1,512 matches
-
început, începe să zboare din gură-n gură: — Nu s-a găsit lobul de sus al ficatului la taur... Cu chipul ca de piatră, rex poruncește să se repete sacrificiul: — Vom continua jertfirea de vite până când mânia zeului se va îmblânzi. Preotul lui Jupiter apropie de ochi cu mâini tremurânde pe ti cul de papirus pe care sunt notate formulele consacrate. Rostește o scurtă rugăciune, urmărind cu degetul cuvânt după cuvânt. Se forțează să nu comită nici cea mai mică greșeală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cu toate acestea, Japonia și japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința de propovăduire. Socotesc că e de datoria mea să mă întorc în Japonia, pentru că vreau să înving una câte una toate piedicile din această țară, ca și cum aș îmblânzi o fiară îndărătnică. Prin vine îmi curge sângele bunicului meu care a ajutat la cucerirea Indiilor de Vest câștigând astfel favorurile regelui Don Carlos. De asemenea, sunt urmașul lui Vasco Balboa, stă unchiul din partea mamei, care a ajuns guvernator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trăsură de la mănăstire și până la conacul guvernatorului. Vestea despre botezul petrecut cu câteva zile în urmă se răspândise în tot orașul, așa că oamenii de pe drum ne făceau cu mâna și ne urau bun venit. Însă uralele n-au reușit să îmblânzească fețele aspre și încordate ale solilor. Încordarea a crescut și mai mult când trăsura a intrat pe poarta palatului aflat în inima capitalei, înaintând încet printre șirurile de străjeri cu aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nesocotească tot câștigul care se adună din negoțul cu Manila și Macao. Dacă negoțul cu Nueva España i-ar aduce mai mult câștig decât Manila și Macao la un loc, atunci noi prezicem că va dori cu adevărat să mai îmblânzească prigoana. Am spus acest lucru de nenumărate ori. Cu alte cuvinte, oferindu-i acestui cârmuitor câștig din negoț, vom primi în schimb libertatea de a propovădui, chiar și cu mai multe sau mai puține îngrădiri. Aceasta este părerea noastră. Prigoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vedeai ochii prin ele. Părul Îi fusese supus unui tragic experiment; cumnata ei, care visa să ajungă să lucreze Într-un salon de frumusețe Într-o bună zi, Îi făcuse un permanent, iar acum, oricât ar fi Încercat să-și Îmblânzească buclele foarte mici cu care se alesese, părul ei era un amalgam de șuvițe care stăteau În toate direcțiile. Purta o bluză Într-o nuanță spălăcită de albastru, cu un guler mare și nasturi albi, combinată cu o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dar anii trecuseră, iar când junta Îi ridica arestul la domiciliu, nu o făcea decât ca să o aresteze apoi din nou. Făceau apoi propuneri pentru discuții despre o eventuală tranziție spre democrație și toată lumea se bucura că monstrul se mai Îmblânzise. Dar apoi spuneau: discuții despre democrație? Ce-i aia? Era de fapt un joc, Își dăduse Walter seama Într-un final. Îi lăsau pe adepții democrației să marcheze un punct, apoi egalau. Lasă-i să creadă că au ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întregul. Era deja Împlinită, Îi lipsea doar plăcerea și bucuria de a fi Împreună cu el. De acord, era un pic cam prea serioasă uneori, dar, Într-un fel, asta făcea și mai plăcută misiunea lui de a o vrăji și Îmblânzi. Această reticență era misterul ei, gândi el, o enigmă Încântătoare, iar el era norocosul bărbat căruia Îi va fi permis să desfacă acest pachet complex și păstrat neatins, să-i vadă sufletul În toată goliciunea lui. Iar ea va ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
țin la ea. Nu făceam nici un sacrificiu, nu renunțam la nici un spectacol numai pentru a rămâne cu dânsa și nu o puteam minți cu totul. Îi și spuneam răspicat că nu o voi lua de nevastă. Pretextam, pentru ca s-o îmblînzesc, o teorie asupra temperamentelor artistice, din care voiam s-o conving că făceam parte. Un astfel de temperament trebuia lăsat în voie și nu trebuia înlănțuit cu obiceiuri burgheze. Ba izbucnea în lacrimi: "Dar dacă eu nu mă pot lipsi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar fi păcat să nu admiri o clipă așa ceva. Dacă reflectezi puțin asupra celor văzute într un astfel de emporiu ceresc, te minunezi și mai mult. Căci stau alături vietățile posibile cu cele imposibile, cele reale cu cele imaginare, cele îmblânzite cu cele de nestăpânit. Și toate se arată aievea, ca atare. Poate fi satisfăcută orice dorință de a vedea și a cunoaște. Cu toate acestea, cel care ar veni cu o întrebare de felul: „după ce criterii se împart și se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ar fi păcat să nu admiri o clipă așa ceva. Dacă reflectezi puțin asupra celor văzute într un astfel de emporiu ceresc, te minunezi și mai mult. Căci stau alături vietățile posibile cu cele imposibile, cele reale cu cele imaginare, cele îmblânzite cu cele de nestăpânit. Și toate se arată aievea, ca atare. Poate fi satisfăcută orice dorință de a vedea și a cunoaște. Cu toate acestea, cel care ar veni cu o întrebare de felul: „după ce criterii se împart și se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru totdeauna sfărâmată și apropierea de republicani. Lupta dintre cele patru fracțiuni guvernamentale a desăvârșit opera propagandei revoluționare. Politicienii stâlpi ai monarhiei colaborau astfel la succesul republicanilor. Guvernele care se succedau fără ca nimic să se schimbe, opoziția viguroasă care se îmblînzea de îndată ce era chemată la putere, sumele fantastice cheltuite de Don Carlos și familia regală, încă mai exagerate de zvonul străzii, toate acestea făceau ca opinia publică să privească cu tot mai multă fervoare către cealaltă parte a baricadei, către revoluționari
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fără să-i displacă deloc când ele îl detestau ori, chiar mai rău, îl urau din toată inima; felul în care i se supuneau îi dădea o emoție fugară, dar intensă, aproape comparabilă cu aceea pe care o încerca atunci când îmblânzea un cal sălbatic. Știa foarte bine că avea douăzeci și nouă de ani, poate chiar treizeci, dar încă nu se căsătorise. Copii avea, pe undeva, dar nu erau mulți cei de a căror paternitate putea fi sigur, fiindcă el ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dată cu și mai mare claritate, acea intuiție ce o simțise în momentul în care-și luaseră rămas bun la Genava: intuiția că exista în ea ceva întunecat, ca un fior de nebunie, oricum, o forță ce nu putea fi îmblânzită, într-un fel perversă, care-i împiedica sufletul să se angajeze într-o relație umană mai adâncă, făcând să eșueze orice tentativă de a ajunge la o reală familiaritate cu ea. Oricum ar fi fost, după toate câte le văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl putu recunoaște pe Emerentianus. Patricianul, cu tunica sfâșiată și fața plină de funingine, căuta să se interpună între un barbar uriaș și două femei ce se îmbrățișau strâns. îi vorbea războinicului întinzând mâinile, în încercarea evidentă de a-l îmblânzi și de a-i abate atenția de la victimele sale, dar, la un moment dat, acela îl respinse brutal înapoi și, punând mâna pe secure, i-o repezi cu violență în cap. Cu un junghi în inimă, Hippolita îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În timp ce părul despletit Îi mătura podeaua... „Ne-am Împerecheat În interiorul acestui animal, repetă Extraterestrul. Tu Însuți, În dublă ipostază, ai fost martoră la acest proces.“ „Și acum ce se va Întâmpla cu mine?“, Întrebă femeia. „Nu fi Îngrijorată, răspunse oaspetele, Îmblânzindu-și vocea. Te voi lua În lumea mea...“ „Nu plec nicăieri, spuse Mașa, locul meu e aici.“ „Ai să fii și aici, și dincolo, replică oaspetele. În universul În care trăiesc eu, dubla prezență e un fapt curent. Unindu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aptitudini. Voia să-l ajute. Asemenea fantezii de binefacere nu sunt rare în școlile din zilele noastre. Mulți dintre profesorii tineri nutresc speranța ascunsă de a „face diferența“. Toți au văzut filmul american în care profesoara tânără și drăguță îi îmblânzește pe mardeiașii de cartier cu versuri din Dylan Thomas. Și ei la rândul lor visează să cucerească inimile celor pe care îi au în grijă cu ajutorul poeziei și al compasiunii. Când eram eu la început, nu exista această mentalitate. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fapt predarea. Trecuse mult timp de când nu mai auzisem prostiile sforăitoare ale lui Sue. Erau la fel de cretine cum mi le aminteam. — Hm, asta e foarte interesant, Sue, am zis. Dar sigur, tu ai acel instrument minunat cu care poți să îmblânzești bestiile... Mai ai banjoul, nu? S-a uitat la mine. — Da, îl mai am. Dar nu e vorba de instrument per se... — Nu, nu, sigur. — O, cât mi-ar plăcea să știu să cânt, a zis Sheba. Părinții mei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
forță a naturii sau ca orice adolescentă îndrăgostită, Lorelei i-a rănit și i-a îngrozit pe cei care prețuiau lucrurile previzibile. Așa c-a fost înlănțuită. A fost încătușată cu baraje, a fost obligată să-și vadă iubiții șovăitori îmblânziți cu betoane, iar brațele i-au fost retezate ca să hrănească pajiști și ferme. Râul și-a învolburat turbarea, apoi a căzut în apa stătătoare a disperării. Chiar și pe o suprafață plană, lichidul tot se plimbă de colo-colo, încolăcindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Patru anotimpuri, se spune. A, sigur. Gândaci, noroi, foc, zăpadă. Dar curând înțeleg. E loc cu suflet. Femeia s-a întors cu fața către râu. Când l-a văzut pe Ellis, care se juca manevrând vâslele, expresia i s-a îmblânzit. Zach se plimba în sus și-n jos pe plajă, ridicând nisipul cu vârful cizmelor de-atâta nerăbdare. Îți mulțumesc, a încheiat Jina. Helena a îmbrățișat-o cu putere. Cu atâta forță, Jina n-avea nici o îndoială că Helena ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o străbate un fior necunoscut. Acum, în sfârșit, erau singuri: numai ea și Mike. Jina a întins către el o mână ezitantă. Mike arăta altfel așa, cu razele soarelui pe față. Ai venit, a spus ea. Privirea bărbatului s-a îmblânzit; apoi Mike și-a lipit fruntea de a ei. Normal. Jina a izbucnit în râs și i-a cuprins mijlocul cu brațele. Ce proști fuseseră amândoi să-și înceapă relația ca un cuplu de moșnegi, hotărâți să sară peste etapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vin fiert a portocală întunericul se va plimba nestingherit pe pământ peștii noștri au plecat demult către pol trăgând o sanie goală... înconjurată de ape... toți vor să mă învețe să înot dar eu nu lupt cu valurile eu le îmblânzesc vorbind apei mi-am construit un oraș plutitor dimineața mă ridic din nisipurile tale să admir amazoanele și caii marea cum se dă peste cap cum țipă într-o rană dedesubt tu închizi și deschizi ochii stropii te lovesc ca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Și pe fugar dacă nu-l lași în pace, îl superi și-ți poate da foc grâului, ori îți sare în spate într-o vălcea... Așa a venit boieru-ntr-o sară aici în perdea și l-a găsit... și l-a îmblânzit cu vorba și l-a luat în slujbă. Iaca de-atunci e Faliboga la noi, și are boieru un slujbaș ca un zăvod... fără hodină, fără milă. Într-adevăr se arată a fi om aspru și vrednic, zise Niță Lepădatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spui tu cum te-i pricepe; și scoate afară sarica. Eu viu cu pruncul. Se întoarse în casă și Culi, ca să ajute pe Ana. Dar Ana încerca să umble singură. Culi îi puse o mână pe umăr și i se îmblânziră privirile. Cu cealaltă mână o cuprinse pe sub coaste și o ridică, purtând-o. Ea se lipise de el; Culi îi simțea bătaia inimii odată cu a ornicului. Ornicul bătea ceva mai repede și cu mult mai tare. Cu brațul liber, bolnava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-și desclește vorba: Tu nu te sui în sanie, băiete? Nu mă sui. —Culi, dragul meu, așa mergem prea încet. Mergem cum putem. —Vai, vai, suflete, se întoarse ea spre bolnavă, spune-i și tu omului tău să se îmblânzească. Sania se zgudui. Nana Floarea dădu un țipăt. —Stăi puțin, Culi, să văd ce face pruncul. Culi n-auzea. Scutură de frâu, împinse pe Murg cu umărul. Drumul acesta prin locuri frânte și prin zăpezi neașezate îl întărâta și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]