983 matches
-
povești sfârșite tragic, dovedește exact contrariul. Ultima carte de poezii a lui Nicolae Turtureanu împrumută forma de jurnal liric al neuitatei iubiri pentru Rodi, veritabilă summa a feminității eterne. Ascultând de pulsația febrilă ori, deopotrivă, tandru-nostalgică a unei inimi temporar împietrite de durere, poezia de aici recompune în tonalități diferite, deopotrivă de sensibile, fețele Femeii pierdute prin moarte și eternizate prin dragoste și creație. Prietena, iubita, soția, mama și muza trec pe rând în prim-planul amintirii împrospătate de un Eros
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alinare în cuvintele tale pline de bunătate, amintindu-mi de tine adolescent, cu spirit tulburat, dar trup senin și de mireasma monstruoasa a nimicului. Rămâi lângă mine, Giorgio, în zilele astea în care orele, spre marea mea tulburare, parcă au împietrit (08.01.1924). Simțea prezenta morții, care îl îndeamnă să compare, naiv, cu o cruce consoana "ț" repetată în hipocoristicul Totò (Salvatore), cu care el semna scrisorile pentru cei mai apropiați prieteni: Cu jumătate de glas, ca în fața Misterului, Toto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
într-un al treilea moment, este reluat dialogul cu natura. Păduri și munți, câmpiile / De dragul meu reînvie; / Izvoru-mi cântă mie / și marea-n larg (Renașterea la viață, vv. 97-100).313 Revenirea la viață întrerupe lungii ani în care inspirația lirica împietrise, în care natura încetase să comunice cu intimitatea creatoare. Inima nemișcata din Apăstătută împrumuta ceva din inimă leopardiană nemângâiata în fața muțeniei și indiferentei naturii; blocajul eului, transpus în alți termeni de Quasimodo, se manifestă prin imposibilitatea de a interioriza, elabora
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tăceri (Vânt la Tìndari). Prezenta acestui veritabil nucleu tematic, în ipostaza să de trecut fericit bogat în imagini generatoare de poezie, readus în prezent prin filtrul amintirii, dar și în ipostaza să de prezent arid în care inspirația poetica a împietrit dezvăluie o afinitate profundă între lirica quasimodiană și cea leopardiană.315 În poezia lui Leopardi cântecul naturii, foșnetul vântului, dangătul clopotului și vocile casei sunt motive poetice din sfera sonorității, transpuse în versuri cu scopul de a contura și transmite
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
proiectată, de fiecare dată, într-o dimensiune anistorica. A preferat episoadele siciliene ca să poată reprezenta, pe fundalul insulei, o natură misterioasă în continuă transformare, ce parcă se anima dinăuntru. Prin mit și prin metamorfoza insula își pierde conotația geografică și împietrește imaginea omului singur, fără de timp și spațiu.441 Fragmentele selectate trădează predilecția pentru descriere și pentru tema pasiunii amoroase ce impregnează poveștile ovidiene. Din comentariile și notele scrise în Zibaldone și în Discursul unui italian despre poezia romantică deducem că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și se zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și, părând că-s boabe de porumb,/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau cu-o mână capul, cu cealaltă, restul,/ Și le schimb, când mi se pare greu,/ Până nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mare, / Eu sunt slab, tu fă-mă tare..." Eu nu l-am văzut, dar el m-a auzit și m-a ascultat, altfel n-aș fi aici, acum. Atunci copiii aveau îngeri, acum însă rugăciunea e uitată și îngerii au împietrit în statui. Copiii nu-și mai schimbă între ei poze lucioase cu chipuri de îngeri cu figuri bucălate, cum o făceam eu în școala primară. Îi am și acum în amintiri colorate. Credeam și în miracole. Am stat zile întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
trei copii, de două ori divorțată, Agota Kristof n-a încetat nici o clipă să-și exprime, în felul ei brut și voalat, nostalgia după țara părăsită fără voie. Experiența supraviețuirii, lupta cu frigul, suferința, răutatea omenească și duritatea evenimentelor au împietrit-o în acea formă marmorată în care cuvîntul gîfîie scurt, plesnește uscat și răvășește definitiv. Așa apare, în 1987, Le Grand cahier (Gemenii), primul volum din trilogia care i-a adus faima și recunoașterea internațională, transformînd-o într-o voce controversată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pașilor căutând ceva fără obiect printre scaunele fără spectatori căutând înfiorat de luciul stins - jur împrejur - al plușului În timp ce orchestra invizibilă atacă deodată uvertura și epilogul într-o suprapunere aiuritoare de sunete și ecouri în timp ce pe scena mută în aerul împietrit în straturi de respirații încep să se deșire ca într-o ninsoare caldă - dincolo de vreme - imagini peste imagini chipuri și chipuri scenete peste scenete și dintr-o dată aplauzele irump într-un alai sonor și bagheta dirijorului strălucește brusc ca o
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
întrebarea ce mă ia de gât. în loc să mor și eu cu fiecare, Trec prin nămeții timpului și trec Cu visul ca un semn de întrebare, Cu inima scăpată de înec. Dar până când, la casa asta goală, Să tot aștept, să împietresc în prag?! Parc-o aud, târziu, pe mama: "Scoală, Că vine Moș Crăciun..." Și-atunci mă trag Spre treptele tocite, înghețate, Să-i las loc liber Moșului, să-l văd Dacă mai are sacul plin în spate, Dac-a scăpat
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
conflictelor și a războaielor care au străbătut-o, ea a rămas o societate ierarhizată, statornicită și rigidizată de birocrația celestă. Nu au avut loc nici emanciparea clasei negustorești, nici legături între înțelepții mandarini și inovatorii meșteșugari. China a rămas practic împietrită în și prin homeostaza sa sociologică. În schimb, dezechilibrele și antagonismele europene vor genera progrese economice, sociale, tehnice, politice și culturale, care vor provoca la rîndul lor noi dezechilibre și antagonisme creatoare. Toate aceste dezvoltări combinate, concurente, opuse, complementare reprezintă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
XV-lea. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea ea intră într-o devenire accelerată. Acesta este cu siguranță motivul pentru care secolul al XIX-lea este recunoscut ca "secol al Istoriei". Însă acesta este de asemenea secolul în care viața, împietrită în specii imobile de cînd existau oamenii, se pune în mișcare și devine Evoluție. Lamarck concepe evoluția din perspectiva adaptării (1815-1822), Darwin o concepe din perspectiva selecției naturale (Despre originea speciilor, 1859). Din acel moment, teoria evoluției își urmează evoluția
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
umplea de groază și îi tetaniza pe cei care ar fi trebuit să reacționeze. La fel cum se întîmplă și cu acei soldați care ațipesc în momentul în care trebuie să iasă din tranșee pentru a trece la atac (ca împietriți de un soi de reflex biologic care te îndeamnă s-o faci pe mortul în clipa în care moartea te amenință), vigilențele ațipiseră în ceasul primejdiei și, într-o sinteză perfectă de luciditate plină de umor și somnambulism năuc, Franța
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și dimensiunea ei pe care o percepe cu maximă acuitate și sămădăul: Afară tuna, și el se cutremura la fiecare trăsnet; afară fulgera, și fiecare fulger îi trecea ca un fior prin inimă; icoanele sfinților îl priveau, și el stătea împietrit sub ele, căci oriunde s-ar fi dus el tot acolo rămânea. Câtă deosebire între Lică din momentul intrării în biserică și Lică de acum! Iată notațiile naratorului de la început: Ploaia se vărsa șiroaie și se bătea de acoperământul bisericii
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
splendori (Sir 50,6), și ca soarele strălucitor în Biserica lui Dumnezeu, a luat în mâinile sale candela și trâmbița pentru a-i atrage la har pe cei umili cu dovezile faptelor sale luminoase și să-i scoată pe cei împietriți în răutate din păcatele lor grave, îndreptându-i prin mustrări aspre. În acest mod, inspirat de virtutea carității, a năvălit cu vitejie în tabăra madianiților, adică a acelora care evită judecata Bisericii din dispreț, cu ajutorul aceluia care, încă de când se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-i menține treaz interesul erotic. În aceeași logică a triunghiului amoros, și amantul se dovedește o victimă a relației maladiv-perverse dintre cei doi soți, de vreme ce moartea rivalului îi apare, bietul de el, drept o nesperată cale de acces la inima (împietrită de acum) a femeii iubite. În paralel cu încurcatele raporturi sentimentale generate de existența triunghiului conjugal, dramaturgul prezintă, prin contrast, relația dintre Maria și logodnicul ei, Gică (nomen est omen!) ființe sănătoase, lipsite de complexitate sufletească, pe care nenorocita mamă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
repetată, inițiatul se afirmă ca stăpîn al societății căreia îi transgresează interdicțiile, limitele, ca un stăpîn al morții căreia îi uzurpă rolul. În istoria lor, societățile oamenilor-fiară au fost tot atîtea forme ale unei reacții de apărare a unor civilizații, împietrite în urma întîlnirii cu Occidentul. Reacție în sensul propriu al termenului, acțiune care-și ia un sprijin în trecut, în căutarea mărturisită a unei puteri magice necunoscute de învingători, dar venite din inima pădurii, din marile fiare a căror forță îi
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
se pare că se numeau avrame și am luat una pe care o gustam cu plăcere. Când să mai iau câteva, a apărut tata lui Victor. N-a scos un cuvânt, a ridicat numai hârlețul să dea. O clipă am împietrit de groază, dar imediat m-am întors și am luat-o la sănătoasa, dar nu destul de repede, așa că tot mam căpătat, cum vă spuneam, cu o pană de hârleț în fund. Cu Țuți și cu alți prieteni am mers odată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că o să moară la naștere. Ce era mai rău era că-i venea greu să doarmă alături cu el. Și acum iată, de două săptămâni, de când cu domnia, el a dormit aici și ea acasă cu copiii. I s-au împietrit sânii și-i arde gura. Prin somn îl caută alături și, când vede că nu-i, se trezește și nu mai adoarme până-n zori. Când pleca pe drumuri cu treburile domniei lui Șerban Vodă, ea rămânea acasă, dar se însoțeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de moarte?” În clipa aceea mi s-a părut că soarele s-a dus după munte și că umbra din biserică s-a îndesit, doar fața vlădicăi Theodosie mi a apărut luminată de candelele de la icoanele împărătești. Zâmbetul i-a împietrit pe față, apoi s-a stins treptat și, grav, a răspuns: „Cum să nu-mi fie frică de moarte? Eu cred din toată puterea ființei mele în învierea cea cu trup, în Judecata de Apoi, și mă rog mereu Domnului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
recompus în cadrul unei "comunicări consumatorii" (ibid., p. 348), într-o limbă destinată să fie adoptată fără o altă finalitate decît cea de a plăcea publicului cititor, distrîndu-l astfel, prin descrierea unor teme legate aleatoriu. Difuzarea construiește o lume socială imaginară, împietrită de "neutralitate", "consensualitate" și bunăvoință, în care se așteaptă ca fiecare să se regăsească drept exemplar al unei imagini multiplicate de la care se pretinde că ar coincide cu o condiție comună. Pretenția pedagogică a difuzării constituie semnul cel mai sigur
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
caracteristic; câteodată instinctele sălbatice ale lui Vlad Țepeș reapar la suprafață, barbarul își dă arama pe față: "Răzuiți pielea unui rus, spunea Napoleon, veți regăsi tătarul". Sexul slab nu e mai scutit de această excepție decât cel puternic. Delăsarea moravurilor împietrește inimile. Nu vom relua această tristă poveste a soției unui hospodar ce a pus să fie biciuită camerista de către un pluton de soldați, în public, goală: o germană care refuzase să îndeplinească un ordin compromițător; încă și mai puțin această
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe frunte și fără să vreau, am Întrebat-o Încet, parcă să nu o trezesc, În șoapte Înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas În genunchi, lângă pat, Împietrită de durere... nici nu știu cât timp... m-am trezit ridicată de soțul meu și unchiul Zaharia care pregătiseră lucrurile de Îmbrăcat...Totul a decurs cum și-a dorit, eu fiind ajutată și de alte persoane apropiate, ca să ducem
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
vă treacă. Când o să vă vină mintea la cap, nu uitați ce v-am spus. Se ridică, se apropie de Marcou și-i întinse mâna. - Ciao! spuse el. Marcou se făcu palid, chipul lui de cântăreț cu succes la public împietri și, timp de o clipă, avu o expresie plină de răutate. Apoi se răsuci brusc pe călcâie și ieși. Lassalle, palid și el, îl privi pe Yvars fără să-i întindă mâna. - Duceți-vă dracului, le strigă. Când se întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vorbește. Bucuria lui de a-și arăta, la rându-i, uimirea că femeia dintr-odată nu-i mai înțelegea intențiile și bunăvoința, se arăta surprinsă de tot auzea. Continua pe același ton alb. De parcă n-ar fi remarcat năucirea care împietrise gesturile femeii. Într-adevăr, deținuta prindea, deodată, glas. — Bine, dar... Atât apucase să bâiguie. Doar atât. Privea cu ochii treziți și mari spre colțul camerei unde răsăreau, aliniate, atâtea cutii și pachete. Aduse, își amintea, încă în după- amiaza zilei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]