4,030 matches
-
ar fi dorit orice patron, pe profit. Clienții îi asaltau cu comenzi. Departamentele cheie, de cercetare-proiectare și cel de IT funcționau la capacitate. Sonia lăsase garda jos și recunoscuse în final, că Olga merită tot respectul. Cu mapa sub braț îmbrăcată la fel de auster, directoarea a intrat în biroul patronului. -Salut, Codruț! Am adus situația, nu avem nici o lucrare în întârziere, pentru prima dată avem 100% lucrări încheiate înainte de termen. -Mă bucură ce aud, organizează pentru sâmbătă o petrecere undeva la iarbă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
ar fi dorit orice patron, pe profit. Clienții îi asaltau cu comenzi. Departamentele cheie, de cercetare-proiectare și cel de IT funcționau la capacitate. Sonia lăsase garda jos și recunoscuse în final, că Olga merită tot respectul.Cu mapa sub braț îmbrăcată la fel de auster, directoarea a intrat în biroul patronului.-Salut, Codruț! Am adus situația, nu avem nici o lucrare în întârziere, pentru prima dată avem 100% lucrări încheiate înainte de termen.-Mă bucură ce aud, organizează pentru sâmbătă o petrecere undeva la iarbă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
numai 14 versuri, sub galopul ploilor ecvestre și, mai ales, când fiorul este pururi rece -, pare normal să fim asediați de ,,oștiri vernale’’, ,,doiniri de jad (n.n. superb!), monumentale!’’ (n.n. hm! asta schimbă macazul), culminând cu ,,gloria regală’’ a trubadurului, îmbrăcat, parcă, în armură din argint aurit, dar, vai!, îndelung clinchetitoare. Peste încă un pas (Te plângi mereu că-i mută! Las-o-n pace!), Sonetul IX generează un vehement stop-cadru (autostopist la mare ananghie, făcând imperativ cu mâna), care te
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
-n inimi vrac Purtând lumini cu umbrele lor lângă, Dar și tăceri ascunse-n chip sărac. Din umbră va păzii îngerul nopții, Dar noi vom fi atunci demult plecați Ca să călătorim pe firul sorții Într-un un veșmânt de stele îmbrăcați. Că iată soarele clipei se frânge Și curg iluziile pe la uși Răpuși de amintiri cu toți vom plânge Și vom cutreiera în ceruri duși. A fost iubirea în grădini o floare Și-a ofilit în trupul de pământ Bătrânul timp
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
a poveștii, un coleg se ridică și strigă: - Coană preoteasă, ăsta mi-a furat vârcolacii! - De ce-i furi, mă, vârcolacii? M-a întrebat râzând coana preoteasă. - Nu i-am furat, coană preoteasă! Am protestat eu. Vârcolacii lui arătau ca oameni îmbrăcați, pe când morții mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți? S-a mirat coana preoteasă. - Adică niște schelete cu cranii, fără ochi, coaste înșirate, picioarele numai oase, ce mai, morți, morți în toată regula! - Parcă ziceai că erau îmbrăcați! - Ei, câte-o
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din ramuri de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de aur. Am crezut că odată cu venirea ploilor, oamenii rămași printre noi se vor întoarce la arhaicele lor obiceiuri, apoi nu am mai văzut decît niște manechine de paie, ici și colo, îmbrăcate ca pentru o nuntă modestă, ... Citește mai mult Nu mă întreba de ce în unele zile înnorate,băiatul cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngăchioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat.În acest oraș din ce în ce mai singur,în care zidurile caselor păstrează
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
rama ferestrei și zîmbetul aducătorde noroc al piticului cu dinții de aur.Am crezut că odată cu venirea ploilor,oamenii rămași printre noi se vor întoarcela arhaicele lor obiceiuri, apoi nu am mai văzut decîtniște manechine de paie, ici și colo,îmbrăcate ca pentru o nuntă modestă,... XII. VREMEA ÎMPĂCĂRII, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017. Hai să ne-mpăcăm cît mai e vreme, Cît mai viețuim ca oameni blînzi, Că și-așa avem multe probleme
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din ramuri de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din ramuri de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pustii odată cu lăsarea nopții. Pe treptele ce conduceau la chilia lui, puterile Îl părăsiră pe neașteptate. Trupul ceda istovirii acelor două zile Îngrozitoare. Fu nevoit să se oprească la jumătatea drumului pentru a-și recăpăta suflarea. Se aruncă În pat Îmbrăcat, mulțumindu-se să Își dezlege Încălțămintea și să Își pună pe cap o beretă de noapte. Se gândi la tot ceea ce văzuse și auzise. La biserica morții. La mozaicul pe care Ambrogio nu Îl dusese până la capăt. La Înfiorătoarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de mulțimea care se deplasa, compact, În sens contrar. A nu se știe câtelea ghiont Îl smulse din gândurile lui. Se răsuci ca să tragă un șut un fundul obraznicului care Îl lovise, un mârlan prost Îmbrăcat, cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea lumii aproape că Îl ridica de la pământ, târându-l spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ne aruncăm privirea peste stepă. Ce zărim? Scoală, Cetitoriule! La o oarecare depărtare de tabără, trei oameni pe trei cai veneau încet, la pas. Caii abia mai mergeau, călăreții abia se mai țineau. Cel din mijloc, mai gras, bărbos, bine îmbrăcat, cu o căciulă de jder pe cap, ofta și se uita des în urmă. îl însoțeau doi tovarăși: unul înalt, spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
î dinăuntru. Viziriul împinse ușa și intrară toți patru. Prima imagine care le răsări înaintea ochilor fu cea a unei cadâne pentru descrierea căreia pixului nostru i-ar trebui o pastă chinezească foarte, foarte moale. Ea, cadâna, stătea în picioare îmbrăcată pușcă, nota ceva pe-o tăbliță și număra: — ... o sută cinci, o sută șase, o sută șapte... Mai la vale, la picioarele ei, un om mic, mușchiulos, numai în fes și-n indispensabilii sine qua non, făcea flotări în ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mulat pe corp, cu niște sandale romane și cu un turban mic, ștrengăresc, pus pe-o ureche. — Eee, altă viață, luminăția-ta! - îl flată spătarul. — Știți - spuse viziriul roșind de plăcere - să nu înțelegeți greșit, dar dacă apar în oraș îmbrăcat ca vizir, trebuie neapărat să trec pe la mama. Așa cere Coranul. Să mergem, dar. Episodul 49 EPISOD CENZURAT Episodul 50 EPISOD JUBILIAR întâmplare face - dar nu este oare întâmplarea expresia ghidușă a cauzalității? - ca tocmai acum o parte a personajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la cadână. Când m-am trezit era acolo. — Să ne facem că dormim, poate pleacă - zise Barzovie-Vodă. — Fă-te dumneata, eu stau și mă mai uit puțin - spuse spătarul. Apoi. întorcându-se spre cadână: Nu ți-e frig așa ușurel îmbrăcată, drăguță? Cadâna îl privi curioasă și, fie că nu înțelesese limba, fie că înțelesese, îi zâmbi larg, copilărește. — Apără-mă, Doamne, că sunt om bătrân - mormăi spătarul în barbă. După care grăi din nou: Și... după câte văz eu, câștigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de rost, cunoștea toate tipurile de amplasament ale oștilor turcești, toate vicleniile de atac ale cazacilor, toate formațiunile de relief dintre Dunăre și Kiev, importanța fiecărei coline, a fiecărei mlaștini, a fiecărui han. într-o noapte, în tinerețe, se strecurase îmbrăcat turcește în tabăra otomană și rămăsese acolo trei ani, studiindu-le osmalâilor toate tertipurile militare. întors în Moldova cu această experiență, îi bătuse pe cazaci la porțile Sucevei de trei ori la rând, prin aceeași schemă de învăluire pe flancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat în mici piramide pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai saturai privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr frumos, blond, Îmbrăcat foarte Îngrijit, m-a urmărit pas cu pas pînă la sediul asociației. Mă simțeam ușoară, Îmi imaginam silueta mea sveltă, văzută din spate, Îmi accentuam mișcarea șoldurilor. Se trezise din nou În mine femeia aceea cochetă pe care o uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
d’Avignpn on y danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea prăpăditul. Eu Îl tot Îndemnam: Încă un pahar, prietene Bea, bea, nu te lăsa, uită că viața ... și Wanda mai mult goală decît Îmbrăcată. Frumușelule, iubițelule, luculucu... rîgÎie porcu, se tîrăște de-a bușilea după călcîiele ei roze, se lovește de mobile, plînge, icnituri, convulsii, perișorul lui spicul grîului, chiloțeii lui spuma laptelui... se roagă: Miluiește-mă Doamne că neputincios sînt, vindecă-mă Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum un pomelnic de nume pentru că ele nu m-ar obliga să ajung nicăieri, să deschid o ușă, să aprind o brichetă. Și iată aceste aripi ca două sugative mari desfășurate deasupra mesei la care scriu uscînd cerneala unei priveliști. Îmbrăcată toată În alb o femeie de hîrtie tremurătoare se Întinde sub mîna mea, nu mai știu să-i desenez ridurile de expresie, nu mai știu unde să-i pun acel punct care o făcea pe vremuri atît de interesantă. „și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
praf și ne jucam cu mașinuțele mele de jucărie. Tanti Mae se așeza pe jos cu picioarele încrucișate și conducea una dintre mașinuțe peste micul deal pe care îl ridicasem. Acum purta pantaloni largi, fiindcă o văzuse pe Marlene Dietrich îmbrăcată așa într-o revistă. Jean Harlow murise și, din respect pentru stingerea ei din viață, tanti Mae a renunțat să mai meargă ca ea. În orice caz, lucrul ăsta m-a făcut să mă simt mai în largul meu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oraș. După care făceam cam același lucru în alt oraș. N-am cântat niciodată bine, dulceață, dar când eram mai tânără, măcar arătam bine. Uneori se întâmpla să primesc ceva de lucru numai fiindcă îmi stătea bine cu ce eram îmbrăcată. Bărbații mă plăceau pe atunci. Veneau numai ca să mă vadă și ieșeam des în oraș. Îmi făceau promisiuni, și pe primele chiar le-am crezut, dar după aceea mi-am dat seama că mă înșeală, și lucrul ăsta îmi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ea nu s-a deranjat să asculte; se uita peste umărul meu după alți cunoscuți. între timp i-am trecut în revistă vestimentația. Firma de relații cu publicul a lui Baby reprezenta mai ales designeri de modă și era mereu îmbrăcată extravagant. în seara aceea avea o jachetă strâmtă de lycra cu vârtejuri psihedelice portocalii, galbene și verzi, jambiere verde închis și pantofi uriași. Fardul era portocaliu, iar părul ei, tuns scurt într-o manieră tranșantă, era vopsit într-un galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la el, fix, cu ochii mari. De la distanță nu puteam să-mi dau seama dacă e fascinată de discuție sau pur și simplu se uita ca prin sticlă de atâta plictiseală. Mai era cineva cu ei; o femeie, cu spatele la mine, îmbrăcată toată în alb. Era destul de ciudat, într-un loc unde negrul era predominant și jeanșii doar o variație. M-am uitat la ea a doua oară. Cunoscusem odată pe cineva care purta mereu alb... Am auzit doar pe jumătate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]