4,140 matches
-
orbi de pe urma lui. — Orbi? întrebă fata, îngrozită. — Orbi sau paralizați, ce mai contează? — Dar uleiul rămâne deasupra apei. Poate că... — Nu putem să riscăm, o întrerupse fratele său... Nu putem ști cât ulei este suficient pentru ca un om să se îmbolnăvească și nici ce leacuri există pentru asemenea boli. Poate fi o otravă care omoară pe loc, sau poate că-ți rămâne în trup și te roade puțin câte puțin... Laila și Suleiman, care se apropiaseră, îl ascultau tăcuți pe Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe veci într-un abis fără fund. Gacel îl lăsă să se odihnească, în timp ce umplu ochi jgheabul pentru adăpat animalele. Lăsă o parte din animale să bea, convins că stomacurile lor erau în stare să digere uleiul fără să se îmbolnăvească, și oricum nu mai conta dacă mureau de sete sau otrăvite, iar apoi făcu o baie reconfortantă, prima dată după mult timp. Când în cele din urmă hotărî să-l trezească pe băiat, îi arătă puțul cu un gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gheață, mulți credeau că mi-am pierdut mințile. Se vorbea că parohul a predicat săptămâni întregi numai pentru cantor și c-au băgat morții în cămară, să păzească făina până la primăvară. Cum a început să se topească, m-am și îmbolnăvit. Adică am răcit. Nu aveam febră, dar strănutam în neștire prin toată casa și mă zgâria în gât, totuși mă duceam seară de seară la evreul meu. După trei zile a început să tușească. La sfârșitul săptămânii următoare l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-i trimit scrisori acasă. S-a întors de la fereastră, s-a uitat la mine și mi-a spus că s-ar putea să mai vină prin oraș la un moment dat. Am întrebat-o când. — Nu știu. Poate dacă se îmbolnăvește iar bunicul. A încercat să-și tragă din nou mâna, dar am ținut-o. — Dar... unde pot să-ți scriu? Am niște hârtie aici. Stai să-mi notez adresa. — Nu, mama nu m-ar lăsa să primesc scrisori de la vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
coliviile mari în apropierea sobei, care nu trebuia încinsă prea tare. Avusese loc un accident odată - bunica se dusese în vizită la niște rude, departe de satul nostru, și mătușa schimbase locul coliviilor, agățându-le lângă fereastră. Porumbeii s-au îmbolnăvit și au murit din pricina curentului de aer; se aflau în timpul schimbării penelor. Bunica era atât de furioasă de pierderea porumbeilor și ne-a povestit; „ca să nu murim proști“, că păsările hotărăsc singure când să-și schimbe penele. Păsările libere își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Toate păsările se purtau ca niște ființe desăvârșite, știind mereu ce trebuie să facă, într-un timp degenerat. Privirea mea intra în ochi lor, întâlnindu-ne într-un fel de ochi mare, interior. Imediat după mutare, soțul meu s-a îmbolnăvit, dar s-a vindecat într-un timp destul de scurt. Remarcasem schimbarea produsă în pielea lui, un fel de organ subtil, o limită a două lumi, un organ exterior al echilibrului. Dar ochii erau plini de intensitate, bărbătești, forma capului statuară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-mă, fiule. Tu ești bun. Știu asta. Și, după ce mă mângâie pe păr și încercă să-mi spună ceva, fără o vorbă, ieși în vârful picioarelor, închizând fără zgomot ușa în urma ei. 2 N-a trecut mult și m-am îmbolnăvit. Spaima mea deloc mică a fost potolită de veselia unui doctor a cărui adresă am ales-o la întâmplare între anunțurile venerologilor care ocupau aproape o pagină întreagă de ziar. Examinându-mă, acesta făcu ochii mari, exact cum făcea profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
absența ei. Nefiind deloc conștientă de acest lucru, Zinocika nu-i dădea voie omului din mine să devină animal. Iată așadar de ce la sfârșit, simțindu-mă nesatisfăcut și înciudat, am definit întreaga situație cu un singur cuvânt: degeaba. Degeaba am îmbolnăvit-o pe fată - mă gândeam și simțeam eu, dar înțelegeam și simțeam acest degeaba de parcă n-aș fi săvârșit ceva îngrozitor, ci cu senzația că m-am jertfit pe mine însumi în schimbul unei satisfacții pe care n-am obținut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sus pentru că îmi lăcrimau ochii. Zăpușeala și umezeala creșteau cu fiece clipă. La fel și neliniștea mea. Se făcuse stăpână pe toate simțurile mele, dar o simțeam mai dureros în partea de sus a stomacului, care, brusc, părea că se îmbolnăvise. În drum spre florărie, am hotărât, nu știu de ce, să intru în holul unui hotel scump și la modă. Împingând ușa batantă în care se oglindi imaginea tremurată a casei din față, am intrat și am străbătut vestibulul. Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sa. Ar fi bine să vă apucați și voi de treabă, pentru că nu se știe... Aha, ăsta-i motivul pentru care a dat hărnicia în tine! spuse Loți Szabo care avea biroul alături. O clipă am crezut că te-ai îmbolnăvit brusc și te-ai decis să te apuci de treabă! comentă el mucalit lăsându-se pe spate în scaun. Ce inspecție, măi ficior? întrebă Anton Mureșan, agentul șef mai în vârstă, așezat în fața celorlalți. Despre ce vorbești? Tocmai veni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scurgeau din mustața pleoștită, peste barba adunată la un loc care mustea și ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul părea de-a dreptul fioros. Sper numai să nu te îmbolnăvești! adăugă bătrânul. Nu-ți fă tu griji, îl liniști inspectorul, nu voi păți nimic, sunt obișnuit. N-am timp de bolit acum. Băiete, mâine să te îmbraci și tu ca lumea! La munte, nopțile sunt reci și vremea e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai slăbește-mă! M-ai auzit plângându-mă? Nu mă mai dăscăli atâta! No, cătinel, băiete! îl domoli Calistrat zâmbind. N-am nici cea mai mică intenție să te cicălesc. Pur și simplu mă îngrijorează gândul că te-ai putea îmbolnăvi. Am nevoie de tine sănătos și în putere. În rest, n-ai decât să faci ce vrei. Bine, lasă! dădu Cristian a lehamite din mână. Își dădea seama că se rățoise degeaba la moșneag. Era clar că acesta glumește, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
1913. Revine în armată în timpul războiului 19161918. La Odesa, în 1918, a fost maltratat de bolșevici. Petru Rosetti (1879-1921), născut la Filipeni, căsătorit cu Caterina Greceanu, n-a avut copii. A fost ofițer de cavalerie, iar în timpul războiului s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Părțile de moșie care i-au revenit ca moștenire după Dumitru și Eufrosina Rosetti le-a vândut luncașilor (vezi: „Cumpărări de pământ” din prezenta lucrare). A rămas în toponimia locului Dealul lui Petru - Dealul Petrii). Mai trăiesc, din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de încredere cu care Jorj Sterian, când venea la moșie pentru câteva zile, de dou ori de an, stătea mai mult de vorbă cu profesorul, apoi cu administratorul grecă și, dacă îi rămânea timp, vizita și moșia. Când s-a îmbolnăvit Gheorghe Sterian a plecat la Viena, fiind însoțit de Daniel Justet, și tot el îi aduce corpul neînsuflețit în țară, pe linia Viena - Lenberg - Cernăuți - Burdujeni unde se intra în România. Ajutorul dat școlii din Lunca și elevilor ei de către
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locuitor pentru fiecare an, față de 15 000 m3 în 1900. Mai mult de 1,5 miliarde de oameni au cu greu acces la apă potabilă, iar 3,5 miliarde, la o apă sănătoasă. Peste 200 de milioane de oameni se îmbolnăvesc în fiecare an de holeră în urma consumului de apă contaminată. Apa poluată ucide 15 000 de persoane în fiecare zi, provocând sute de maladii. Această situație, deja foarte îngrijorătoare, se va înrăutăți: în 2025, jumătate din populația globului se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
după cum se spune. Și era de fapt mai bună decât majoritatea pieselor. S-ar părea că într-o bună zi doctorul Coutras se dusese la Taravao pentru a-i da consultații unei bătrâne neveste de șef de trib care se îmbolnăvise, și ne-a descris de o manieră foarte vie înfățișarea bătrânei obeze întinse pe un pat uriaș, fumând țigări, și înconjurată de o droaie de servitori cu pielea neagră. După ce a văzut-o pe bolnavă a fost dus în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am dus special la un mai vârstnic actor care jucase Tipătescu, aș fi vrut să vadă ce-am făcut: Meștere, veniți să vedeți!!! Dar n-a venit, nu a vrut... Teatrul m-a făcut și fericit, și nefericit, m-a îmbolnăvit, m-a însănătoșit. Teatrul... Vezi că nu știu ce să zic, ’48 ăsta a dat și genii ca mine, asta doar așa, că tu îmi spui că sunt un geniu... — Ești geniu. Nu numai eu spun, nu te alinta. Dar nu trădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chiar crede ce spune...), îi plăcea lui textul ăsta, tu ce zici?... are umor?, păi, sigur că are, iar eu am încercat să-l imit întru totul... Cât despre povestea aia trăită de el, povestea cu ziarista lui, m-a îmbolnăvit... îmbătrâneam în fiecare zi câte puțin... (Lumini, muzică, se schimbă în ținută ușchită, de serviciu, mini neapărat, cam femeie de afaceri, își schimbă și expresia, e orgolios-avântată. Nu are la încheietură funda albastră.) Vedeam uneori, asta după ce aproape a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ușă, aș fi știut în fiecare clipă cine intră și cine iese. Dacă, la o adică, aflam, o aruncam de pe scări, o iradiam, îi puneam curenți la picioare, să iasă din dușumele radiații, că iradierea nu se vede, doar te îmbolnăvești, te face praf!!! — Păi, nu degeaba vă spune domnul Cruella, am auzit eu... — Să-mi zică. Era mai bine să nu știe Maestrul de porecla asta dată de studenții lui, dar nu s-a putut, a aflat, că ăsta află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și de o carte românească, în care se povestește despre o profesoară severă, ofițereasă în toate și căreia elevii de la liceu îi spuneau Cruella... Acuma, ce-i drept e drept, locuia rău, era ceva acolo, ca dovadă că s-a îmbolnăvit tipa, s-a schimbat foarte tare de când stătea la un parter, așa ne spunea, cum să-ți cumperi un apartament la parter? Eu nu... Acuma, de unde atâta interes al soțului meu pentru ea, de unde o știa Maestrul, ai să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
500 de euro luați de la ea pentru reparații, pentru parchet sau ce vroia el să-i facă și nu i-a mai făcut în casa aia a ei sau a cui o fi, că n-am reușit să aflu, îl îmbolnăveau banii luați, dar nu-i mai dădea fetei înapoi, eu i-am spus de multe ori: dă, măi, omule, banii ăia înapoi și o să te simți mai bine... I-a fost, probabil, rușine. Mai bine îi dădea banii decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prevenirea unui posibil delict al micului Bobby sau al micuței Barbara... Aceste mici pelerinaje domestice se desfășurau, invariabil, În stil mare: două subrete, automobilul particular - sau Însuși domnul Blaine când era disponibil - și deseori un medic. Când Amory s-a Îmbolnăvit de tuse măgărească, patru specialiști dezgustați, frânți din șale deasupra patului, au schimbat Între ei priviri nimicitoare; când a făcut scarlatină, numărul Îngrijitorilor, inclusiv doctorii și infirmierele, a ajuns la paisprezece. În ciuda acestui lucru, sângele fiind mai gros decât supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar când cei câțiva autori, președintele, instructorul și comitetul profesorilor Își isprăveau treaba, tot ce mai rămânea era spectacolul Triangle cel vechi și de nădejde, cu vechile bancuri pe care te puteai bizui, cu vedeta din rolul principal care se Îmbolnăvea sau era eliminată chiar Înainte de turneu și cu bărbatul cu perciuni negri din grupul de „balerine” care „refuza absolut să se bărbierească de două ori pe zi, dracu’ s-o ia!“. Exista un moment absolut strălucit În Ha, Ha, Hortense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să le perpetueze ca termeni ai existenței -, femeile deveniseră simple consacrări ale propriilor lor posterități. Isabelle, Clara, Rosalind, Eleanor, toate se Îndepărtaseră, exact prin frumusețea lor, În jurul căruia roiau bărbații, de posibilitatea de a contribui cu ceva, În afară de a-i Îmbolnăvi inima și a-l Înzestra cu expresii de uimire, cu care să umple paginile. Pierderea Încrederii lui Amory În sprijinul altora se baza pe o serie de silogisme generale. Recunoștea că generația sa, oricât ar fi fost de mutilată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi fost ea; în sală oamenii se strângeau unii în alții și ascultau incredibila, dar atât de adevărata poveste a femeii care își apăra dreptul la viață și la iubire. Apoi, dintr-un motiv oarecare - cred că Marcela se îmbolnăvise -, Filumena... nu s-a mai jucat și cea mai mare actriță a Teatrului Național s-a retras acasă la ea, la amintirile și fericirile ei. Într-o zi m-a invitat la ea; am intrat cu sfială și am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]