824 matches
-
de făcut decât să tot Întoarcă În minte frânturile lui de informații - aceasta era viața domnului Kalebgian. Myatt bătu la ușa lui Janet Pardoe. — Cine-i acolo? — Pot să intru? — Ușa nu-i Încuiată. Janet Pardoe aproape că terminase cu Îmbrăcatul. Rochia Îi zăcea Întinsă pe pat și ea era În fața toaletei, pudrându-și brațele. — Ai Într-adevăr intenția să cinezi cu Savory? Întrebă Myatt. — Ei bine, așa am promis, spuse Janet. — Am fi putut cina Împreună la Pera Palace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să scape. Își fixa un punct în depărtare și hora se oprea brusc, reintrînd în lumea reală prin care alerga. Dar capul său avea rafturi cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu mucii la nas, mereu curgînd, cu părul bătătorit de praful ultimei luni de zile, acești nefericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătrânului și, în general, în relație cu toată nebunia lucrurilor. — O, mda, am zis, uitându-mă în jos la pisoiul furios. E-o pușlama haioasă. Fidorous mă conduse în micuța cabină de sub puntea superioară, ca să-mi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. Hainele din rucsacul meu erau atât de roase, că nu le mai puteam purta. Doctorul îmi arătă în colț un scrin mic, ce fusese burdușit cu haine de tot soiul. Spuse că acelea erau ideile de haine lăsate acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un băiat m-a ținut de mână la cinema. N-am văzut nimic din film, tremuram. Pe strada unde locuiam, întâlneam o fată care îmi părea nemaipomenit de frumoasă. Seară de seară o conducea, până în dreptul porții, un bărbat înalt, îmbrăcat neglijent. La despărțire se sărutau, sfârșiți unul în celălalt. Ce imbold îi trimitea în aceeași clipă unul spre celălalt, cum consimțeau ? Credeam că, dacă cineva te iubește, ți se transmite instantaneu dorința de a-l iubi. Un fel de magie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre care habar n-aveam cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada ochiului și nu se dădea plecată. În cele din urmă a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă pe un fotoliu rabatabil. Greierii scârțâiau isteric, broaștele orăcăiau pe uliță, lumina lunii se strecura pe fereastră în camerădibuise un tunel printre crengile salcâmului, deasupra gardului. Deodată m-am trezit cu ea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că pute aici ca-n grajd? Radu, adică cel Îmbrăcat În pijama, se duce și deschide fereastra. Înainte de a ieși din cameră, cu mâinile În buzunare, Grințu mai Întreabă: — Și ăsta unde-i? — Care ăsta? zice Radu. — Meșteru, Popescu, spune pedagogul arătând cu o mișcare a capului spre patul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spectatori normali ar putea fi făcute de Înțeles aceste poveși și sentimentele cu care le Însoțea Grințu? Despre Popescu, supranumit Meșteru, Grințu aflase târziu că e și el dintre copiii orfani. Se Îmbrăca Îngrijit și cu gust, avea haine de Îmbrăcat În lipsa uniformei și tot felul de obiecte personale care nu puteau fi cumpărate cu banii de la Leagăn. Spunea că se duce vara și muncește cu calul și cu țapina În pădure și face rost de bani, apoi că primește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
strâmbat cu dispreț din frumosul său nas acvilin: "Nu compara, cumnate, școala din Lisa cu cele din București". Ideea că puteam răzbi singur nu-i convenea. Aceasta ar fi diminuat meritul său și, proporțional, recunoștința tatei. Într-o duminică după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu cămașă de bumbac și cu obiele curate în opinci, m-am supus ― e adevărat, fără nici o plăcere ― voinței tatei care m-a luat de mână, ducîndu-mă la "unchiul George" să mă examineze. Ne-a primit în verandă, așezat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se grăbea spre altă cârciumă; o pasageră ofensată intră precipitată în compartiment; Laur zâmbi imaginându-și revolta femeii la vederea scenei care o șocase... aerul fierbinte de pe hol ca ieșit dintr-un ajutaj, îl biciuia dându-i senzația de răcoare. Îmbrăcat lejer, cu părul lung, nepieptănat dar ascultător, crescut neglijent peste urechi îi accentua trăsăturile agreabile și acum avea tot timpul să-și amintească de perioada petrecută în București. Anul acesta a stat cu 11 indivizi în cameră alături de Florin, un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spuneți numele meu și o să vă găsească o masă într-un colț. Spuneți-le că v-a trimis Norman. În locul vostru, n-aș pierde multă vreme. Haideți, să vă arăt încotro e. I-am mulțumit și după ce a terminat de îmbrăcat și și-a împăturit frumos prosopul în rucsac, l-am urmat pe drum. — Mamă! Ce bicicletă faină! spuse Fiona de îndată ce o văzu de aproape. E Cannondale, nu? — Îți place? E primul ei drum. Am primit-o de la ăl mare: mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și apoi merseră până-n capătul coridorului. Femeia ciocăni la o ușă. — Cine-i? Cineva vrea să vă vadă, domnule Anderson, spuse femeia. — Sunt eu, Nick Adams. — Intră. Nick deschise ușa și intră-n cameră. Ole Anderson stătea Întins pe pat, Îmbrăcat. Boxase la categoria grea și era mai lung decât patul. Își rezemase capul pe două perne. Nu-l privi pe Nick. — Ce s-a-ntâmplat? zise. — Eram la restaurant la Henry, spuse Nick, și doi tipi au intrat și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mulți dintre elevii ei „s-o urmărească cu privirile pierdute în unele zone ale corpului ei...”; Nicodim Ițcuși, profesorul de istorie, cel care pentru majoritatea elevilor constituia un mare noroc că l aveau dascăl; Mihai Cărăușu, profesor de fizică, întotdeauna îmbrăcat sobru în costum și cravată, toate foarte curate. În timp, catalogul profesorilor ca și al promoției a cunoscut împuținări de la o întâlnire la alta, iar lipsa fotografiilor individualităților este o mare pierdere pentru posteritate. Ce se va întâmpla mâine cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
introduceri, cu Izvorul Nou, cu monumentele, atunci se liniștește, se alienează, tace, numără petale, scrie postfețe. Memorii din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atenția că sfinții, fie ei și comuniști, nu zboară. Cu această activitate se ocupă Îngerii, chiar dacă Într-un mod destul de primitiv și intermitent. CÎți Îngeri pot Încăpea pe vîrful unui ac? Doi, veni rapid răspunsul unui prelat de modă veche, Îmbrăcat auster. Cinci, șopti altcineva. Trei, strigă Thomaso D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul, se enervă părintele Vivaldi agitîndu-și vioara și Întrerupîndu-și concertul pe care Încerca să-l dea În paradis alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
facem cu Timpul? Mă explic imediat... Continua să-l privească în tăcere, zâmbind, când Colomban se ridică brusc de la masă. - Sau, mai bine, să-l întrebăm pe Stephen, adăugă îndreptîndu-se spre tejghea. Se întoarse cu un tânăr slab și neglijent îmbrăcat. Îi strânse timid mâna, apoi se așeză pe scaun, în fața lui. - Trebuie să-i iertați micile lui manii, i se adresă tânărul rostind rar cuvintele. Îmi cere mereu să declam - crede, poate, că am o dicțiune mai bună - să declam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cam pe la vremea asta, au hotărât să meargă în pețit...Era într-o sâmbătă, spre seară...Pe cer, soarele strălucea ca aurul, dar în sufletul lui nenea Jănel era noapte!...In ziua hotărâtă, au plecat cu toții în pețit. Moș Toader, îmbrăcat frumos, cu pălărie neagră, cu cordică nouă, mergea înainte. După el, veneau mătușa Rarița cu nenea Jănel, iar în urma lor - cocârjată ca o vrăjitoare - călca arar Zoița lui Cocostârc...Am uitat să spun că fata avea numai mamă. Când au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Vom fixa și o zi În care să le studiem pe Îndelete. Acum, fugi la cei dragi și du-i acasă. La revedere. ― Rămâneți cu bine, domnule profesor. Gruia a ieșit cu o sută de gânduri: „Trebuie să cumpăr de Îmbrăcat pentru Tudor, dar ce anume? Și...?” „Intră tu Într-o prăvălie cu hăinuțe pentru copii și să vezi cum sar pe tine vânzătoarele. Tinerele, frumușele și dornice să fie băgate În seamă de un tătic tânăr și dotat cu ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
da’ important este faptul că am prins oleacă de curaj! Mâine o să vedem noi cum spargem gheața... ― Adică? ― Adică să luăm legătura cu vreun om. Să aflăm și noi unde suntem să ne dea ceva de mâncare, să căutăm de Îmbrăcat și Încălțat... ― Ai curaj să te dai pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Îi cercetăm Întâi de la distanță și ne dăm seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă, ne-am dat pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zăpadă, care ar fi trebuit să fie rotunzi, dar mai mult păreau să fie niște ouă gigantice. Puneam acești bulgări unul peste altul. Puneam morcovul, apoi niște ochi din cărbuni și-i făceam și gură. Dar baba noastă trebuie de îmbrăcat, și atunci, găseam o căldare veche, găurită, ruginită și o puneam pe căpușorul acestei babe. Luam un fular sau o lentă decorativă de sărbători și i-o puneam împrejurul gâtului. Mâinile i le făceam din două mături vechi, rufoase. Era
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
energie, am dat pe gât restul de cafea, am pus o nouă rundă la fiert pentru Alex și am făcut rapid un duș fierbinte. Când m-am Întors În dormitor, el stătea În pat, În capul oaselor. — Te-ai și Îmbrăcat? a Întrebat el, bâjbâind după ochelarii cu rame subțiri de metal fără de care era aproape orb. A sunat cineva azi dimineață, sau doar am visat? — N-a fost un vis, am zis eu și m-am strecurat Înapoi sub plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o vor citi, și cunoștința va crește." 5. Și eu, Daniel, m-am uitat, și iată că alți doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de rîu, și altul dincolo de malul rîului. 6. Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului: Cît va mai fi pînă la sfîrșitul acestor minuni?" 7. Și am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului; el și-a ridicat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
fiindcă n-a anunțat, oamenii I-ar aștepta nemâncați cine știe până când, încît n-ar vrea să... Nu s-ar fi prăpădit el de grija gazdelor, dacă nu s-ar fi sfiit să meargă cu Iuga la vreun restaurant mare, îmbrăcat slăbuț, cum era acuma. Purta un costum cam costeliv, ca să nu-și strice hainele cele bune până ce va avea posibilitatea să-și cumpere altele. De altfel și Grigore îl poftise numai de formă, căci nu mai stărui, ci adăugă repede
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nedreptate, atunci gîndește-te ce trebuie să fie la țară, unde nu pătrunde nici o rază de nădejde! Pensionarul se supără de-a binelea. ― Ba să mă mai slăbești dumneata cu țopârlanii dumitale, înțelegi? Că țăranul are și de mâncare, și de îmbrăcat, și de odihnă, slavă Domnului! Nu ne tot luați pe noi cu țăranii, că noi știm prea bine ce-i la țară! Mai aveți grijă și de cei orășeni, că noi ducem greul, și suferim, și ne chinuim, numai Dumnezeu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu degeaba are plete cărunte. ― D-apoi eu v-am auzit cum vă plângeți, oameni buni, și tare m-am mirat că n-ați știut treaba asta, că doar toată lumea o știe! făcu atunci un bărbat frumos și chipeș, îmbrăcat curat și cu niște ochi albaștri plini de blândețe cuceritoare. Și pe la noi s-au tot străduit oamenii să cumpere pământuri de la boieri și n-a fost chip niciodată, că totdeauna au sărit alți boieri, ca nu cumva moșiile să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mine începem să chicotim. Kuei Hsiang face plecăciuni stângace. Își ține mâinile îi împreunate sub piept de parcă se vaită de o durere de stomac. Cu ceva vreme în urmă, cam cât ar arde o lumânare, Majestatea Sa a terminat cu îmbrăcatul și s-a așezat în scaunul său dragon, zice Kuei Hsiang după ce se liniștește. — Cum arată scaunul? întreabă Rong cu avânt. — Are nouă dragoni sub baldachinele cu mânere drepte din satin galben. Majestatea Sa a mers la Palatul Bunăvoinței ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]