1,662 matches
-
zboară se mănâncă... Și dragostea nu ține nici de foame, nici de sete...! Și, mai cu voie, mai de nevoie, ca să scăpăm de gura mătușii Paraschiva, am cedat. Ne-am călcat pe inimă. Am luat frumușel turtele, le-am mai împachetat într-un celofan, am umplut și-o sticlă cu apă proaspătă din fântână și, haida, la drum. De la Probota la Sirețel, erau vreo 12 kilometri pe de-a dreptul, pe cărări. Am coborât în vale, printre livezile gospodarilor, am străbătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în ziua cu pricina, era un bairam de toată frumusețea și acasă și la secție. Dar, tocmai în acest an, 1987, Coana Zitta care urma să plece peste o săptămână a telefonat că nu mai poate veni. Fiindcă au de împachetat ceea ce iau acolo. Au de predat ceea ce lasă acasă și de definitivat niște acte prin notariat. Corina a ascultat toate explicațiile mamei sale. Apoi a lăsat receptorul în furcă. Și a izbucnit în plâns. A pregătit ea însăși onomastica, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de județ. În acest scop, detașamentele exteriore de muncă vor lua următoarele măsuri: 1) - Scrisorile simple și cărțile poștale, expediate de către evreii din detașamentul respectiv, vor fi adunate zilnic la comanda detașamentului. De aci, corespondența expediată de evrei, va fi împachetată și predată în bloc, cu borderou în dublu exemplar, Biroului de Cenzură din Capitala Județului respectiv. Când distanța va permite, predarea se va efectua prin curier. În caz contrar, pachetul cu corespondență, va fi încredințat oficiului poștal cel mai apropiat
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și totuși nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut În acea primă noapte... Nu puteam să mă Întind pe pat, am luat pătura aceea și am Împachetat-o În câteva, am pus-o puțin sub mine și pe spate și m-am lipit cu spatele de perete și-am adormit așa, În fund. M-au trezit Însă niște țipete care au făcut ca părul meu să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
închidă ochii la ilegalități. Nu luau ei în mod direct, ci trimiteau mașina cu șoferul, care se ocupa de această problemă, astfel încât instructorul putea spune oricând: „Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu îmi pute”. Într-una din zile, împachetându-mi carnea pe care tocmai o cumpărasem, nu am auzit mașina oprind în fața primăriei. M-am trezit cu instructorul lângă mine. Ce faci, tovarășa secretară? Ce ascunzi acolo? Ai luat șpagă de la țărani? 52 Nu, tovarășul instructor. Am cumpărat niște
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vulpe polară, cu pălărie și cu cizmele cu tocuri foarte înalte, care a apărut de după un stâlp și după ce a luat sacoșa grea a dispărut după același stâlp, unde o aștepta un tânăr în blugi. Sacoșa era umezită de la carnea împachetată în hârtie de pergament și mirosea a brânză de putină și a șunci afumate. M-am ridicat de pe bancă, am traversat bulevardul și după ce am arătat buletinul, legitimația și carnetul de student cu poză, mi s-a permis să intru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
destul de jos. M-a izbit paloarea chipului ei, mai alarmantă ca oricând. — Mamă, nu te simți bine? N-am nimic, răspunse ea cu un zâmbet palid. S-a întors în camera ei fără să mai scoată un cuvânt. Deoarece ne împachetasem deja așternuturile, Okimi a dormit în noaptea aceea pe canapeaua de la etaj, iar eu și mama în camera ei, pe așternuturi împrumutate din vecini. — Mă duc la Izu pentru că ești tu cu mine, pentru că te am pe tine, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
împletit o căciulă pentru patinaj cu trei ciucuri în galben și verde, ca să arăt ca un campion norvegian pe lacul înghețat. Când se simțea cât de cât bine - suferea de reumatism și de tot felul de metehne femeiești - lucra la împachetat la fabrica de săpun din North Branch; și când stătea acasă, ședea cu maică-sa în bucătărie, înfășurată într-un material floral țipător, cu părul ei bogat și negru lăsat liber pe spate și încă umflat ca un tubercul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
clienți superiori celor de aici, și nu mă lăsa deloc să mă apropii de cei mai importanți. Iar la birou încuia sertarele; nu voia să văd ce cheltuieli sunt. Voia de fapt să mă țină în camera din spate, să împachetez, să învelesc în hârtie, să ambalez, să pun abajururile în cadre și să le înfășor în celofan. Așa că, datorită faptului că mă ținea mereu pe tușă sau mă trimitea cu nesfârșite comisioane la diversele mici fabrici și sticlării de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că de 23 mai (nimeni din familia mea nu a datat vreodată o scrisoare), pe patul meu din spitalul militar din Fort Benning mi-a fost așezată o scrisoare sosită de la sora mea, Boo Boo; în acele momente mi se împacheta diafragma în benzi adezive (un procedeu medical uzual în cazurile de pleurezie, garantat, chipurile, să împiedice pacienții să tușească până-și scuipă plămânii). Când s-a încheiat acest calvar, am citit scrisoarea lui Boo Boo. O am încă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
despart de vreo sută cincizeci de poeme și să le prezint primului editor binevoitor care posedă un costum de dimineață bine călcat și o pereche de mănuși gri, ca să le ducă direct în tipografia lui întunecoasă, unde or să fie împachetate într-o manta de praf, cu o clapă la coperta a patra pe care or să figureze câteva afurisite de remarci promoționale, solicitate și obținute de la acei „anume“ poeți și scriitori care nu încearcă nici un scrupul în a comenta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că parcă asta-i important acum! La primăvară. Cu ce pleci? Cursa rapidă. Drum bun! Hai, fratele meu omul, hai, scap cursa rapidă și mă prinde ora echinocțiului, făcînd afișe pentru "Ora solstițiului". Dă-le-ncoa' la băiatu' să le împachetez și să plec. Ești un tipograf de elită, șefu'. Lazăr ia brațul de afișe, îl face sul și-l leagă strîns cu sfoară îndesîndu-l apoi în geanta de voiaj, luată dimineață din mîna recuziterului, care tocmai făcea curat în magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Rosemary care se instalase din nou la Londra și era nerăbdătoare să înceapă să-mi reorganizeze viața. Am simțit că n-aș putea suporta prezența lui Rosemary și vioiciunea ei de vrăbiuță băgăcioasă. Ea se oferea să vină să-mi împacheteze serviciul de masă din porțelan de Minton și încă vreo câteva lucruri care, după părerea ei, nu trebuie lăsate în seama celor ce se vor ocupa de mutare. I-am spus că ar putea face asta, dar că deocamdată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus Honor. — Palmer, am venit să-mi iau rămas-bun de la tine, în numele Antoniei, și să stabilim cum facem să-și ia lucrurile pe care le-a lăsat aici. N-am putea să ne ocupăm doar de aceste chestiuni? — I-am împachetat toate lucrurile, spuse Palmer. Treaba asta se rezolvă. Dar tu chiar ai de gând să rămâi lângă Antonia după toată povestea asta? — Da. — E o hotărâre nechibzuită, spuse el. Ar trebui să profiți de ocazie și să te desparți. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bine; n-aveam cine știe ce bani de cheltuială. O melodie a celor de la Pearl Jam urla din două boxe gigantice fixate de o tarabă unde se vindeau versiuni piratate ale unor albume nelansate Încă și Înregistrări ilegale ale concertelor live, toate Împachetate În cutii fluorescente nefiresc de strălucitoare. Dinspre ghereta cu mâncare adia aroma tentantă de samosa și burgeri vegetali, fără de care atmosfera din Camden ar fi fost lipsită de un element esențial. Am răscolit prin câteva tarabe și am cedat nurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
parte a falezei și simți prundișul ascuțit sub tălpi. Nefericitul grup se retrăgea încet, pășind prin nisip. Alex se mai uitase o dată sau de două ori, ostentativ, după ceasul pierdut, dar nu mai scoase un cuvânt despre paguba ei. Gabriel împacheta ultimele câteva lucruri risipite pe plajă: ciorapii lui Adam, lesa lui Zet, asupra căreia vărsase lacrimi amare. Brian care se afla în fruntea grupului, tocmai ajunsese la stâncile de pe uscat, dinspre câmp, când îl auzi pe Tom strigând: „Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ați cerut să-l cunosc. Acum vreau să-l văd din nou. Și am să-l văd! Vreau ca el să-mi explice... a fost ideea dumneavoastră! M-am răzgândit. John Robert se întoarse către Pearl: Vrei, te rog, să împachetezi o valiză cu cele trebuincioase pentru Harriet? — Ce înseamnă asta? Oprește-te, Pearl, nu te duce! Dar Pearl trecu pe lângă ea fără să-i arunce o privire, ieși din cameră și închise ușa. Vă rog, începu Hattie, și în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o parte ca să-i facă loc și intrară împreună în hol, continuând să lase ușa deschisă. Fața smeadă a lui Pearl era la fel de împietrită, nasul ei subțire părea un vârf de cuțit. — Pentru moment poți încă rămâne aici; ai să împachetezi, desigur, restul lucrurilor lui Hattie și ai să pregătești totul în vederea mutării. — Unde ne mutăm? întrebă Pearl. Vocea îi suna ferm, deși nu-și putea struni trupul să nu-i tremure. Nu ne mutăm nicăieri, răspunse John Robert. Harriet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
viitorul și cât de neclară era semnificația acestei mărunte acțiuni. Hattie coborî la șapte treizeci. John Robert, aflat în bucătărie, îi aruncă o privire. Fata arăta obosită și palidă, dar îmbrăcase un capot cafeniu, „de domnișoară“, pe care i-l împachetase Pearl în valiză, și se pieptănase cu părul ridicat în creștet. La întrebările lui în legătură cu ce ar prefera să mănânce la micul dejun, răspunse că nu dorește decât o ceașcă cu cafea. Apoi îl anunță că, de îndată ce își va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
amândoi erau deznădăjduiți. O deznădejde care le infuzase, amândurora, o nesocotință, o indiferență deloc tipice pentru firea lor. Pearl o așteptase întreaga zi pe Hattie, întâi cu încredere, apoi cu întristare și cu bănuieli crescânde. Încercase să-și ocupe timpul împachetând rochiile lui Hattie, dar se oprea întruna din lucru ca să se uite pe fereastră, așteptându-se s-o vadă venind în fugă, cu părul în vânt. O văzuse pe Hattie toată în lacrimi la plecare, covârșită de voința lui John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cheile de la Papuc într-un plic în căsuța poștală. Nici o scrisoare de lămurire, nici un „Mulțumesc“, numai cheile. Se-nțelege că m-am dus imediat să văd dacă locuința e în bună stare și am constatat că toate lucrurile lor erau împachetate într-un cufăr și în câteva valize pe care lipiseră eticheta: „A se livra la cerere“. Casa arăta în ordine, cu excepția unei pete maronii pe parchetul din hol. Așadar, mi-am spus că s-a terminat cu ele și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fiecare gâlmoasă de la cadourile îndesate înăuntru. E dimineața de Crăciun și toți stăm în jurul bradului, tata pregătit cu briceagul pentru panglicile înnodate. Mama are o pungă maro de cumpărături și zice: — Înainte ca lucrurile să scape de sub control, hârtia de împachetat se pune aici, nu alandala. Mama și tata șed în balansoare. Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine. Scena asta e-ntotdeauna la fel. Ei șezând la cafea, aplecați spre mine, așteptându-mi reacția. Eu șezând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai rău, dar mă tem să întreb dacă mai e și altceva. Ar putea fi un vibrator care să mă țină acasă să mă bucur singură noapte de noapte. Ar putea fi punți dentare în caz de cunilingus. Folie de împachetat. Mănuși de cauciuc. Perry Como cântă „Nuttin’ for Christmas“. Mă uit la șosetuța lui Shane încă doldora de cadouri, și întreb: Ați cumpărat ceva pentru Shane? Dacă sunt prezervative, e puțin cam târziu. Mama și tata se uită unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-s așa bătuți în cap. Iar eu stăteam acolo și-mi ziceam, mare descoperire. Și-mi ziceam că-i în regulă. Orice relație ar trece prin momente grele ca ăsta. Sari la Calgary, Alberta, unde Brandy a mâncat supozitoare Nebalino împachetate în folie aurie pentru c-a crezut că erau ciocolățele Almond Roca. S-a enervat așa tare, că l-a transformat pe Harper Collins în Addison Wesley. Aproape tot timpul cât am stat în Calgary, Brandy a purtat o jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mamă. Scuze, Doamne. În clipa asta nu-mi mai pare rău de nimic. Sau de nimeni. Nu, sincer, toți cei de aici freamătă să fie incinerați. Sari la etaj. În dormitorul principal, trusoul lui Evie e întins, gata să fie împachetat. De data asta am adus chibrituri cu mine, și aprind marginea tăiată de mână a invitației gravate cu aur, și port invitația de la cuvertura de pat la trusou și la draperii. E cel mai suav moment, când focul preia controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]