8,602 matches
-
de a depinde de părerile a doisprezece jurați aleși la nimereală. Dacă iubirea aproapelui fusese aceea care-i dictase refuzul de a fi părtaș la lichidarea lui Stone, tot ea Îi impusese și forma acestui refuz. Doctorul Forester fusese adînc tulburat de fuga lui Rowe. În mod inexplicabil nu voise să anunțe poliția. De asemenea, se arătase extrem de Îngrijorat de soarta lui Stone. Urmaseră conciliabule cu Poole, de la care doctorul Îl exclusese pe Johns. Apoi, după-amiază, doctorul chemase Londra... CÎnd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aleile lungi ale parcului nu se vedea nimeni. Se trezi fluierînd singura melodie pe care-o cunoștea. GÎndul că nu-i un criminal Îl umplea de bucurie și-i dădea un fel de liniște sufletească. Trecutul uitat nu-l mai tulbura acum - cum nu-l tulburase nici În primele săptămîni petrecute În sanatoriul doctorului Forester. „Ce bine e să fii din nou adult!“ Își spunea. Cu sufletul plin de taina pe care-o cunoștea numai el, se Îndreptă spre o cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se vedea nimeni. Se trezi fluierînd singura melodie pe care-o cunoștea. GÎndul că nu-i un criminal Îl umplea de bucurie și-i dădea un fel de liniște sufletească. Trecutul uitat nu-l mai tulbura acum - cum nu-l tulburase nici În primele săptămîni petrecute În sanatoriul doctorului Forester. „Ce bine e să fii din nou adult!“ Își spunea. Cu sufletul plin de taina pe care-o cunoștea numai el, se Îndreptă spre o cabină telefonică din Bayswater. Făcuse rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pornește trenul, și pe urmă trag semnalul de alarmă. De undeva, de foarte aproape, se auziră deodată tunurile artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În buzunarul său. — Dacă doriți să fumați, prezența mea să nu vă stingherească, rosti bătrîna. Cred c-ar trebui să discutăm, zise Hilfe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Janine organiza un dineu, el prefera adesea să mănânce singur, puțin Înainte, În bucătărie; apoi pleca să se plimbe pe țărm. Revenea chiar Înainte de plecarea invitaților, pretextând că are de terminat un montaj. Nașterea fiului său, În iunie 1958, Îl tulbură În mod vizibil. Rămânea minute În șir privind copilul, care-i semăna izbitor: același obraz cu trăsături ascuțite, cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi. Puțin mai târziu, Janine Începu să-l Înșele. El suferi probabil, dar e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de câteva săptămâni, se succedaseră agonia soțului, plecarea precipitată din Algeria, mutarea, după multă căutare, În apartamentul din Marsilia. Era un cartier murdar din partea de nord-est a orașului. Până atunci, bunica nu pusese piciorul În Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcu o pauză. Simțea nevoia să se gândească; da, dar În fond, la ce? Se oprise În mijlocul unui peisaj monoton și calm, lângă un canal cu apa aproape nemișcată. Plante acvatice creșteau sau putrezeau, era greu de spus. Liniștea era tulburată de vagi țârâieli - În aer erau, probabil, insecte. Se lungi pe taluzul ierbos, remarcă un foarte slab curent acvatic: canalul se scurgea Încet Înspre sud. Nu se zărea nici o broască. În octombrie 1975, chiar Înainte de a intra la facultate, Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
el pe un ton glacial. — Te cred, bătrâne! urlă Bruno. Mai Întrebi? Scoate o sticloanță, Bulache! Tânărul ieși, apoi reveni cu o sticlă de whisky și două pahare. Bruno Își turnă din belșug, trase o primă dușcă. — Scuzați-l, e tulburat..., făcu Michel cu o voce aproape imperceptibilă. — Așa-i, confirmă fratele vitreg. Lasă-ne-n durerea noastră, Bulache. Își goli paharul plescăind din limbă, Își turnă din nou. — Au tot interesul să fie grijulii, poponarii ăștia..., observă el. Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își adună gândurile și reamintește Liniștit, dar ferm, se ridică și reamintește Că o revoluție metafizică a avut loc. Așa cum creștinii puteau să-și reprezinte civilizațiile antice, puteau să-și facă o imagine completă a civilizațiilor antice fără să-i tulbure vreo Întrebare sau Îndoială, Căci depășiseră un stadiu, Un nivel, Depășiseră un punct de ruptură; Așa cum oamenii din epoca materialistă puteau să asiste la repetarea ritualurilor creștine fără să le-nțeleagă, fără măcar să le vadă cu adevărat, Așa cum puteau citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Întunericul se așternuse ușor peste stațiune. Nisipul auriu, fierbinte peste zi, începea să se răcească, iar acum puteai să pășești pe el în voie, fără să te frigi. Turiștii începeau să plece de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de freamătul ușor al valurilor și țipătul pescărușilor. Acum urma să rămân numai eu cu luna cea mare și strălucitoare ca un taler de argint. Iat-o! Mândră, luna se oglindea în mare ca într-o oglindă uriașă și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de boabe de rouă, aflate Într-o nemișcare fragilă, doar În receptaculul florii oamenii pulsau, ca niște gângănii mici și nedumerite, puse În mișcare de aceleași instincte vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă văzduhul, În afara unui stol de porumbei care treceau dezinteresați spre Capitoliu, lăsând și câțiva stropi de găinaț Întru galonarea celor de jos, deasupra corolei de asfalt nu se auzea bătaie de aripă sau de elitră mecanică, pentru că tot ceea ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întâlnire, trăsese pe dreapta lângă un tunel, când din pata de Întuneric a apărut, pe neașteptate, silueta grena a Alfinei. „Vroooom!“ i-a vuit lui Fauvé motorul În piept. „Taaaa! Taaaa!“ a chiuit claxonul. „Offfff!“ s-au cutremurat duzele pulverizatoare, tulburând parbrizul cu jeturi subțiri. În acea noapte, n-a mai contat nici una dintre acele opreliști așezate În fața lor de dorința Producătorului: că el funcționa pe benzină, iar ea se hrănea cu motorină, că Alfina purta haine desenate de un cunoscut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
800×600 pixeli. Imaginea s-a turtit și, odată cu ea, Amy a devenit mai lătăreață, ca o halbă de bere cu capac, ceea ce nu i-a ciobit Însă din sex-appeal. Când am Întins mâna s-o ating, imaginea s-a tulburat, fragmentându-se În mii de așchii de cristal, și, În loc de senzația proaspătă a sânului marmoreean, am simțit arsura caloriferului. Am Încercat să-i prind coapsa, dar am răsturnat un ghiveci cu un cactus gigantic. Când m-am Întors, Amy vocifera
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
însă s-a dovedit nefericită: în artă, ca și în viață, poți deveni ridicol. În această retragere totală și exaltat de inimitabilele întrulocări, sorbeam cuvintele cu voce tare. Trebuie să adaog că, în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți răsfoirăm caietele. Amîndoi am fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri care mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Și, după? - Și după... * Goilavii păstrară secretul din cămară. Cît timp l-au găzduit pe proscris, pictorul intra la el să-și expună dubiile. - Tinere, dacă dumneata n ai fi intrat în conflict cu lumea, nimeni nu te ar fi tulburat. - Ești chiar atît de sigur de pacea dumitale? Goilav ridică sprînceana. - Nu mă pot plînge. Deocamdată... - Asta se cheamă iluzie. Cine se poate bucura de liniște?... - Nu mi-am pus astfel de întrebare. - Ce importanță are că nu ți-ai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ani bătrînul Tomulescu era dat afară din învățămînt. Ieșise acum la pensie. Amîndoi bătrînii fuseseră învățători și trăiau într-o casă cu livadă și florărie îngrijită, ea blîndă, el bonom, avînd o figură a cărei expresie nu părea să fie tulburată de nimic. Dom’ Tomulescu se arăta cu deosebire încîntat de un cățel care, la poruncă, știa să se prefacă mort. În timp ce domnișoara Cornelia făcu prezentările, dihania nărămzie își executa numărul, privindu-ne cabotin cu un ochi deștept. Șapte ani din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
societate și care este, astfel, absolut liber. Numai celor slabi și supuși le place să mănânce prăjituri și să asculte Elvis, Peter și Conny. Rainer mănâncă o supă limpede de pui, în care plutesc iarăși niște chestii nedefinite care o tulbură. Să sfâșii cu dinții noile fuste Conny, care sunt acum la modă, ar fi încă un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe care adolescentul îl caută în timpul său liber, când n‑are altceva mai bun de făcut, ci acolo, pe fundul răcoros, se află doar apă. După cum îi este felul, apa face în ansamblu o impresie albastră și translucidă, care se tulbură doar atunci când sunt prea multe valuri, ceea ce se întâmplă uneori și cu adevărul. Totul este neted, nu se simte nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Nu mai știu. Oricum, ne-am reorientat destul de curând. Poate că, elitiști deja, nu mai doream să ne adresăm direct masselor, ori polițiștii cam făceau parte din ele. Aveam de Înfăptuit o mică revoluție, trebuia să atacăm capii, să-i tulburăm măcar. Eram În campanie electorală la locale. Așa că, atunci când am realizat cine trebuia să constituie noua noastră țintă, ne-am ocupat, În ultimele săptămâni din mai și primele din iunie, de candidații la primărie. Și lor le-am trimis denunțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea glasurilor în încăperile din jurul holului vast, unde bărbatul rămăsese, pentru moment, singur, așteptând sunetul soneriei. Zâmbea... Își imagina cum se va potoli treptat animația. Ca într-o secvență de film polițist
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urcă de sub bărbie spre urechea ascunsă de mătasea grea a părului. Fata s-ar lăsa privită. Să-i citească fața calmă și simplă. Liniștea absolută, aproape vidul i-ar cuprinde încet, ca o amnezie. N-ar înțelege ce anume îi tulbură. Nu doar figura necunoscutei, de o absolută transparență... umerii goi, de pe care căzuse un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. N-avea nimic sub șal. Pieptul pornea lent, din umeri. Pâlnia sânului se împlinea târziu, într-un bob mare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să compare ceea ce înregistrau cu personajul pe care ea îl întruchipa. Nu-i stânjenea concentrarea ei. Ceea ce îi permitea, la rându-i, să observe, atentă, amănuntele casei și ale personajelor, gândind la rostul și conexiunea lor secretă. Când nu tresărea, tulburată de vibrația schimbată, în apropiere, a unei unde străine. Percepea prompt, cu extremă acuitate, tăișul, în spate, al privirii ce o țintise... Holul se alcătuia dintr-o prismă albă, trapezoidală, cu laturi mari. Subliniind, parcă, panta scării interioare. Din tavanul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
știute, iritarea de a se asculta vorbind, îngăduința, o calmă detașare de retorica acestor formule, readuse cu un anume patos totuși. Glasul își păstra căldura. Chiar când nu mai reușea, parcă, să stăpânească ironia dintre cuvinte. Tocmai acest joc îl tulburase, simțea, și pe el. Suprapunerea chipului vizitatoarei cu portretul știut îl emoționa cu-adevărat, nu ținea s-o ascundă. Mai curând își găsea, astfel, îndreptățirea de-a continua ; ceea ce și menținuse surdina fierbinte a glasului, gonit și ascuțit de ironie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]