6,312 matches
-
de spaimă, Bai a atârnat pe grindă o eșarfă albă lungă ca un șarpe și l-a chemat pe Xu să vadă ce l-a speriat de fapt. Lui Xu i-a trecut bănuiala și cei doi soți s-au împăcat. Călugărul nu s-a lăsat bătut, iar când Xu Xian s-a dus la templul Jinshan, Fa nu l-a mai lăsat să plece. Bai Suzhen a venit cu Xiao Qing la templu, să-și ia soțul acasă. În lupta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime de schimbări, tot nu-și va reprima uluirea și nu se va mulțumi să recunoască în noua fizionomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ceva ieșit din comun, fiindcă se întorcea întotdeauna cu brațul ridicat, cât să înțeleg de la depărtare că a reușit și să văd biletele fluturându-i între degete. Se întâmpla însă uneori ca ora de începere a filmului să nu se împace cu ora pe care-o arăta ceasul lui rusesc, așa că intram unde se nimerea și ne rugam să avem noroc. Când întunericul salii ne învăluia, când lumea de-afară nu mai exista și în locul ei se întrupa cealaltă, cu culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cascadorie -, m-am hotărât să n-o fac. Vaughan îmi citi toate astea pe chip și se întoarse spre ușă. - Mă duc s-o chem pe doctorița Remington - vorbim altă dată despre celălalt lucru, Ballard. Îmi dădu, probabil ca să mă împace, un braț de reviste pornografice daneze care arătau toate semnele unei frecvente utilizări. - Aruncă o privire pe astea - sunt făcute mai profesionist. Tu și doctorița Remington v-ați putea bucura de ele împreună. Gabrielle, Vera Seagrave și Helen erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poate ea singură să paralizeze influența legilor economice din moment ce condițiile sociale nu se pretează la aceasta». Ca un curent politic însă marxismul devine agitator, revoluționar, și prin aceasta el cade în contrazicere cu sine însuși. Într-adevăr nu se poate împăca apelul lui MARX către proletari, pe care îi îndeamnă să lupte uniți, făcând pe capitaliști să tremure, cu dialectica materialistă, cu concepția evoluției mecanice.[...] În toată doctrina marxistă să vede această oscilație între sistemul teoretic-materialist, economic și curentul revoluționar. Bolșevismul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
separarea puterilor și afirmarea deplină a drepturilor cetățenești, fiecare dintre acestea fiind însă incompletă sau insuficient dezvoltată în România. Trecând de la proceduri la comportamentul politic, situația nu este deloc mai liniștitoare. PSD, succesorul de drept al FSN și PDSR, pare împăcat cu democrația la nivel procedural, dar manifestă tendințe monopoliste și este dispus să consolideze măsurile pluraliste numai sub presiune externă. Nivelul scăzut al presiunii opiniei publice în favoarea reformei și a reînnoirii reprezintă un motiv de autentică îngrijorare;” România duce încă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
categoriilor nevoiașe lovite de reformă, promițând doar capitalismului rentier restituirea proprietăților expropriate de comuniști. [...] PDSR, care în 1994 se afla în ofensivă, exploatând atât mizeria socială, cât și lipsa de perspectivă a oamenilor, acum se află în dificultate: trebuie să împace și capra și varza. Capra este popularitatea generată de rezistența la schimbarea vechilor structuri economice care produce șomaj și alte necazuri, iar varza este Uniunea Europeană care cere tocmai această schimbare. Orice și oricum ar face aceasta, PDSR va menține foarte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
convingător: „Crede că istoria s-a liniștit. Nu-l mai huiduie nici un «golan». Nu-l mai întreabă vreun «animal» de ziarist de-ale comunismului. Ba, pe deasupra, nici un politician nu mai îndrăznește să-i pună «sula-n coaste». Cu toții s-au împăcat cu ideea și au obosit să-l mai conteste. S-au obișnuit cu el, cu minciunile și piruetele lui, cu permanenta rescriere a trecutului său, încât nu mai miră ori scandalizează pe nimeni până acolo încât să mai ia atitudine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în slujba progresului societății și să vegheze asupra intereselor generale. Ei pot și trebuie să convingă oamenii să-și învingă inerția și resemnarea. Sunt în măsură s-o facă, spunând fiecăruia că spiritul omului este activ și nu se va împăca niciodată să fie dominat de resemnare. Trebuie explicat de asemenea oamenilor că sărăcia materială nu e un viciu sau un handicap rușinos, că optimismul nu dăunează ci chiar este foarte sănătos și că putem învinge definitiv sărăcia împreună. Prin urmare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
voi lăsa, nici nu te voi părăsi.» Astfel, am putea înțelege că iubirea de avere și lucruri lumești e o slujire de idoli și implică suferință. Omul nu poate fi nici fericit și nici mulțumit fără Dumnezeu. Trebuie să ajungem împăcați cu noi înșine dar și cu ceilalți din jurul nostru. De la credință se ajunge la nepătimire iar de aici la iubire. Numai tinzând spre perfecțiune, deci spre Dumnezeu, putem obține în viață un mult râvnit echilibru sufletesc. Un om care respectă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-s pe stop“, gândi Suki ușurată, tot în japoneză, din exact același motiv ca și Shuoke. „And I hope she doesn’t hate soccer“, își continuă Shuoke gândul. „Soccer... what a silly idea. At least it’s not baseball“, se împăcă Suki cu propunerea lui Shuoke. - Sigur, mi-ar face mare plăcere, zise ea. - Și poate bem ceva după aia, se avântă Shuoke. - De ce nu? Drept care sâmbătă la 12:28 Shuoke se afla în dreptul blocului în care locuia Suki, nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu contenește să vorbească despre ce s-a întâmplat în urmă cu zece ani. Dar pur și simplu vreau să știu. Nu vreau decât să aflu ce s-a întâmplat cu fiul meu. Nu mă aștept să-l găsesc. Mă împac cu gândul că a murit. Dar vreau să pot pune capăt acestui capitol și să-mi iau rămas bun de la el. Asta-i tot ce vreau. Mă ajutați? Veți încerca să aflați asta pentru mine? Spuneți că ați pierdut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în nămol. Asta e zghihară, domnu' Leonard. E singurul vin alb care se face din vița autohtonă, cred că știi, numai la Vladia a mai rămas românească după dezastrul filoxerei. E un secret, nu? Bîlbîie a vrut atunci să se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ronțăia susan și nuci și se uita pe fereastră cum crește omătul, ce rost, ce chichirez mai avea prințul? Numai să tulbure, să contrarieze, să zăpăcească și mai ales să trezească în sufletele și trupurile celor din Vladia, atît de împăcate pînă atunci cu iarna, dorință și freamăt nepotrivit? Iar pe lîngă toate acestea de ce s-a hotărît Șerban Pangratty să-și petreacă iarna în Vladia? Nu putea ști, poate nu va ști niciodată. Dar asta nu avea importanță. Important era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de parcă i-ar fi fost frică să nu fie oprită în a spune acele cuvinte. Pe oricine altcineva Radul Popianu l-ar fi contrazis, însă pe K.F. a lăsat-o, ba, mai mult, a încuviințat aplecîndu-și privirea. Într-adevăr, se împăca cu lumea numai cînd avea sentimentul deplinei singurătăți. Cred că veți fi de acord cu mine cînd voi afirma că noi amîndoi avem de îndeplinit o misiune, aici, în Vladia. Sîntem îndeajuns de singuri pentru a ne permite așa ceva. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mîncat, nici gura nu le miroase, se vîră iarăși în politichie și tulbură apele, și așa destul de murdare, încît nu mai știi care-s curații și care-s păcătoșii, vina o poartă aceeași amețeală a victoriei, "hai, fraților, să ne împăcăm, să fim buni și darnici, că am scăpat cu viață și că ni s-a împlinit visul". El, sincer și personal, era împotriva acestor amestecuri de fapte, de sentimente, era împotriva justificărilor și motivărilor de tot felul, din care, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo adnotare de text. Numai că eu sunt opera lui Mendel Osipovici, cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m‑am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormântul, n‑am cum să „mă odihnesc lângă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n‑aș putea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui Dan îi fu interzis să-i mai vorbească. Devastată, Luana refuză să mănânce, să mai iasă afară. Sanda confirmă varianta lui Dan și Luana aproape că o urî pentru asta. Nimeni nu ținea cu ea. Bica încercă s-o împace explicându-i că Sărbătoarea Crăciunului este o bucurie și o împlinire a sufletului, nicidecum una lumească, materială. Spune-i iernii să nu ningă! Luana suferi îngrozitor și dușmăni pe toată lumea până în ziua în care Dan, bunul Dan, veni la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
două luni, fu dată afară, sub pretextul că nu e îndeajuns de pregătită. Patronul angajă pe alta, tot pe o perioadă de probă. Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să vând gumițe și chiloți până când am să mor de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viitorul ginere, intuind perfect că era îndărătnic și greu de condus ca un măgar înhămat la cotigă. Dar văzându-și fata atât de îndrăgostită și realizând că orice încercare de-a o face să se răzgândească era sortită eșecului, se împăcă cu gândul și se oferi să-i ajute cu bani pentru nuntă. Tânărul refuză categoric, susținând că salariile lor erau suficiente pentru a se descurca singuri. Luana nu dorea să se mai îmbrace mireasă așa că aveau să facă doar cununia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se gândească, măcar o dată, la răul pe care i-l făceau. O conduse pe Sanda la gară și mama îi mângâie părul, abătută. Bărbatul ăsta îți va frânge inima, draga mea. Nu e potrivit pentru tine. Fata încercă s-o împace. Nu-mi spuneai tu să mă mărit cu un om titrat, cu un inginer? Femeia dădu din cap, disperată. Ăsta nu e inginer. E nebun. Doctorița de la circă le întunecă și mai mult speranțele, recomandând gravidei să renunțe la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atât de bună, își freca palmele, fără să-i treacă prin minte că o rupea de casă și copil, obligând-o la o viață chinuită de navetist între Iași și București. Luana duse paharul la gură și încercă să se împace cu gândul că-și dorise o carieră și că acum trebuia să plătească tributul acestei năzuinți. Ajunși la hotel, în pragul camerei ei, mai înainte de a se retrage, Bariu o întrebă: Spune-mi, Luana, cum ai făcut ca paharul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Acum, privirea blândă, vorba dulce și profundă, erau îngropate pentru totdeauna. Nu se va mai bucura de mângâierea, alintul și încurajările ei. Rămăseseră atâtea neîntrebate, nepovestite! Nu-și amintea dacă-i spusese, vreodată, cât de mult o iubește. Și-a împăcat sufletul știind că menirea acelui vis fusese aceea de a-i spune că nu avea motive să plângă. Bica era fericită. Ajunsese în locul pentru care se pregătise întreaga viață. Îl iubise pe Dumnezeu și acum se bucura de prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iesle, caută cu botul acolo, știind că vor găsi brațul de iarbă. Acum, de câte ori se gândea la perioada aceea, se năștea imediat, prin asociație, imaginea unui tunel străbătut în viteză, cu suflul drămuit, o noapte îngrozitor de adâncă, de blândă, de împăcată cu sine pe care vrei s-o traversezi și orbecăi până ți se termină încrederea și speranța și devii agitat, te zbați, deschizi uși după uși și dincolo de ușă, o noapte și încă o noapte, un întuneric după un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să n-o mai prind că pune piciorul în casa asta. Femeia scoase neîncrezătoare hârtia din plic, o desfăcu. Carmina zări de departe literele lăbărțate, dezordonate, atât de cunoscute. Elena nu se împăcase niciodată cu scrisul, regulile gramaticale erau mult prea complicate ca să le poată pricepe. Învăța o lecție de la prima lectură, avea o memorie formidabilă dar erau un chin pentru ea temele scrise, părea și caraghioasă, stătea aplecată peste caiet, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]