943 matches
-
să mănânce, e obsedată de oamenii fără adăpost. Doctorul se mai înveseli. Așa mai mergea. — Ce e cu oamenii fără adăpost? A mai urmat un cot și un „Spune-i!“ șoptit de la Monica, apoi Ashling își ridică fața palidă și împietrită și mormăi: Cunosc un băiat fără casă. Mereu m-a afectat, dar acum sunt tristă pentru toți. Chiar și din cauza celor pe care nu i-am întâlnit în viața mea. Asta era de ajuns pentru a-l convinge pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atriu peste bătrânul șef al paznicilor, un veteran al lui Germanicus, care alergase de-a lungul drumului principal. — Nero a fost arestat la Capri, în vila lui Tiberius - îl aduc la Roma în lanțuri! În timp ce Gajus se uita la el împietrit, Drusus, fără să spună nimic, fără să-i salute, dispăru. Gajus dădu fuga în bibliotecă, văzu scrinul deschis: raftul cu jurnalul era gol. Cu câteva zile în urmă, Drusus vorbise despre vila lor din Umbria, situată în apropiere de izvoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neputincioase la Roma, iar ușurarea provocată de distrugerea lui era prea mare), susținură strigând acuzațiile lui Tiberius. Așa-numiții lictores, funestul simbol al justiției, se așezară rapid de o parte și de alta a lui Sejanus; acesta continua să stea împietrit. Un senator strigă că procesul trebuia să înceapă acolo, imediat, fără amânare. Toți îl aprobară, urlând. Procesul începu în grabă. Nimeni nu-l apără pe Sejanus; numeroșii săi complici, înspăimântați, se dezlănțuiră zeloși împotriva lui. El nu scoase o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
miră paznicul iscodind holul. Franciscovich auzi vocile polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific doar ambulanțelor. Întăririle atât de mult așteptate. Cu toate acestea, niciuna din cele două femei nu se simțea în stare să iasă în întampinarea lor. Rămaseră împietrite undeva în mijlocul sălii de recital, puternic tulburate în efortul lor mental de a înțelege cum dispăruse criminalul dintr-o cameră din care nu era posibil să ieși. Capitolul II - Ascultă muzică... - Nu ascult muzică! Se întâmplă ca muzica să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pipi drăguț i-ai adus mamei. Și numai puțin de tot a ajuns pe canapea. Bravo. Deeeci ce avea? —Un timbru. Îți vine să crezi? Doctorul a scos un timbru din vaginul meu. —Glumești, nu? Nu. —Iisuse. Probabil că erai Împietrită de rușine. Făcu o mică pauză. — Dar bănuiesc că e Încurajator să știi că ai un vagin așa de delicat! spuse Fi chicotind de mama focului. —Ha, ha. Amuzant, i-o Întoarse Ruby. —Scuze, n-am putut să mă abțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plac chirurgii, m-am gândit, și am prins-o de încheietura mâinii. — Trebuie să vii cu mine. — Lasă-mă, mă simt bine. Mi-a respins mâna. Nu mai eram bărbatul ei. Mâna mea era mâna nimănui. Avea din nou chipul împietrit, golit de oricare din expresiile pe care i le cunoșteam. Cenușa zorilor îi intra în urechi, aluneca pe obrajii ei colorați de o sănătate falsă. Se afla în fața mea, dar dispăruse deja în viața ei. Distrată, anonimă, ca una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să străbată publicul ca o flacără pe o miriște. Sau să se alăture unuia dintre partidele existente, să se dedice timp de cinci-șase ani tensionați activităților publice, trecând de la o filială la alta, făcând să vibreze până și cele mai Împietrite inimi, ajungând astfel În vârful piramidei și aducând Israelului pacea: În 1977, un simplu cetățean pe nume Lange sau Longe a reușit să fie ales În parlamentul neozeelandez, pentru ca În 1982 să dețină puterea. Se putea Îndrăgosti sau intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
după cum citise fratele meu în Hobby. Trăiam pe partea liberă și veselă a perdelei vegheate de arme atomice, în timp ce alții dispăreau în spatele cortinei de fier într-un gri hașurat, nefiindu-ne cunoscuți decât după rachete, Sputnice și bărbații cu fețe împietrite ce vorbeau o limbă cu un singur cuvânt: „niet“. Ca și când toată veselia noastră ar fi jazzul pe care îl ascultam și imediat după aceea rock’n’roll-ul, uruitul motoarelor la excursiile duminicale, sunetele sărbătorilor de pe discuri existând numai ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de proprietate asupra firmei, să vină pur și simplu aici, să se așeze din nou pe canapea și să-i facă pe părinții mei, pe care îi iubeam, atât de nevolnici în fața mea? Tata era ca paralizat, mama, țeapănă și împietrită. Numai Hackler râdea, era relaxat și foarte binedispus. Spuse într-o doară: —De tine am nevoie și de nici un altul. Hai să ștergem cu buretele ce-a fost, ce ne-a dezbinat. Tu vei fi directorul firmei „Hackler Baumaschinen AG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bobârnac, pentru ca să mă conving pe deplin de sonoritatea lui metalică. După mult chinuitoarea și tragica secundă a revederii, în care setea de omor alterna cu ura cumplită, izbutii să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit al Zittei, dușmana de care nu m-aș putea despărți și în preajma căreia simt un dezgust de mine însumi. - Ceea ce, în toată mlaștina asta în care mă bălăcesc, mă supără mai mult, este că Zitta a izbutit să ne despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui să mă bucur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
le citească bine, dacă sugera prin zâmbete ironice sau suspine, Încă de la primele lecturi, că nu aveau nici o șansă și, mai presus de orice altceva, dacă Îl ținea pe dramaturg la distanță. Henry asistă la Întreaga reprezentație cu o expresie Împietrită, impasibilă, deși În sinea lui mocnea de furie. Repetă În minte ce avea să Îi spună lui Daly la sfârșit, pentru a nu-și pierde stăpânirea de sine. Sfârșitul veni, din fericire, destul de repede, pentru că lectura se făcu Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva din expresia Împietrită a trăsăturilor, din hotărârea neclintită a pasului trebuie să le fi comunicat inutilitatea oricărei Încercări de a-l acosta. Coti către Piccadilly. O trăsură Încetini, trecând pe lângă el, și vizitiul Îi aruncă o privire plină de speranță. Să o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
frecau încălțările să strălucească, alții își fixau părul cu apă cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa mâinile să-i dispară în mânecile rasei și se uita în urma grupului cu o atitudine împietrită, de îndată ce, plini de euforie, de parcă mergeam să scoatem o comoară, porneam spre petrecerile dansante ale sfârșitului de săptămână. Mie îmi era ușor. Încă de timpuriu am fost un bun dansator. La festivitățile burgheze pe Zinglers Höhe ori în salonul pavoazat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scândura de spălat. După bunul lui plac, el își făcea personajele să se supună și-i dădea restaurantului Czikos o importanță exagerată pe durata unui capitol care se numea „Pivnița cu ceapă“, prin faptul că oaspeții alesului local, atât cei împietriți, cât și cei însetați de viață, erau mișcați până la lacrimi cu ajutorul fundurilor de lemn și al cuțitelor: ceapa tocată, un laxativ de un fel aparte, era tocmai bună spre a face ca „neputința de a ține doliu“, ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de tine ce a rămas mai puternic în moartea mea planetară. Tu stăteai pe-un nor de pustiuri și cerul negru de singurătate îmi răsfiră cuvintele atârnate dintr-o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
deschise cu un bubuit. Bud White intră și Îl izbi pe Fontaine de perete. Ed Îngheță. White Își scoase 38-ul, deschise butoiașul și risipi pe podea niște gloanțe. Fontaine tremura din creștet pînă În tălpi. Ed era În continuare Împietrit. Cu o mișcare bruscă de mînă, White băgă butoiașul la loc și propti țeava armei În gura lui Fontaine. — Unul din șase. La noroc. Unde e fata? De groază, Fontaine mușcă oțelul țevii. White apăsă trăgaciul de două ori. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e fata? De groază, Fontaine mușcă oțelul țevii. White apăsă trăgaciul de două ori. Două clicuri. În gol. Fontaine se lăsă să lunece În josul peretelui. White trase arma și Îl ridică de păr. — Unde e fata? Ed era În continuare Împietrit. White apăsă din nou trăgaciul. Încă un clic. Fontaine, cu ochii cît cepele: — S-ss-sylvester F-fitch, Strada 109, colț cu Avalon, casa cenușie de pe colț... vă rog să nu-mi faceți rău... White se repezi afară. Fontaine leșină. Pe coridor zarvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o să rămân acolo!“ Vocea stridentă continua să strige în receptor. Doamna Marga Pop și-a îndepărtat receptorul de ureche, și-a privit vecina ridicând ochii în tavan, șoptindu-i: doamne, cicălitoare sunt unele femei! A rămas așa o vreme, ca împietrită, după care a apropiat brusc receptorul de ureche și de gură, întrerupând vocea de la celălalt capăt: „Nu, nu, mă duc foarte devreme! Am cu cine să merg.“ A închis. „Au început iar să sune să mă-ntrebe că de ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
opțiune, un pariu cu el însuși pe care se va strădui să le împlinească, dar n-are nici un rost să vorbească despre asta acum. Și era bine că nu-i răspunsese. După un timp în care se uita la ea împietrit, a auzit-o vorbind din nou. Nimic nu era cum trebuie sau cum voia. I se arătau toate dintr-odată inutile. N-o mulțumea serviciul în care nici nu se obișnuise. Nu asta dorea ea, deși pentru așa ceva fusese pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Godfrey, nici copilotului său nu li s-a acordat onoarea unei înmormântări creștinești. Totuși, două săptămâni mai târziu, s-a oficiat o mică slujbă de pomenire la capela privată a familiei Winshaw. Părinții lui au asistat la ea cu chipurile împietrite, livide. Fratele lui mai mic, Mortimer, sora lui, Olivia, și soțul ei, Walter, veniseră toți în Yorkshire pentru a-și prezenta omagiile; nu lipsea decât Tabitha, care imediat ce aflase vestea făcuse un acces de furie. Printre instrumentele de agresiune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dîre strîmbe și albe prin funingine. Vedeți? repeta el. Vreți să vă uitați? Își ridicase mîna. În cele din urmă Înțelese că arăta spre un punct. Își Întoarse capul și văzu două figuri. Stăteau la mică distanță și păreau la fel de Împietrite ca ea. Erau luminate de focul slab și decupate din Întuneric: ceea ce remarcă mai Întîi fu paloarea nenaturală a fețelor și mîinilor prin comparație cu locul acela mizerabil de murdar. Apoi, una din ele făcu un pas și Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
moment, Edwin Morgan Forster nu m-ar mai fi lăsat niciodată să mai particip la vreo ofertă de asemenea proporții. —Ce fel de mamă Își lasă fiica singură când aceasta e bolnavă? Întreabă judecătorul privind-o de la Înălțime insistent și Împietrit. —Eu, dar... Vorbiți mai tare! —Eu, onorată instanță. Într-adevăr, am lăsat-o pe Emily singură, dar am făcut-o știind că primește tratamentul de care are nevoie, lua antibiotice și am vorbit cu ea În fiecare zi cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
singur lîngă mormîntul deschis, slab și cocoșat În costumul lui de Împrumut, cu o măturică de barbă pe obrajii supți. La un moment dat se ghemui pe vine și atinse pămîntul jilav; nu părea deloc doritor să Încredințeze acelei Îmbrățișări Împietrite rămășițele fetei. Ceilalți Îndoliați așteptau relaxați În soare, discutînd Între ei de parcă ar fi fost membrii unei asociații pentru timpul liber. Împreună, alcătuiau o secțiune transversală a comunității de afaceriști expați - hotelieri și manageri de restaurante, proprietarul unei companii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
inconfundabile. Clara desfăcu un șervețel umed parfumat și se șterse meticulos la nas, pe obraji și pe mâini, exact în clipa în care avionul demară în trombă pe pistă și se ridică oblic înspre nori, parcă înotând într-o mare împietrită. închise pentru o clipă ochii, ca și cum s-ar fi temut că, dacă i-ar ține deschiși în acele momente când se înălța în aer într-un zbor oblic, și-ar vedea din nou drept în față imensa spaimă și s-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]