9,813 matches
-
care nu înțelege sensul unei opoziții, asemeni unui copil, dorește întreaga atenție focalizată asupra sa. Însă, infantilismul său este înșelător, întrucît este dublat de o artă a manipulării extrem de eficientă, asemeni lui Garrigan cu femeile, Idi își seduce auditoriul, îl îmbrățișează tandru, așa cum o face cu Garrigan, știe să glumească și, chiar dacă detestă kiltul scoțian, cum i-o spune franc medicului, îl îmbracă pentru a obține efectul diplomatic dorit. Kevin MacDonald a reușit să proiecteze asupra acestui personaj scos în prim
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
orice, pentru că nimeni nu era îndreptățit să-i judece, cu atât mai puțin bătrânii, reprezentanți ai stagnării spirituale, ai dictaturii reumatismului. În euforia cvasigenerală a anilor '30, Mihail Sebastian a fost o figură aparte, unul dintre puținii care nu au îmbrățișat pe de-a-ntregul ideologia epocii, dovedind mefiență față de impetuozitatea și "demonul critic" al tinerei generații, rămânând totuși un spirit combativ, absolut necesar în procesul viu al unei culturi. Sebastian va chestiona jocul periculos al ideilor din epocă, rezervele sale probând
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
Tanzania, iar Îngerul libertatea de a găsi soluția salvatoare. După îndelungi meditații, el ajunge la concluzia că numai erupția unui vulcan și dirijarea asteroidului spre el poate salva planeta. Ceea ce se și întâmplă. În momentul salvării, Îngerul și Diavolul se îmbrățișează pentru a merge mai departe. Spre ce? Ce va urma după Potop, Turnul Babel, Ploaia de Foc numai Dumnezeu va ști. Dincolo de desfășurarea pe o plajă mare a evenimentelor, autorul introduce o altă cheie de înțelegere a textului. Și aș
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
asta se vede, cu ochiul liber, pe scene. Lipsa Legii sponsorizării, subiect dezbătut cîndva și abandonat ca și cum scopul a și fost atins, are un efect profund și parșiv în zona creației. Și nu unul benefic înălțător. Deși nu mereu am îmbrățișat proiectele de la Teatrul Act, deși nu mereu am fost încîntată de drumul pentru care s-a optat la un moment dat, de artiștii găzduiți să creeze aici, și am spus-o pentru că, spre deosebire de alte teatre sau locuri, la Act spiritul
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
nevoie. Marinarul a mormăit ceva și m-a poftit, dacă mă pot exprima așa, să plec de acolo. Să-i fi fost rușine că-i vedeam un camarad într-un asemenea hal? 2 august - Conti a fost înlăturat din diplomație. îmbrățișase cu mult zel cauza regimului de la Vichy și, numit la Stockholm, a trebuit să ocupe cu forța localul legației. Dar când a trecut prin București, în 1942, în timp ce mai era mâna dreaptă a înaltului Comisar din Siria, era de-acum
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
un trecut prin care poate dovedi că a crescut firesc din interiorul comunității pe care o conduce. Or, marea problemă a stîngii românești este că nu are legitimitate în trecutul țării. Ea a venit adusă de Armata Sovietică, a fost îmbrățișată mai întîi de elementele alogene și apoi a fost alimentată masiv de masa largă a oportuniștilor români. Această succesiune de etape din istoria stîngii nu numai că nu reprezintă un motiv de legitimitate, ci este un argument ce pledează pentru
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
a fost Brunea-Fox (1889-1977), iar "bucovineanul" (de fapt, din Herța), B. Fundoianu s-a apropiat de modernism pe căile lecturii și contactului direct cu lumea partizană. Max Blecher artistul plurivalent (poet, prozator, grafician) și, suferind de o boală nemiloasă, a îmbrățișat cu toată puterea talentului resursele, poate "psihanalitice", ale avangardismului european. în pictură, după clasicizanții din secolul XX Iscovescu, Rosenthal, evreii au dat nume precum Iser, Jacques Harold, M. H. Maxy, Margareta Sterian, Alexandru Ziffer, Marcel Iancu, Vasile Cazar ș.a., toți
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
pe de alta, spre utopizare - ambele puse sub un control sever. Clujul ideal e, pentru Petru Poantă, acela al anilor '60, încă necorupt de ofensiva industrializării și a invaziei muncitorești. Acolo se proiectează utopia tinereții studențești, când scriitorul tânăr este îmbrățișat tandru de către oraș, prins în brațele catifelate ale catacombelor, ale cenaclului, ale străzilor primitoare și liniștite și, desigur, în brațele Casei de Cultură a Studenților, ca spațiu privilegiat, securizant și stimulator, "centru germinativ". Atunci se naște și se formează criticul
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
pe nomadismul inerent vieții de campanie militară: pînă la lăsarea la vatră, soldații trăiau în spiritul misteriilor lui Mithra, forma cea mai lesnicioasă de întreținere a unei vieți religioase. Și cum mai tot omul, de dragul conservării vieții, este dispus să îmbrățișeze viziunea religioasă cea mai consolatoare, mithraismul a fost soluția cea mai eficientă a primelor secole de după Hristos. Doza de siguranță pe care o insufla în sufletele sclavilor sau cetățenilor liberi o preschimbau într-o credință lipsită de concurență. Pe scurt
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
și biciuri ale "noii ideologii mineriada copiilor intifada infantiada", se aleg câteva sonete de o perfecțiune a formei care sugerează revenirea la calm, încredere, la viața ideală. Emblematică pentru poezia lui Gheorghe Mocuța rămâne această "călătorie": "cu ochii larg deschiși îmbrățișez parisul/ și mă întorc cu trenul la plaine în saint-denis/ printre arabi și negri ce vin din colonii/ atrași de babilonul plăcerilor și visul/ de a migra spre centrul albastrei utopii./ s-au răsculat racaii și-aprind periferia/ în fiecare
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
a înstăpânit deja, cu binecunoscutul amestec de șiretenie și intoleranță, Vincențiu Ploieșteanu, episcop vicar patriarhal, o trompetă nervoasă prin care au început să se scurgă tot felul de semne ale intoleranței pe care biserica majoritară din România pare s-o îmbrățișeze. Cred că e datoria fiecărui stat de a garanta dreptul cetățenilor săi la libertatea de conștiință. E foarte bine că avem așezăminte religioase, după cum e bine să avem și așezăminte culturale. Cu cât în România vor fi mai mulți bani
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
nu se poate plînge de lipsă de înrîurire asupra lui Lucilius, căci mai tînărul său amic nu îi este doar prieten, ci și discipol. Și cum în ultimii ani Lucilius începuse să se îndepărteze de epicureism - filozofia pe care o îmbrățișase în anii timpurii și de care acum, în anii corespondenței cu maestrul său, se lepădase cu totul -, Seneca (1-65 d. Hr. ) intră în pielea unui profesor de filozofie. Simte că prietenul lui are nevoie de adevăruri a căror valabilitate să
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
unele clipe ale vieții. Muzicalizarea textelor poetice (aparținînd lui Octavian Goga, Radu Stanca, Lucian Blaga, Tudor Arghezi orin Iuliana Paloda) surprinde posibile rădăcini rituale ale sincretismului artistic. Cuvintele înseși în zborul lor vorbit devin sunete, iar sunetele în aventurile lor îmbrățișează cuvintele pe care le ocrotesc și le livrează în deplinătatea semanticii lor originare. Prin atitudinea-i discretă, altruistă și responsabilă, sunetul întărește cuvîntul, sporindu-i sensurile și semnificațiile ori congestionîndu-l în așa măsură încît să poată atrage atenția și chiar
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
echivalează cu o continuitate vitală, cu egalitatea cu sine a eternității: "Uneori acasă cînd revin/ îmi simt atît de aproape părinții/ încît uit pentru moment/ Că ei dorm/ Sub pacea salcîmului.// îmi reapar în gînd/ Cum cireșii în floare,/ Mă îmbrățișează, învie/ Cîntece din nord// Cucul vorbește/ Cu celălalt tărîm./ Aș vrea să fiu iar copil,/ Cenușa anilor să n-o știu,/ să zburd printre tufe de trandafir,/ Argint viu" (Caligrafie). Peisajul montan cu care e familiartizat e unul pur și
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
ei, un tip care fuma pipă/și-mi citise cărțile,/ și ea și-a întins picioarele lungi, frumoase,/ înaintea mea, cât să i se vadă multe,/ dar nu destul de întinse,/ cât să-i pot vedea și chiloții.// înainte de plecare/ am îmbrățișat-o și/lui i-am strâns mâna/și nu i-am mai văzut/ nici pe ea, nici pe el,/ nici chiloții ei,/ niciodată"(o dragoste veche). Iată și o relevantă mostră de naivitate, un poem cu țintă și cu tratare
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
Generozitatea tatălui nu ne învață nimic. Preferăm să cîrtim, să mîrîim, să înjurăm, să ne vărsăm focul pe frații noștri risipitori întorși acasă. E o dovadă de răutate și de prostie. Nu ne spune nimic fericirea cu care tatăl își îmbrățișează fiul risipitor revenit la vatră. Ni se pare naivă și chiar mai urît decît atît. Ne credem superiori, fiindcă dăm cu parul. Ne credem grozavi, fiindcă am fi vrut, din toată inima noastră neagră, ca fiii risipitori din guvern și
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
mai repede și dați-mi împărtășania, trebuie să iau împărtășania înainte să plec. Și i-au dat cuminecătura, s-a ridicat greu pe perne, s-a închinat, a spus: - Părinților, vă las cu bine. Dumnezeu să vă binecuvinteze! Ileană să îmbrățișezi copiii de la mine! Te îmbrățișez și-ți mulțumesc pentru tot! Vă mulțumesc și vă las. S-a întins și a murit ca un înger. A fost anunțat că vine Arhanghelul să-l ia. T. S. - Impresionant. Z.D.-B. - Eu
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
împărtășania, trebuie să iau împărtășania înainte să plec. Și i-au dat cuminecătura, s-a ridicat greu pe perne, s-a închinat, a spus: - Părinților, vă las cu bine. Dumnezeu să vă binecuvinteze! Ileană să îmbrățișezi copiii de la mine! Te îmbrățișez și-ți mulțumesc pentru tot! Vă mulțumesc și vă las. S-a întins și a murit ca un înger. A fost anunțat că vine Arhanghelul să-l ia. T. S. - Impresionant. Z.D.-B. - Eu nu am mai auzit așa ceva
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
un rid și o grimasă, este mai puternică decît orice. În ciuda situațiilor dramatice, regizorului nu a lăsat să-i scape firescul vieții, bucuria ei regăsită în mod neașteptat, în dansurile tradiționale, cînd oamenii petrec uitînd de necazuri, și comunitatea îl îmbrățișează viu pe acest rătăcit, îl confirmă. De fapt, întregul film se desfășoară în baza unui joc al atracției și respingerii, al rupturilor și revenirilor repetate la matcă, care prezidează formarea unei personalități în care trauma se resoarbe pentru a deveni
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
specializat din lume. Asta fără să fac parte din tagma obsedaților de conspirații. Dar prea au mers lucrurile ca într-un balet rus. Cât despre mentalitatea comunistă, supraviețuirea ei se vede mai ales în entuziasmul cu care vechi cadre au îmbrățișat noul regim, de liberalism sălbatic numit. Duc dorul comunismului cei care nu suportă regimul atotputerniciei banului, al împărțirii timpului nu în ore, ci în roni. Comunismul a luptat cu regimul selecției naturale și a pierdut. Nu-i condamn pe nostalgicii
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
precum Tipuri și categorii de metafore sau atrag atenția asupra metaforei existențiale (apanajul artiștilor), metaforei politice, religioase, comerciale. Oamenii au predispoziția de a accepta mai degrabă sensul metaforic decât pe cel direct. "Refuzăm să acceptăm moartea, dar suntem gata să îmbrățișăm ideea reînvierii, a paradisului, a călătoriei eterne prin univers în așteptarea reîncarnării.... Ne e mai teamă de iadul de dincolo decât de cel de aici". Metafora, care face copilăria fericită (poveștile sunt citite în special seara la culcare, tocmai pentru că
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
rămână la joacă, fata a mers cu ei să îi ajute. După o zi întreagă în care a ajutat cum a putut,Mihaela s-a întors obosită dar mulțumită pentru, ajutorul dat. Era ziua bunicului. Fetița nu uitase. L-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a dat un cadou, împreună cu toată dragostea ei. Au stat împreună să se odihnească după ziua de muncă: bunica torcea, bunicul fuma din pipă, iar Mihaela se juca cu pisica. Era atâta liniște și căldură
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
pui speranțe prea mari. Precauție Înainte de a purcede la săvârșirea unei fapte gândește-te la urmări. Dezastru Un dezastru sufletesc poate avea urmări iremediabile. Împliniri Vrednicia și înțelepciunea în faptele și împlinirile omului se văd. Educatori Cei ce intenționează să îmbrățișeze profesia de educator trebuie ca mai întâi să se informeze asupra exigențelor și răspunderilor pe care le implică această activitate și să opteze pentru ea numai după o obiectivă autoevaluare a calităților și capacităților proprii. Economie Economia subterană tot mai
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
unii români înstăriți -, după care a urmat Ecole des Beaux-Arts și Académie de la France Chaumiere. A urmat un tur al lumii, în cadrul căruia a fost - pe urmele marelui Gauguin - și în Tahiti. Activitatea de pictor a lui Philippe Caracostea a îmbrățișat întreaga perioadă de după cel de-al doilea război mondial, fiind punctată de expoziții la Paris, New York, Köln, Bruxelles, Orléans ș.a. A făcut parte din ceea ce s-a numit "școala de la Paris", fiind un artist omologat de istoriografia franceză de artă
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
frecvent și voit, de maniera scriitorului analizat, amestecând rândurile, punând alături sintagme personale și propoziții (date cu italice) semnate de ilustrul predecesor. Citim fragmente întregi din care ne zâmbesc - sau din care se încruntă la noi - scriitorul și criticul său, îmbrățișați într-o intertextualitate sui generis, unilaterală. Fiindcă, dacă Mircea Mihăieș începe să scrie ca Tolstoi ori Kafka, nici bătrânul moralist, nici domnul "înalt, subțire" nu se apucă să scrie ca Mihăieș. O ultimă observație pe care i-o fac acestui
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]