8,156 matches
-
această carte va fi citită cu interes de toată lumea, spre cinstea și bucuria autorului. Constantin Ilie jurnalist Radio Iași PARTEA I MEDALISTICA IEȘEANĂ DE LA ÎNCEPUTURI ȘI PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE Medalia românească își leagă începuturile de ilustra personalitate a lui Mihai Viteazul, care, în 1600 își imortalizează chipul și faptele pe o medalie, monedă sau monetă-medalie, cum este numită în literatura de specialitate, bătută în monetăria de la Baia Mare sau de la Sibiu și care îl prezintă pe avers după imagini de epocă ale
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
care îl prezintă pe avers după imagini de epocă ale lui Aegidius Sadeler sau Domenicus Custos sau Ortelius. Apreciam în lucrarea Personalități ale Iașului în imagini medalistice că părerile exprimate de Constantin Moisil și Ștefan Tănăsescu, privitoare la medalia Mihai Viteazul, de la 1600, sunt în mare parte divergente. Mergând pe linia exigenței dure în judecarea autenticității medaliilor, instaurată la început de secol de Corneliu Secășanu, Constantin Moisil a întreprins un studiu atent și amănunțit al tuturor exemplarelor cunoscute, centrat pe ideea
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
pe linia exigenței dure în judecarea autenticității medaliilor, instaurată la început de secol de Corneliu Secășanu, Constantin Moisil a întreprins un studiu atent și amănunțit al tuturor exemplarelor cunoscute, centrat pe ideea că nici unul nu este o realizare contemporană cu Viteazul Domnitor. Ștefan Tănăsescu, raportând medalia la portrete ale voievodului din 1600 și la realizări numismatice din același an și din zona transilvană, judecând deci medalia într-un context mai larg, încearcă să acrediteze ideea, pe care se centrează întregul său
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
GENERAL AL PĂRȚILOR CARE-I SUNT SUPUSE ÎN ANUL DOMNULUI 1600 PRIN VIGILENȚĂ, VIRTUTE ȘI PUTEREA ARMELOR A REPURTAT VICTORIA”. Moneda, medalia, „moneta-medalie” sau, de ce nu, moneda comemorativă rămâne în istoria noastră culturală ca o realizare de excepție din epoca Viteazului, care marchează debutul în reflectarea medalistică românească și care face trimiteri tangențiale la istoria Moldovei și implicit a Iașului, din acele timpuri. Peste un secol și mai bine, Constantin Brâncoveanu realizează medalii care, după opinia lui Del Chiaro, secretarul particular
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
din anul 1774 (fig. 3av și 3rv), cât și aceea a baronului Sadagurschi care, după toate probabilitățile a fost, între altele, și venerabil al Lojii masonice Zeul Marte din Iași (fig. 4av și 4rv) . Dacă realizărilor din timpul lui Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu li se atribuie, pe lângă calitatea de medalie, și pe aceea de monedă, celor din 1772 și 1774 nu li se poate atribui decât aceea de medalie, și implicit, de prime medalii românești care se referă la Moldova
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
învățământul în limba română. În 1835 s-a înființat “Academia Mihăileană” - prima instituție de învățământ superior din țară. În anul 1829, Gheorghe Asachi a publicat “Albina Românească” - prima gazetă în limba română din Moldova. La Iași avea să consfințească Mihai Viteazul, la 1600, unirea celor trei țări românești. Tot în capitala Moldovei începea în martie 1848 revoluția ce va cuprinde întreg spațiul spațiul românesc. Și tot aici la 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei - primul
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
lirica de peste Prut, aducând bune servicii prin caracterul recuperator al textelor și prin consemnarea unor nume de scriitori mai puțin cunoscuți. SCRIERI: Scriitori dâmbovițeni (în colaborare cu Lucian Grigorescu și Steliana Păun), I, Târgoviște, 1998; Clone, Târgoviște, 2003. Antologii: Mihai Viteazul în memoria urmașilor, Târgoviște, 2001; Poezia acasă. Poeți contemporani din Basarabia, Târgoviște, 2003 (în colaborare cu Iulian Filip). Repere bibliografice: Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit. Dâmbovița, 205-206; Petre Ciobanu, Mihail Gabriel Popescu, Memoria dascălilor noștri, IV, Târgoviște, 2000, 109-114; Tudor Cristea, Parodic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]
-
STĂNESCU, C.[onstantin] (18.X.1938, Speteni, j. Ialomița), critic literar. Este fiul Tincăi Stănescu (n. Nicolescu) și al lui Constantin Stănescu, învățători. Urmează școala elementară în comuna natală (1946-1952), apoi, la București, Liceul „Mihai Viteazul” (1952-1955) și Facultatea de Filologie (1957-1962). Va fi, succesiv, redactor, șef de secție, redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului” până în 1977, când se transferă la „Scânteia”, unde în 1985 devine șeful secției culturale. După 1989 lucrează la „Adevărul”, unde conduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
viață a Sfântului Nifon în care intră prin natura lucrurilor și elemente istorice despre domnia lui Radu cel Mare, a lui Mihnea și a lui Neagoe. Compoziția a avut și o versiune română în sec. XVII. Despre epoca lui Mihai Viteazul a rămas numai un fragment, deductibil prin analiză și intitulat Cronica Buzeștilor. Asupra epocii de la 1601 la 1618 există cronica în versuri neogrece a lui Matei mitropolit al Mirelor. Pentru cele trei sferturi de veac până la domnia lui Mihai, precum și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt numai păduri mari și întinse pajiști, castele și grădini pierdute în imense singurătăți, în ciuda cărora, fară nici o respectare a legilor timpului, eroii se întîlnesc să se bată. Europa și Asia sunt aduse antropologic la același tip ideal cavaleresc. Afară de viteji apar doar păstori, necromanți, bătrâni eremiți. Obsedat de ideea miturilor, Asachi a luat în mână cronicile moldovene și a dat materiei ei sens picaresc. În Dragoș totul este fabulos. În Cumania mică, în cetatea Romidava, stăpânește Haroboe, om fioros, nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
armate era în căutarea de puști și a unui bun general român. "Ca Archimed dar - scria lui I. Ghica - mă adresez la tine și-ți cer aceste două lucruri, făgăduind cu dânsele a răsturna lumea." Scopul monografiei asupra lui Mihai Viteazul era de a arăta rezultatele naționale ce se pot obține prin inițiativa militară a unui erou. Istoria, perimată din punct de vedere științific și întocmită după vechea metodă a compilației, e focoasă, patetică, aglomerată, meticuloasă chiar în descrierile de lupte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legitim de afirmare a națiilor și deci de salvare. Așadar Bălcescu exaltă lupta și se face campionul puterii armate și glorifică omul providențial, eroul, geniul prin care misia nației și deci intenția divină se exprimă, ca în cazul lui Mihai Viteazul. Contradicție ieșită din natura unei gândiri nesupuse unui examen logic mai adânc. Bălcescu va osândi pe de altă parte ca democrat istoria cronologică de domni și se va încerca, cel dintâi, să introducă explicații economice și sociologice și să conceapă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prejudecăți, șleahticii polaci infatuați, hoții de pădure văzuți ca niște pirați, însă cu bun contur. Versificația însăși e focoasă, truculentă, când trebuie cu umor țărănesc apăsat, proverbial. Modelul lui Hasdeu în Ion-vodă cel Cumplit a fost Istoria românilor sub Mihai Viteazul a lui Bălcescu, interpretată în sensul culturii marilor genii. Concepția istorică a autorului e sănătoasă (istoria: pregătire documentară și construcție artistică totdeodată), dar realizarea e dificitară. Informației extraordinare și cam excentrice îi corespunde un stil romantic țipător pe o judecată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cel ma înalt grad invenția nuvelistică, chiar dacă e la mijloc numai o alegere a unor anecdote auzite. Păcatele sulgeriului e o bună narațiune, cu o foarte studiată analiză a condițiilor agrare ale epocii (sec. XVIII). Sulgeriul Mihalache e un om viteaz, dar cu păcatele clasei lui: ușurătate erotică, lăcomie de bunurile răzeșești. GALA GALACTION Gala Galaction (*1879) are comun cu I. Agîrbiceanu, fiind și el poet, obișnuința de a pune probleme de conștiință. Ba chiar e de părere că "îndeletnicirea literară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
imagini simbol ale provinciilor care au rodit ROMÂNIA MARE și un medalion central pe care este reliefata hartă acesteia. PARTEA I MEDALISTICA IEȘEANA DE LA ÎNCEPUTURI ȘI PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE Medalia românească își leagă începuturile de ilustra personalitate a lui Mihai Viteazul, care, în 1600 își imortalizează chipul și faptele pe o medalie, moneda sau monetă-medalie, cum este numită în literatura de specialitate, bătută în monetăria de la Baia Mare sau de la Sibiu și care îl prezintă pe avers după imagini de epocă
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
avers după imagini de epocă ale lui Aegidius Sadeler sau Domenicus Custos sau Ortelius{\cîte 1} . Apreciam în lucrarea Personalități ale Iașului în imagini medalistice{\cîte 2} ca părerile exprimate de Constantin Moisil și Ștefan Tănăsescu, privitoare la medalia Mihai Viteazul, de la 1600, sunt în mare parte divergențe. Mergând pe linia exigentei dure în judecarea autenticității medaliilor, instaurata la început de secol de Corneliu Secăsanu, Constantin Moisil a întreprins un studiu atent și amănunțit al tuturor exemplarelor cunoscute, centrat pe ideea
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
pe linia exigentei dure în judecarea autenticității medaliilor, instaurata la început de secol de Corneliu Secăsanu, Constantin Moisil a întreprins un studiu atent și amănunțit al tuturor exemplarelor cunoscute, centrat pe ideea că nici unul nu este o realizare contemporană cu Viteazul Domnitor. Ștefan Tănăsescu, raportând medalia la portrete ale voievodului din 1600 și la realizări numismatice din același an și din zona transilvana, judecând deci medalia într-un context mai larg, încearcă să acrediteze ideea, pe care se centrează întregul sau
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
PĂRȚILOR CARE-I SUNT SUPUSE ÎN ANUL DOMNULUI 1600 PRIN VIGILENTA, VIRTUTE ȘI PUTEREA ARMELOR A REPURTAT VICTORIA”{\cîte 5}. Moneda, medalia, „moneta-medalie” sau, de ce nu, moneda comemorativa rămâne în istoria noastră culturală că o realizare de excepție din epoca Viteazului, care marchează debutul în reflectarea medalistica românească și care face trimiteri tangențiale la istoria Moldovei și implicit a Iașului, din acele timpuri. Peste un secol și mai bine, Constantin Brâncoveanu realizează medalii care, după opinia lui Del Chiaro, secretarul particular
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
1774 (fig. 3av și 3rv), cât și aceea a baronului Sadagurschi care, după toate probabilitățile a fost, între altele, si venerabil al Lojii masonice Zeul Marte din Iași (fig. 4av și 4rv){\cîte 8}. Dacă realizărilor din timpul lui Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu li se atribuie, pe lângă calitatea de medalie, si pe aceea de monedă, celor din 1772 și 1774 nu li se poate atribui decât aceea de medalie, și implicit, de prime medalii românești care se referă la Moldova
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
în anul 1946 președinte al Asociației Internaționale de Drept Penal, funcție pe care o va onora până la moartea sa, survenita la New York, în anul 1960. NOTE PENTRU FIECARE PARTE ȘI CAPITOL PARTEA I {\footnote 1. Constantin Moisil, Medalia lui Mihai Viteazul în BSNR, XV, nr. 33-34, 1928, pag. 1-21; Ștefan Tănăsescu, Despre medalia lui Mihai Viteazul, BSNR, nr. 121 - 123 (1973 - 1975), pag. 235- 252; Octavian Iliescu, Moneta-medalie emisă de Mihai Viteazul (1600). Identificarea exemplarelor originale, Studii și cercetări de numismatica
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
onora până la moartea sa, survenita la New York, în anul 1960. NOTE PENTRU FIECARE PARTE ȘI CAPITOL PARTEA I {\footnote 1. Constantin Moisil, Medalia lui Mihai Viteazul în BSNR, XV, nr. 33-34, 1928, pag. 1-21; Ștefan Tănăsescu, Despre medalia lui Mihai Viteazul, BSNR, nr. 121 - 123 (1973 - 1975), pag. 235- 252; Octavian Iliescu, Moneta-medalie emisă de Mihai Viteazul (1600). Identificarea exemplarelor originale, Studii și cercetări de numismatica, vol. 10, 1993, pag. 143-153;} {\footnote 2. Editură Junimea, 2002, pag. 35-38 ;} {\footnote 3. Catalogul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
PARTEA I {\footnote 1. Constantin Moisil, Medalia lui Mihai Viteazul în BSNR, XV, nr. 33-34, 1928, pag. 1-21; Ștefan Tănăsescu, Despre medalia lui Mihai Viteazul, BSNR, nr. 121 - 123 (1973 - 1975), pag. 235- 252; Octavian Iliescu, Moneta-medalie emisă de Mihai Viteazul (1600). Identificarea exemplarelor originale, Studii și cercetări de numismatica, vol. 10, 1993, pag. 143-153;} {\footnote 2. Editură Junimea, 2002, pag. 35-38 ;} {\footnote 3. Catalogul medaliilor moldo - romane de la 1600 la 1906, publicat în Buletinul Societății Numismatice Române, anul III, trimestrul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
1855 și povestirea lui versificată se încarcă de o anume tensiune. Referirile, prin analogie, la Țările Române sunt stăruitoare. În 1872 publică un Catehism român și creștin. După trei ani iese de sub teascuri un lung poem alegoric, România și Mihai Viteazul (1875), care, în violența lui pamfletară, consună pe alocuri cu Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. Verbul e congestionat, autorul, inventiv în imprecații, indignându-se, retoric, de fățărnicia clerului sau de nepăsarea tinerilor cu inimi bătrâne. Autodidact, S. cunoștea limbile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
transpune Question économique des Principautés Danubiennes, lucrarea lui N. Bălcescu. A tradus, de asemenea, texte de Armand Lévy, Felice Orsini, Édouard Laboulaye. SCRIERI: Colecțiune de poezii scrise în esiliu, București, 1858; Catehism român și creștin, București, 1872; România și Mihai Viteazul, București, 1875. Traduceri: Armand Lévy, Împăratul Napoleon III și Principatele Române, București, 1859; Felice Orsini, Temnițele austriace în Italia, București, 1861; Édouard Laboulaye, Parisul în America, București, 1864. Repere bibliografice: George Potra, Un pașoptist uitat: Grigore Serrurie (1821-1893), în Studia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
exprimă concepții contradictorii („Aurul deschide raiul”, dar „Mai bine sărac și curat, decât bogat și pătat”). În centrul atenției stă omul cu calitățile și mai ales cu defectele sale; de aici, un mare număr de p. satirice („După război mulți viteji s-arată”, „Popa mănâncă și de pe viu și de pe mort”). Spre deosebire de zicătoare (care se constituie ca expresie figurată fără o existență independentă și nu exprimă o concluzie, ci doar o sugerează), cu care este înrudit, p. are un conținut bine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]