79,874 matches
-
mult va primi un fel de premiu fabulos”. În 2007, câștigătorul, Jordan Pascual, a fost anunțat pe site-ul McSweeney și a primit diverse premii. Snicket a mai scris "Compozitorul este mort" ,o poveste polițistă scrisă pentru le a introduce tinerilor cititori instrumentele orchestrei; fusese inițial făcută ca o lucrare de orchestră de către San Francisco Symphony Orchestra, cu Handler povestind drept Snicket, iar o înregistrare a interpretării a fost inclusă în fiecare copie a cărții extinse. Într-un interviu cu site
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
reușit să unească triburile galice împotriva românilor și a adoptat tehnici mai moderne de război. Răscoală pe care Vercingetorix a ajuns să o conducă, a pornit la începutul anului 52 î.Hr., în timp ce Cezar adună trupe în Galia Cisalpina. Vercingetorix, un tânăr nobil din Gergovia, oraș din provincia Arveni, și-a ridicat supușii ca să se alăture răscoalei, dar nobilii orașului, inclusiv Gobanitio, unchiul lui Vercingetorix, i-au izgonit pe el și pe adepții săi, considerând că a opune rezistență lui Cezar era
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
Dobrescu, n. 1869, Merlari-Jilava - d. octombrie 1948) a fost un jurist român, primar al Bucureștiului în perioada februarie 1929 - ianuarie 1934. era descendentul unei familii de transilvăneni, ajunși cel mai probabil în Țara Românească cu prilejul revoluției de la 1848. De tânăr a avut un puternic simț juridic și civic, astfel că la vârsta de numai 13 ani a pledat pentru prima oară în fața unui judecător, apărându-și consătenii contra unui arendaș. După absolvirea liceului "Matei Basarab" s-a înscrie la cursurile
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
compozitorul și câtărețul trupei Castelanii cu care, în 1990, câștigă marele premiu la Festivalul Național Siculus din Odorheiu Secuiesc. Odată cu anii ’90 începe să regizeze (o dată și la secția română), și totodată să îndrume activ, trupele amatoare de teatru ale tinerilor. În 1998 este membru fondator al Teatrului Municipal din Miercurea Ciuc. După despărțirea celor două trupe, alege să rămână la Satu Mare unde și-a început cea de-a treizecea stagiune in acest an. A fost membru al Cosiliului Artistic al Trupei
István Bessenyei () [Corola-website/Science/327109_a_328438]
-
trupe au urmat mai târziu carieră artistică sau mass-media. Tot aici a fost membru și show-manul Dancs Artur cu care a creat un ciclu de spectacole inspitrat one-person-show-ul american. Pe lângă coordonarea diverselor activități teatrale, a pus accent și pe pregătirea tinerilor care inteționau să urmeze facultăți de teatru. Mulți dintre tinerii pregătiți de el și-au făcut carieră în lumea teatrului. A fost îndrumătorul cercului de teatru Nádai István al Liceului Teologic Reformat din Satu Mare, muncă pentru care a fost laureat
István Bessenyei () [Corola-website/Science/327109_a_328438]
-
aici a fost membru și show-manul Dancs Artur cu care a creat un ciclu de spectacole inspitrat one-person-show-ul american. Pe lângă coordonarea diverselor activități teatrale, a pus accent și pe pregătirea tinerilor care inteționau să urmeze facultăți de teatru. Mulți dintre tinerii pregătiți de el și-au făcut carieră în lumea teatrului. A fost îndrumătorul cercului de teatru Nádai István al Liceului Teologic Reformat din Satu Mare, muncă pentru care a fost laureat, în 2007, cu premiul „Pro Schola”, de către Liceul Teologic Reformat
István Bessenyei () [Corola-website/Science/327109_a_328438]
-
una din rudele sale din familia regală daneză, Ducele de Schleswig-Holstein sau Marele Duce de Oldenburg ca moștenitorul său în locul fiului său, Olav al V-lea s-a consultat cu guvernul și rezultatul a fost că i s-a permis tânărului cuplul să se căsătorească la 29 august 1968 la Oslo. Imediat după nuntă, noua Prințesă Moștenitoare a început să își îndeplinească atribuțiile regale, călătorind foarte mult în Norvegia și în străinătate. În 1972 ea a fost implicată în înființarea Fundației
Regina Sonja a Norvegiei () [Corola-website/Science/327133_a_328462]
-
a câștigat reputația mai mult prin afaceri oarecum dubioase decât prin munca productivă. Eliza, o gospodina și baptista devotată, s-a luptat pentru a menține o aparentă de stabilitate la domiciliu, William fiind frecvent plecat pentru perioade lungi de timp. Tânărul Rockefeller a contribuit la menținerea gospodăriei și a câștigat bani din creșterea curcanilor, vânzarea de cartofi și bomboane și din creditarea cu sume mici a vecinilor. Familia sa s-a mutat la Moravia, New York, si in 1851, la Owego, unde
John D. Rockefeller () [Corola-website/Science/327157_a_328486]
-
1853, familia sa s-a mutat la Strongsville, o suburbie din Cleveland, Ohio. Rockefeller a făcut cursuri la Cleveland's Central High School și a studiat contabilitatea 10 săptămâni la Folsom's Commercial College. În ciuda absenței tatălui și mutărilor frecvente, tânărul Rockefeller a fost un băiat bine educat, serios și studios.Contemporanii săi l-au descris ca fiind rezervat, serios, religios, metodic și discret.Iși susținea dezbaterile excelent, de asemenea, iubea muzică și visa să-și facă o carieră, să facă
John D. Rockefeller () [Corola-website/Science/327157_a_328486]
-
întâlni cu tatăl lui pentru a fugi în Egipt. În drum spre Egipt, Sextus își vede tatăl ucis de trădători pe 29 septembrie 48 î.Hr, dar va lupta împotriva lui Cezar în provinciile africane. Alături de Metellus Scipio, Cato cel Tânăr, fratele său și alți senatori, ei vor pregăti o rezistență împotriva lui Cezar și armatei sale. Dar în prima bătălie de la Thapsus din 46 î.Hr., Cezar îi înfrânge pe Metellus Scipio și Cato, care s-au sinucis., ca în 45
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
armatei sale. Dar în prima bătălie de la Thapsus din 46 î.Hr., Cezar îi înfrânge pe Metellus Scipio și Cato, care s-au sinucis., ca în 45 î.Hr., îl înfrânge la Munda, în Hispania, pe Gnaeus, care va fi executat. Însă, tânărul Sextus scapă în ultimul moment fugind în Sicilia. Înapoi la Roma, Cezar este asasinat pe 15 martie 44 î.Hr. de un grup de senatori conduși de Cassius și Brutus. Acest incident nu a condus spre normalitate, ci a dus la
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
sentimentele de solidaritate, apropiere și cooperare. Proiectele anticipează realitatea unei Europe unite și redau potențialul unei uniuni comune, în special în acele țări în care programele UE nu pot fi implementate încă. Unul dintre accente este pus pe activitățile cu tinerii, programele pentru jurnaliști și dezbaterile privind viitorul Europei. În calitate de fundație a unei Case de Economii, Fundația ERSTE s-a dedicat ideii de bancă socială de economii lansate în secolul al XIX-lea. Prin urmare serviciile bancare cu focus social și
Fundația ERSTE () [Corola-website/Science/327158_a_328487]
-
mină și să fie scufundat. Pe țărm, în dreptul canalului Sfântu Gheorghe se aflau două posturi de pază ocupate de nemți: un turn cu o cazemată la nord și un post similar la sud. La 1 ianuarie, la ora 12,30, tânărul comunist trebuia să atace postul din sud. Postul din nord urma să fie atacat de o altă persoană cu care se va lua legătura prin telefonul din turn. Numele celeilalte persoane nu este cunoscut, fiind probabil cineva care cunoaște bine
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
trecere a șalupelor format din două mesaje SOS. După trecerea pe Dunăre a celor trei șalupe cu arme, cei doi urmau să încerce să scape de atacatori. Șansele de scăpare erau estimate a fi foarte reduse. Urmărit de agenții Siguranței, tânărul comunist este însă împușcat, iar urmăritorii pun mâna pe harta pe care o avea la el. În satul pescăresc Putnița din Delta Dunării, situat în apropierea celor două posturi de pază germane, un străin pe nume Andrei Grigoriu (Ovidiu-Iuliu Moldovan
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
în 1938. În timp ce era la universitate, Bernhard a aderat la Partidul Nazist și Sturmabteilung, pe care l-a părăsit în 1934, când a absolvit. Prințul nu a fost un nazist convins; aceste adeziuni i-au făcut viața mai ușoară unui tânăr ambițios. Mai târziu, Prințul a negat că a aparținut de SA, iar mai târziu membru al Reiter-SS, dar aceste adeziuni sunt bine documentate. În cele din urmă Prințul s-a dus să lucreze pentru gigantul chimic german IG Farben, atunci
Bernhard de Lippe-Biesterfeld () [Corola-website/Science/327224_a_328553]
-
au rătăcit cu toții și au uitat. Relatarea lui Vladimir este întreruptă de Onofrei, care povestește de un locotenent de roșiori, inițiat în filozofia indiană și cititor pasionat al Upanișadelor. Naratorul află mai multe amănunte despre locotenent prin intermediul lui Blanduzia, un tânăr care are în comun cu ofițerul pasiunea pentru "„cultul lumilor nobile, al universurilor ideale”". Locotenentul își pune întrebări cu privire la propria existență, în adâncurile ființei lui producându-se o ruptură metafizică. Viața sa și a celor doi studenți cu care locuia
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Medie Agricolă, pentru a-și completa catedra, profesorul Ioan Popa a preluat orele de sport. Va ajunge în Divizia A, cu echipa de volei a școlii. În luna iunie a anului 1955, ziaristul Tudor Vornicu i-a luat un interviu tânărului Ioan Popa, în „Sportul popular”, anul XI, nr. 2639 din 22 iunie 1955. În anul 1953 și 1954 organizează și conduce partea muzicală a operetelor ,La Șezătoare” de Tiberiu Brediceanu și „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu pe care le susține
Ioan Popa (compozitor) () [Corola-website/Science/327272_a_328601]
-
neîncrezător raționamentul sceptic al lui Dugay, încercând fără prea mare succes să-i explice miracolul săvârșit. El crede că „doctorul Martin” glumește și vrea să-l inducă în ispită. În scurtă vreme, în jurul celor doi se adună un grup de tineri care încearcă zadarnic să înțeleagă în ce constă miracolul. Din cauza oboselii, Dumitru adoarme. Discuțiile continuă în jurul lui, iar sarcasticul Lucio, un component al grupului, afirmă că românul "„a abandonat Natura și s-a îndreptat spre Cultură”", plecând dintr-un spațiu
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
Cultură”", plecând dintr-un spațiu arhaic pentru a ajunge în America ca să se mântuiască prin "„semantică, sociologie și zen”". Într-un final, cineva înțelege esența miracolului și, în condițiile în care Dugay afirmă că nu are niciun amestec, grupul de tineri consideră că miracolul a fost săvârșit, în mod inconștient, chiar de Dumitru. Lucio îl ironizează pe Dumitru, prezentându-l ca pe un sfânt făcător de minuni. Dugay intervine în favoarea românului, criticându-i pe oameni că nu l-au mărturisit pe
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
refuză să creadă însă, cu candoare, această versiune demistificatoare, considerând-o o glumă. Nuvela este considerată de Alex. Ștefănescu „o caustică satiră la adresa universalizării prin americanizare - și o falsă minimalizare a culturii unui om de la Dunăre”. În concepția grupului de tineri din societatea americană, lumea din care provine Dumitru este o lume "„cu interjecții arhaice și vocabular de parohie danubiană”", în care oamenii, deși au cunoscut Spiritul și au mărturisit întruparea Logosului, continuă să creadă în idoli și năluciri, având o
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
întruparea Logosului, continuă să creadă în idoli și năluciri, având o "„credință naivă, idolatră și vană”". Imigrarea românului este o considerată o evoluție de la Natură spre Cultură prin intermediul unei limbi universale care urma să-l aducă la cunoașterea Spiritului universal. Tinerii consideră că accesul la Cultură se poate realiza prin "„semantică, sociologie și zen”". Miracolul vindecării și întinerii soției lui Dumitru nu este însă consecința vocației de mare predicator și taumaturg a falsului doctor Martin (în realitate un impostor pe nume
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
la o alta, într-un traseu menit să îi conducă spre tezaur. Ajutat de fiica învățătorului, Mirana, el merge la Constanța pentru a studia statuia descoperită acolo în 1962 și care seamănă perfect cu cea din aur. Între cei doi tineri se înfiripă o idilă, dar tații lor se află într-un mare pericol: Păruș pare a fi conducătorul unei bande de căutători de comori care sunt dispuși să facă orice pentru a pune mâna pe tezaur. Din fericire, febra căutării
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
cel mai mic, William al X-lea, conte de Poitou, au fost mai cordiale, iar William a primit moșii întinse în Anglia. Arhiepiscopul Thomas Becket a refuzat să-i permită lui William să se căsătorească cu Contesa de Surrey și tânărul a fugit la curtea Matildei, la Rouen. William a murit acolo, în ianuarie 1164. Ea a încercat să medieze cearta dintre fiul ei și Becket, dar nu a avut nici un rezultat. Deși ea a renunțat la speranța de a fi
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
sunt interpretate de Eugenia Popovici, Mircea Bogdan, Marian Stanciu, Diana Lupescu și Carmen Stănescu. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„În anul 1876 Ion Creangă a scris pentru copiii dela 7 la 77 de ani, povestea unui tînăr, care purta un costum ciudat ce semăna cu o piele de porc... După o sută de ani, Ion Popescu Gopo a realizat filmul... ”". Odată ca niciodată trăiau într-un sat un moșneag (Mircea Bogdan) și o babă (Eugenia Popovici). Amândoi
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
pe când culegeau ambrozie și nectar divin, s-a pierdut un copil. Acesta purta o îmbrăcăminte care să-l apere de strălucirea soarelui și a fost crescut de doi bătrâni, cărora le-a construit, cu ajutorul celorlalți extratereștri, un pod de aur. Tânărul extraterestru a săvârșit un mare păcat: s-a îndrăgostit și nu a mai vrut să se întoarcă la extratereștri. Regina a afirmat că dragostea este o „barbarie omenească, demult uitată pe tărâmurile noastre”. Prințesa, care era ascunsă după un zid
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]