2,416 matches
-
de puterea limitată a literaturii de a te trezi la realitate. Atunci când, pe la mijlocul anilor ‘60, am fost într-o vară cu Anna și cu cei patru copii ai noștri în Tessin și, împreună cu fiica mea Laura, căutam acolo pe povârnișuri împădurite capre de munte care, când le găseam, ne lingeau sarea din mână, după mijlocirea realizată de editoarea mea americană Helen Wolff, am dat curs ocaziei de a-l vizita pe scriitorul Remarque în vila lui înțesată de antichități de pe Lago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mult după ochi decât pe numărate, la vreo zece mii de oameni. În linii mari, lagărul se asemăna cu locul pe care se afla vechiul teren de instrucție a armatei de la Grafenwöhr, care, dincolo de sârma ghimpată, era înconjurat de un ținut împădurit. Sigură mai e de asemenea vârsta mea tânără la vremea foamei care mă rodea, sigur e și că până de curând aparținusem, ca tunar tanchist, unei divizii care, sub numele „Jörg von Frundsberg“, nu avusese decât o consistență de legendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în împrejurimile împădurite s-a înscris într-o foaie proaspăt desprinsă a cepei. După o drumeție mai lungă prin pădurea de conifere și foioase, întunecată ca-n povești, s-a deschis dintr-odată o pajște pe care, anunțată de gălăgie și fanfară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de două ore. Abia văzând prin perdelele groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt, se luptă să înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se desfășura pe lîngă mine, accelerînd În direcția hotelurilor-turn din Fuengirola. Am Întors pe strada secundară către Estrella de Mar și am pătruns Într-o trecătoare Îngustă săpată În promontoriul de porfir. După nici patru sute de metri am atins istmul Împădurit, unde Începeau să se vadă primele vile În spatele porților lor lăcuite. Construită În anii ’70 de un consorțiu de dezvoltatori britanici și danezi, Estrella de Mar era un refugiu rezidențial pentru clasa de mijloc din nordul Europei. Stațiunea respinsese turismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui infracțională la ceas de seară. Întorcîndu-se la Saabul boțit, Crawford așteptă să mă așez la volanul Citroënului, apoi porni motorul supraîncins. Sătul de oraș și de aglomerația de turiști, părăsi plaza și o porni către străzile rezidențiale de pe pantele Împădurite, mai jos de conacul Hollinger. Mă conduse În toate direcțiile pe drumurile mărginite de palmieri, fără să mă scape o clipă din ochi, și mă Întrebam dacă nu cumva intenționa să dea o spargere la vreo vilă. Apoi, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
au secretele lor și locurile lor tainice, hotarele lor nemarcate - și sunt convins că toate clădirile sfinte, de la cea mai impunătoare catedrală până la cea mai mică capelă, În toate religiile lumii, descind din aura naturală a anumitor crânguri sau locuri Împădurite. În mijlocul lor, ne aflăm printre cu totul alte ființe, mai vârstnice și mai impozante, mai Îndepărtate de noi decât cele mai bizare alte forme non-umane de viață: oarbe, imobile, mute (sau grăind doar acele confuses paroles ale lui Baudelaire), În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
picturile sau imaginile noastre preferate, iar printre ale mele se numără de mult un tablou al lui Pisanello de la National Gallery din Londra, Viziunea Sfântului Eustațiu. Viitorul sfânt, plecat la vânătoare, s-a oprit din galop În mijlocul unui peisaj sălbatic Împădurit, la vederea unui cerb care Îl poartă pe Isus crucificat Între coarne. Alte animale, păsări și flori umplu până la refuz fundalul micuței pânze. Artificialul ansamblului, În primul rând prin comparație cu propriile schițe ale lui Pisanello care au supraviețuit, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
natura neîmblânzită la fel cum a privit și marea - ca un deșert uriaș și fundamental ostil, un fel de rău necesar. Comerțul, profitul personal, guvernul, stabilitatea socială și multe alte lucruri reclamau traversarea acelei pustietăți, pe atunci În mare măsură Împădurită, care se Întindea Între orașe și târguri; dar această traversare nu le aducea nici o altă plăcere În afara celei de a sosi la celălalt capăt teferi și nevătămați... sau poate Îi desfăta vânătoarea; Însă și ea era un sport practicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
răspândite, copacii aduși și locul Însuși ales din pure rațiuni de siguranță. Cei mai mulți dintre cei care vizitează azi Powder Mill Farm, pe latura sudică a Întinderilor aride, fără copaci, din Dartmoor-ul nordic, sunt arheologi industriali, atrași de această mică vale Împădurită și arcadiană până la absurd - dacă ne gândim la destinația ei anterioară. Însă noi ne aflăm aici pentru ceva cu mult mai vechi și Încă și mai puțin obișnuit. Pornim spre nord-vest, de-a curmezișul unei pârloage, ca apoi să urcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de două-trei fumuri. Încălecând din nou, m-am hotărât să ajung la marginea orașului. Trebuia să fac un ocol destul de mare, fiindcă voiam să ajung la marginea mai Îndepărtată, cea Împădurită. Aveam de străbătut mai Întâi străzile din centru, așa că am declanșat un fel de clișeu emoțional: Împlinirea sentimentului de singurătate și nesiguranță pe un itinerariu post-atomic. Ca să explic: noaptea de dinainte fusese ultima a festivalului berii. Acum, străzile pustii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
conștiința de clasă? Gata, pornim, ordonă Marius. Romulus! Ordonați! Mergi înainte, la 50 metri. Eu vin din urmă cu restul oamenilor. Iovuț, închei coloana. În această ordine merg timp de mai multe ore. Trec peste pante abrupte și văi des împădurite, cu luminișuri din loc în loc care adăpostiseră odată mici așezări omenești, dar care acum încetaseră să mai existe. Se mai văd în picioare solitare ziduri de piatră, înconjurate de rămășițe arse și înnegrite, mărturii mute despre imensa sălbăticie a războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
își trece limba uscată peste buzele arse și crăpate de sete. Zgribulit, strânge mai tare mantaua lungă în speranța că așa va simți mai puțin mușcătura frigului. Curând, tihna aceasta plăcută se va termina. Atacul nemților este inevitabil. Privește munții împăduriți din jur și șoseaua. De unde vor veni? O să afle curând. Probabil că mai are la dispoziție o oră, maximum două. În cursul nopții își pregătise cum putuse mai bine apărarea. Așezase mitralierele capturate în punctele cele mai vulnerabile, iar sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
era deloc o cârciumioară idilică așa cum crezusem, deși locul unde era așezată, undeva la marginea orașului, printre casele acelea rare și sărace, dar în care verdeața și mirosul florilor acopereau totul, era într-adevăr idilic: de-acolo se vedeau dealurile împădurite, simțeai curenții văilor în nări, iar cerul înstelat sporea tăcerea locului dîndu-ți acel sentiment, pe care îl simțim totdeauna în mijlocul naturii, de pace lăuntrică și de diminuare a obsesiilor, de scădere a importanței gândirii și impulsurilor vieții noastre interioare: sîntem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
casele, piețile și bulevardele, împreună cu noi, cei vii. Gângăniile din trupul lui care respira domol sub un cer de un albastru pur, pe care soarele strălucea proaspăt și viu, răcoros și vesel: orașul nostru e așezat între dealuri înalte și împădurite care ne aduceau vara curenții de aer proaspăt, iarna zăpezi liniștite, ferite de crivățul de dincolo de lanțul Carpaților. Îi găsii pe soții Nicolau trebăluind, proiectaseră o excursie, împachetau în rucsac fripturi, tacâmuri, sticle, o pătură. Tocmai picase o doamnă care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
închise ușa și rămaserăm singuri. Sala căzu sub razele apusului care intrau prin toate geamurile frânte de umbrele brazilor. "N-am înțeles până acum, zisei în timp ce ne îndreptam spre încăperea din fund cu uriașul geam prin care se zăreau crestele împădurite ale dealurilor, n-am înțeles exact cum se poate simți cineva bine într-un palat." "Dar nu e un palat, zise ea, e o simplă casă de locuit ceva mai spațioasă." "Să zicem, deși nu văd cum poate fi mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și că în fiecare clipă spectacolul interior se proiectează în afară și timpul trăirii ei curge asemeni unui râu... Râul are însă o albie, cu maluri râpoase sau pline de ierburi și un cadru uriaș, o câmpie sau niște dealuri împădurite. Sufletul ei însă parcă nu avea hotarele obișnuite, sau nu le vedeam eu conturul, cum ar fi calitatea inteligenței (ai fi zis că era dincolo sau dincoace de ceea ce numim noi astfel), fermitatea, de pildă, a prejudecăților (cine nu le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ducă Înapoi acasă. „Luați‑mă ca măcar să mor În casa mea”, a spus el. Au venit și l‑au luat În patul lui. Cum mergeau ducându‑l spre casă, drumul fiind destul de lung până În sat, au trecut pe lângă un loc Împădurit, unde era apă cu care se puteau răcori puțin. Cum s‑au așezat În acest loc, au și adormit din cauza oboselii de a‑l fi cărat pe bătrân. Bătrânul, Însă, nu putea dormi din cauza durerii. Stătea Întins, cu ochii deschiși
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
spre Podul Brazilor și valea Moldovei în preajma intrării în Prisaca se impune atenției prin gingășia priveliștei și invită ochiul călătorului la liniștită și odihnitoare contemplație. Mândră și impunătoare se ridică în fața comunei ultima ramură a Obcinei Mari cu vârful des împădurit a Runcului Focșei, peste creasta căruia suie șoseaua națională, venind de la Molid, înainte de curba ce face ca să ajungă la Podul Moldoviței, până la 50 m înălțime, oferind una din cele mai frumoase priveliști asupra văii Moldoviței și asupra comunei din vale
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
mâna omului. Locul cu stupină era îngrădit pentru a fi apărat de animale și oameni. Un asemenea loc în moșia Vama este în partea dinspre Câmpulung, acolo unde apa Moldovei și-a făcut cu greu loc printre dealurile stâncoase și împădurite care se unesc în locul numit Strâmtura Roșie. Locul din aval de Strâmtura Roșie s-a numit Prisaca, astăzi un sat component al comunei Vama. Toponimul Prisaca ar indica locul unde mănăstirea a avut o stupină, îngrijită de călugări specializați, apicultori
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
numi limesul de câmpie . El era susținut de o serie de cetăți ca cele de la Todirești, Cotnari, Ceplenița etc.. al doilea aliniament, mulat pe formele înalte ("holmuri") sau "cetățui", pe marginile abrupte ale platourilor structurale și pe reliefuri cuestiforme bine Împădurite spre nord, prezintă o diferență de altitudine față de primul de cca. 200m, ajungând astfel să depășească în multe puncte altitudinea absolută de 400 m. El a fost genial amplasat în zona nordică a Pod. Central-Moldovenesc, sau în porțiunea de sud
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
depășească în multe puncte altitudinea absolută de 400 m. El a fost genial amplasat în zona nordică a Pod. Central-Moldovenesc, sau în porțiunea de sud, înaltă, a jud. Iași, în "spatele" Coastei laș ilor, reprezentând limesul carpodacic al marilor holmuri împădurite sau limesul intern de podiș. Optăm în descrierea respectivă pentru termenul de "holm" sau "cetățui", deoarece sunt atât reprezentativi, cât și frecvenți în zonă și în lucrările de specialitate. Printre caracteristicile limesului de podiș, în afară de amplasarea ingenioasă, se remarcă nerespectarea
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
în aș ezările dacice care se îndesesc în silvostepă și codru, în perioada prefeudală. în aceste cetăți se plămădește și cultura străromânească Dridu. Sub presiunea popoarelor migratoare dinspre est, populația romană autohtonă se regrupează cu precădere în partea centrală,mai împădurită, și folosește numai temporar așezările și locurile deschise de silvostepă. Nu subscriu ipotezei retragerii populației din aceste locuri spre munte. De altfel pădurea propriuzisă de munte alcătuită din conifere este întunecată și nu oferă posibilități de hrană. Lăsând lumina să
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Măsurile de igienă și antiepidemice luate de serviciile medicale ale armatei au făcut ca aceste efective să nu fie afectate de boli epidemice. Instrucția se desfășura în Pârcovaci și a dealului Sângeap Basaraba, pentru teme tactice în teren frământat și împădurit, în zona dealului Gurguieta și la est de gara Hârlău, spre iazul Strâmbul pentru teme de luptă în teren descoperit. Despre prezența Corpului Voluntarilor Ardeleni, scrie și preotul Gheorghe Maxim, preot paroh la biserica Sf. Gheorghe din Hârlău într-un
Corpul voluntarilor ardeleni la Hârlău 1917-1918 by Miron Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/686_a_1342]
-
m. În preajma celui mai înalt punct din Dealul Mare, Dealul Tudora (587 m), se întâlnesc câteva petice dintr-o suprafață structurală ce se menține la o altitudine medie de 560 m, formând o fâșie îngustă, în cea mai mare parte împădurită.La nord de Dealul Tudora (587 m) se dezvoltă o treaptă mai joasă, la circa 470 m altitudine în nord și 480 m altitudine în sud, ca o câmpie plană, numită Platforma Aliciurilor. Racordul dintre treapta înaltă, reprezentată de Dealul
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]