1,072 matches
-
ani Protopop la Dolhasca. Părintele Hreamătă avea darul dialogului cu oamenii, era ospitalier, amabil, agreabil, carismatic. Din dorința de a fi lângă familie, după pensionare (1983), pleacă la București, unde nu s-a simțit în largul său. A murit, totuși împăcat, satisfăcut pentru împlinirea misiunii sale. Preotul Ilie Astanei, (1983 -2005). S-a născut în satul Valea Seacă, comuna Bălțătești - Neamț, în 1940. A urmat școala generală în localitatea natală. Părinții erau oameni gospodari. Din cei cinci copii, toți băieți, trei
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
barajul ăsta tot de ei e construit? Și câmpurile astea cui... ― Taci! tună la rândul său Rim, incapabil încă să-l omoare pe tânăr. ― Bine. Cu tine nu mă mai pun... Oricum îmi simt sfârșitul aproape și vreau să mor împăcat. Vreau să aflu și ultimul mister al Abației. Întorcîndu-și privirea aceea sticloasă spre Radoslav, se concentră asupra feței bătrânului. Fără veste, călimara cu cerneală de pe birou i se răsturnă Abatelui în poală. ― A, uite că pot să fac și asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
umăr. - Când eram tânăr am fost convins de Johansson că religia e cel mai dăunător lucru pe care l-a inventat omul vreodată. La patruzeci de ani am crezut că, dimpotrivă, fără religie orice om e sortit pieirii. Am murit împăcat, în patul meu, mulțumit că realizasem, în cele din urmă, că religia e cel mai minunat mod cu putință de a-i face pe ceilalți să se comporte după vrerea ta, fără să-ți conteste deciziile. - Și acum? Oricum nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în continuare, fie ei puțini sau mulți, prin modul lor de viață. Tu din care categorie faci parte? Există persoane care sunt bogate d.p.d.v. material dar își simt sufletul pustiu, și ce este mai important în viață decât un suflet împăcat!? Lucrurile materiale le ating “orgoliul”, însă nu și latura sufletească pură, pe care nu o putem păcăli nici măcar cu toate bogățiile materiale din lume. Este adevărat că acestea pot întregi “averea”, însă atâta timp cât există “nucleul nedivizat”, adică familia, deoarece aceasta
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
conducă în alegerile tale și nu-ți mai călca pe suflet ascultând de părerile celor din jur, sau pur și simplu încercând să le faci altora pe plac crezând că așa viața ta va fi mai bună, mai abundentă, mai împăcată. Nu e așa. Și eu am crezut asta și viața mi-a demonstrat cât de mult am greșit. Dacă tu nu te respecți, dacă tu nu-ți urmezi Sinele Divin și ghidarea lui, cum vrei să te respecte cei din
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
clătinat. Era nevoit să-și retragă băiatul de la școală pentru două săptămâni, pentru că pleca împreună cu familia pe munte. Și eu mi-am împachetat lucrurile de școală, mi-am lăsat în urmă clasa renovată și pe colegii mei, cu conștiința perfect împăcată că aveam tot dreptul ca, în loc să mă duc la școală, să mă las tras împreună cu alți vizitatori amatori de sporturi de iarnă într-o telecabină, printre stânci și brazi, sus de tot, până la marginea unei cești pline ochi de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce să se mîndrească de-a lungul istoriei sale încîlcite, a fost din cauza donatorilor, zice Bătrînul, ducîndu-și mîna în dreptul inimii și apăsînd într-un loc anume. Niciodată n-am dus lipsă de donatori, adaugă. Bine, răspunde Poștașul părînd în sfîrșit împăcat cu sine, ale dumneavoastră să fie, fac ceva pe ele, le puteți păstra pe toate. Din partea mea, nu mai am nici o apăsare, zice. Nu știm ce înseamnă libertatea, nu ne pricepem cum s-o folosim, habar nu avem ce înseamnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cînd îl știu, zise Poștașul înghițind în sec, corectați-mă dacă greșesc, adăugă, mutîndu-și stînjenit privirea în altă parte. înainte să ia o hotărîre, trebuia să se mai gîndească foarte bine încă o dată, să strîngă informații, ca să fie cu conștiința împăcată că face ceea ce trebuie. Făcu doi trei pași pînă la fereastră, trase perdelele și privi în stradă. După forfota de pe bulevard își închipui că ar fi trebuit să fie deja aproape de amiază. Mai avea rost să se schimbe în haine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de o astfel de dovadă de loialitate? Speră că Mao va fi, în sfârșit, satisfăcut că s-a dus acum pentru totdeauna? Poporul chinez se întreabă în legătură cu reprezentația premierului Zhou. Poporul chinez se întreabă dacă premierul Zhou a părăsit lumea împăcat. Sau și-a dat seama că l-a ajutat pe Mao să pună în aplicare Revoluția Culturală și să îngroape, astfel, șansa Vhinei la prosperitate? Am ajuns la limită. Nu mai pot să stau deoparte față de aventurile soțului meu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e tăcut. E o zi fără vânt. Trupul lui Mao e depus în Sala Hunan din Palatul Poporului. E mai drept decât atunci când era în viață. Părul lung până la urechi i-a fost pieptănat spre spate. Trăsăturile chipului său par împăcate. Nu e urmă de suferință. Brațele îi sunt pe lângă coapse. Are o jachetă gri, apretată. De la piept în jos e acoperit cu un steag roșu, având pe el simbolul galben cu secera și ciocanul încrucișate. Mincinosule! Doamna Mao Jiang Ching
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu înțelegi ce vreau să zic. Ce înțeles pot avea lucrurile, în afară de ceea ce sunt deja? Lucrurile vii fac atâta zgomot doar ca să spună ceea ce tăcerea spune mai bine. Lucrurile moarte sunt ceea ce sunt deja și pot să tacă din gură împăcate. Oamenii sunt cei mai răi. Vin peste el cu vorbele lor. Mai rău decât greierii într-o noapte caldă. Sau broaștele, mai mult sau mai puțin. Auzi cum împroașcă. Ascultă păsările alea. Dar păsările pot fi și mai gălăgioase. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
medicamentului și le menționase cu prilejul întrevederii lor. Propria sa fiică era diabetică și nu avea nici o intenție de a induce cuiva această boală. Nu voia să propună nici o cale de acțiune cu care Karin să nu fie pe deplin împăcată. Daniel proceda corect informând-o în toate modurile posibile. Decizia îi aparținea întru totul lui Karin, dar Weber era gata s-o ajute cu tot ce se putea. Îi trimise și ei o copie a mesajului. Adormi cu propriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întinse. M-am uitat panicată în jur după Maria, dar ea dansa deja cu celălalt. Mi-a arătat degetul mare ridicat semn că totul e OK. Reușisem. O scosesem la capăt. Misiunea mea pe pământ fusese îndeplinită, acum puteam muri împăcată. Fără să-mi dau seama, îl lăsasem pe Gary/Tony să mă conducă într-o îmbrățișare legănată și stângace, penibilul atât de temut al slow-ului. Nu puteam să mă retrag, din moment ce prietenul lui dansa cu prietena mea. Așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scrisoare. —Ceva interesant? Nu avea de unde să știe că Walter a apucat să-mi scrie. Poate că în momentul ăla îl urmărea. Scrisoarea era plină de panică controlată cu greu. Ochii lui erau gri deschis și părea relaxat complet, chiar împăcat, cu picioarele desfăcute în semn de abandon total. M-am uitat fix la el, văzând cum i se schimbă expresia cu fiecare cuvânt pe care îl ziceam. —E de la o cunoștință comună, am spus. Walter Quincy. îți aduci aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sunt supărat că de când a răposat cumnatul tău Scarlat, Mavrocordat tot trage ițele la sultan împotriva noastră și că acum de sărbători vreau să fiu lăsat în pace, fără griji lumești, să pot lua și eu sfânta cuminecătură cu sufletul împăcat. — Doamne, taică, măria ta, vor să te mazilească, rosti tânărul abia auzit. Ritmul trapului măsura parcă frecvența bătăilor inimilor celor doi. Ștefan se frământa. Cum adică, o să-i spună la timpul potrivit? Și apoi de ce să-i spună? Naș Dinu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hotarul spre raiaua turcească, s-au oprit din nou și Io Constantin Voievod și-a luat rămas bun de la boierii săi, rugându-i să se întoarcă la rosturile lor și urându-le ca praznicul Învierii lui Hristos să-i găsească împăcați creștinește și cu cugete curate. Boierii lăcrimau, doamna Marica plângea, la fel și celelalte femei, doar vodă și cei patru feciori ai săi zâmbeau ca de pe zugrăveala de la Hurezi, doar că între sprâncene li se desena la toți încruntarea..., chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica spre neica Ianache: — Să fii domnia ta primul, eu o să fiu ultimul. Rogu-te ai grijă cum faci ca să nu se răzvrătească dragii mei coconi. Rogu-te, ai grijă, după pilda domniei tale să moară și ei creștinește, cu sufletul împăcat. Rogu-te... Ce face? Taica plânge în hohote în genunchi în fața lui neica Ianache? Ștefan se întoarse brusc, lăsând marea cu păsările ei și se aplecă să-l ridice pe taica izbindu-se de Constantin, care făcea același lucru. N-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și zgomotul ceștilor în farfurii tulbură liniștea. Se privesc fără a spune nimic în timp ce mâinile își continuă automat mișcările. Chiar dacă obosite, fețele lor arată împăcate și mulțumite. În plină domnie a zeului Marte reușiseră să fure un dram de fericire. Un lux rar îngăduit muritorilor pentru vremurile în care trăiesc. De afară se aud voci agitate și nu după mult timp cineva bate respectuos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ceva mai stăpânit, iată că a sosit și pentru noi momentul adevărului. Dar nu mi cere să-ți fiu prea recunoscător pentru asta. Nu mi cere să mă prefac că totul este în ordine, numai ca să fii tu cu sufletul împăcat... Te rog încă o dată, te rog din suflet să mă ierți, repetă Arm cu un glas abia auzit, după care în încăpere se așternu tăcerea. PARTEA A TREIA UN FOC CARE NU SE STINGE Liviu Liviu închise ușa camerei de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de tine, ți-am dat de mâncare, ți-a plăcut mâncarea de ieri? și nu ți-am cerut niciodată nimic, pentru că am considerat firea ta liniștită și slujba o răsplată suficientă, și nu cred că m-am înșelat. Am sufletul împăcat, voi continua să te hrănesc ca pe copilul meu, să te îngrijesc, să te sprijin, să-ți spăl hainele. Gândește-te că va veni vremea să-ți întemeiezi o familie, trebuie să ții cu dinții de slujba aia, să avansezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de ori. Într-una din zile, am invitat la o terasă niște prieteni, să le dau ceva de băut. Nu le-am spus cu ce prilej, dar în sinea mea mi-am zis că pentru tine, să-mi fie inima împăcată și ție, acolo, dacă mai ești pe undeva, pace veșnică. Aici s-au întâmplat niște chestii ciudate, babele ar spune că acestea au fost niște semne, precum că tu ai fost atunci lângă mine și ai dat cu cotul. Dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am abținut, nu era cazul și nici pe cine să-mi vărs amarul. Am plecat din fața ei cu gândul la o zi însorită, caldă, pe plajă la Mamaia, cu câteva sticle de bere la gheață lângă mine și cu sufletul împăcat, mulțumit din toate punctele de vedere, de m-aș mira ce m-a găsit. Dar ziua aceea era așa de departe, ca de la mine la steaua Sirius. Până acasă nu mi s-a mai întâmplat nimic neplăcut, încât mă miram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stăteau în cumpănă, ba chiar și oamenii reușeau cumva să țină pasul cu trecerea timpului, căci întotdeauna le ajungea ziua să ducă la bun sfârșit ceea ce era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare împăcați, tărăgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara în casă senin și liniștit, ca un înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a deschis o sticlă de Cabernet în cinstea veștii celei mari. Veselia ei îmi făcea bine, era plăcut să vezi că în jurul tău viața merge mai departe, în ciuda frământărilor tale circumstanțiale, până la urmă, insignifiante. Începusem deja să mă simt mai împăcată, pasămite vinul începuse să-și facă și el efectul, și i-am mărturisit Danei : — Cândva îi disprețuiam pe drogați și pe bețivi, acum încep să-i înțeleg. M-a privit cam strâmb, ba chiar s-a scuturat ușor, ca și cum ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
turcul Cadîr, figură de o mare blândețe și înțelepciune, care-i ascunde o vreme pe tineri în propria lui casă. Caracteristică, de fapt, vîr-stei inocenței în Balcani, pe care încerc s-o prezint acum, este imaginea turcului blajin, sărac și împăcat cu sine, lipsit de orice urmă de fanatism. Din punct de vedere religios, turcii au fost într-adevăr toleranți în regiune, îngăduind practicarea cultului creștin și a oricăror altele. La nord de Dunăre ei au rămas în memoria colectivă ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]