erai În siguranță. Vântul nu sufla dinspre vest În ziua aceea. Urla dinspre est, direct dinspre Marea Nordului, aducând cu el o ploaie orizontală Înghețată. Tremurând, Logan ridică la loc geamul mașinii. Parcase puțin mai jos lângă un duplex compact, cu grădina cea mică părând pe jumătate moartă În ploaia șfichiuitoare. Erau acolo de o oră, el și un detectiv chel cu jachetă groasă, și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ai scuti pe toți de multă bătaie de cap. Scuipi tot și ne zici ce-ai făcut cu corpul lui Peter Lumley. Dar Nicholson Își trecu doar mâna peste capul ras, auzindu-se rojnăitul când Își șterse sudoarea. Arăta Îngrozitor - tremura, transpira, Își strângea brațele, cu ochii ațintiți de la Logan la Insch și la ușă. Insch scoase un plic transparent de plastic și extrase din el fotografia unui băiețel pe tricicletă. Copilul se afla În ceea ce părea a fi o grădină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
jumătate de oră, inspectorul Insch suspendă interviul, folosind pretextul unei „pauze pentru confort“. Îl lăsară pe Duncan Nicholson În camera de interviu cu agenta plouată și o porniră Înapoi spre camera principală de anchetă. Nicholson era o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada Hoitarului. Echipele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
suficient de sigur pentru tine? Întrebă Logan. Numai până te duci la Peterhead, desigur. — Nu! Ca-n filme: custodie protectivă! Undeva În siguranță. Își frecă fața muiată de sudoare. — M-omoară dacă află c-am vorbit! Buza de sus Îi tremura și, pentru o clipă, Logan crezu că va izbucni iar În lacrimi. Insch Își scoase pachetul de forme de jeleu și-și vârî două În gură. — Nu-ți promit nimic, zise el cu gura plină de dinozauri de portocale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
forme de jeleu și-și vârî două În gură. — Nu-ți promit nimic, zise el cu gura plină de dinozauri de portocale și căpșune. Pornește banda, sergent,. Nicholson Își lăsă capul În jos, privindu-și fix mâinile, care continuau să tremure pe tăblia mesei, În fața lui. — Am... am lucrat pentru unii din pariori, cămătari, știți. Vocea Îi era gâtuită și fu nevoit să respire adânc Înainte de a continua. Ceva de genul cercetător-recuperator, știți: Îi urmăresc pe cei care nu plătesc. Le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În ea În parcarea de lângă Catedrala Saint Macha, unde nu ar fi atras atenția asupra sa. În timp ce Insch tropăia ca să dea jos zăpada de pe ghete, echipa de la BI și toți ceilalți se străduiau să intre În salopetele lor cele albe, tremurând În aerul Înghețat și drăcuind despre cât era de frig. — Deci care-i scorul? Întrebă Insch, când medicul de serviciu dădu la o parte acoperământul de hârtie și Încercă să-și spele mâinile Într-una din chiuvete. — Bietul băiat e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Împrăștiate pe prima pagină a ziarului Press and Journal, descrise cu revoltă și indignare. — Asta era cea mai bună șansă pe care-o aveam să-l prindem pe ticălosul ăsta Înainte să ucidă iar! Insch Înșfăcă exemplarul lui din ziar, tremurând de furie când Împinse către ei prima pagină desfăcută. Puteam să-l prindem! Alt copil o să moară pentru că vreun ticălos n-a putut să-și țină naibii gura! Aruncă ziarul prin cameră. Acesta se răsuci În aer, explodând Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
acolo, cu sângele scurgându-i-se din fața zdrobită. Cei din ambulanță nu-i adresaseră nici un cuvânt lui Logan pe drum până acolo. Nu după ce aflaseră că el era cel care-l bătuse măr pe pensionarul În etate. Așezat În liniște, tremurând, Logan privea cum o asistentă Îl conectează pe Doug Disperatul la un set de monitoare, alerte și sonerii care-i monitorizau inima. Își ridică privirea și-l văzu pe Logan stând la capătul tărgii. — Va trebui să pleci, Îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sala de așteptare, cu capul dat pe spate și un ghemotoc de hârtie igienică pus pe față. Era roșie ca focul. — Ce-ți face nasul? Întrebă Logan, aruncându-se pe scaunul de plastic liber de lângă ea. Încerca să nu mai tremure. — Umflat, spuse ea, privindu-l cu coada ochiului, fără să-și miște capul. Măcah nu ched că e hupt. Ce face phizoniehul? Logan se scutură și regretă imediat. — Ce fac ceilalți? Întrebă el, iar vocea Îi sună ca un geamăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]