962 matches
-
celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să își compună existența după bunul-plac. Nimeni nu îi va mai dicta reacțiile dinainte. Alergă spre gară și spre trenul care îl va duce spre un alt oraș, unde își va crea singur o altă identitate. Recepționerul afișă o față împietrită și albă ca hârtia de sub acest text, când fu întrebat a doua zi dacă el a fost ultimul care l-a văzut în viață. Ochelarii lui rotunzi păreau mult prea mici pentru ochii măriți enorm de uimire. — Probabil că eu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-se la picioarele sale, „dacă de Mathilda, momentan, nu puteți dispune, de mine puteți dispune oriunde și oricând... Eu sunt o simplă cifră, un număr, pe care Îl poți penetra cu degetele...” Cinicul Își ridică mâna, desprinzând din aer cravașa Împietrită. Biluțele de sânge se loviră una de cealaltă, refugiindu-se din Scorpion În Vărsător și din Vărsător În cealaltă zodie. Cravașa străfulgeră În aer. Fesele penitentului se ridicară, acoperind triunghiul conjugal, primiră o lovitură, oftară adînc și coborâră, trăgând În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toate cazurile, voința frânează alunecarea spre viciu. Zestre Între zestrea spirituală a omului și structura sa caracterială nu există relație de dependență. Rezistență Numai caracterele puternice rezistă furtunilor dezastruoase ale vieții. Zădărnicie Zadarnic bați la ușa ferecată a unui suflet împietrit. Suflet În sufletul deschis, inocent și imaculat de copil poți citi ca într-o carte. Lecții Păcălelile și minciunile adulților sunt primele lecții de necinste pentru copil. Somn Somnul recuperator de energie este necesar și benefic pentru organism. Nu și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în scurtă vreme întreagă și atotstăpânitoare. Speranțe Dacă ceea ce scrii îți satisface propriile exigențe poți spera că va fi și pe placul altora. Nefericit Este greu de presupus că nefericitul se poate bucura de fericirea altuia. Nemulțumiți Cei cu inima împietrită și veșnic nemulțumiți nu pot fi vreodată fericiți. Figurație Îndrăzneții, ambițioșii și nerușinații se avântă în politică fără să aibă calitățile și abilitățile trebuitoare, acolo unde sunt plătiți regește doar pentru figurație. Surâs Surâsul norocului este atractiv dar înșelător. Urmări
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
află pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după așchie, revenirea la sine... Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de complicitățile oportuniste ale sumării
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru‑i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. Până și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întâmplase ceva Într‑acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise cu gura Întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr‑un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pânză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sângerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
amenințarea groaznică care s‑ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
NIȘTE DISCUȚII NECLARE ÎNTREBÎNDU-SE DACĂ UN OM AR FI TREBUIT SAU NU SĂ FIE ATÎT DE BRAV CÎT S-A DOVEDIT. ÎNCHEIE, VAG CONȘTIENT CĂ NU A IZBUTIT SĂ-I INFLUENȚEZE. MEMBRII CONSILIULUI, ȘEDEAU FĂRĂ UN ZÎMBET, CU FEȚELE ÎMPIETRITE. CADRON ÎNTRERUPSE CALM TĂCEREA: ― Diferența este de șaptezeci și cinci la sută, nu de cinci. E vorba de multă bravură și o vom discuta acum pe scurt. Hedrock oftă, recunoscîndu-se înfrînt. Și se simți mai bine. Indirect, își dădu seama de ce. Contrar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aurită, Cu peri doi împodobită Lungi Cu pungi Pe bomba mare, Oarbă, de cercetătoare, O, Mercur, Frate pur Conceput din viu mister Și Fecioara Lucifer, Înclinat pe ape caste În sfruntări iconoclaste, Cap clădit Din val oprit Sus, pe Veacul împietrit, O select Intelect Nunta n-am sărbătorit... III Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! - Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare, Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, Căci iată, vine vremea când albe, împietrite, Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite... Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste Un strălucit războinic, cuprins de-o vraje-adîncă. - Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ținuturi ale minții, lăsați să vă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că d. Wilhelm Blaschke e și un scriitor original. Biografiile lui Sophus Lie, lui Mocblus și E. Laguerre de la sfârșitul volumului al III-lea din tratatul său de Geometrie diferențială, sunt adevărate modele ale genului. Adesea în cărțile sale, cerul împietrit al raționamentului înflorește într-un nor de humor. Câteodată humorul e mai verde, ferit însă întotdeauna de vulgaritate, prin secretul acelei admirabile cordialități germanice, ce-și zice singură "Gemutlichkeit". Un exemplu. În cartea sa Kreis und Kugel, care tratează despre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în tânăra noastră literatură mai ales printr-un vers implacabil de natură pur plastică. Nimic fluid și solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur; poezie de blocuri granitice înfipte solid într-o construcție ciclopică; poezie fără mister, cu largi acorduri împietrite ă...î. E în poezia d-lui Barbu un dinamism, o concepție energetică, o frenezie de simțire, redate prin elemente obiective și, mai ales, cosmice și, deci, statice într-o formă aspră, care-i constituie o originalitate. * Prima fază a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ă...îe reprezentată prin ciclul versurilor publicate în Sburătorul, versuri de formă parnasiană, de factură largă, cu strofe ca arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși un suflet frenetic. Dacă în forma parnasiană a versurilor se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o spărtură a spiritului în lumea precreatelor, descoperind locul său de parte a întregului: "O, Mercur,/ Frate pur/ Conceput din viu mister/ Și fecioara Lucifer,// Înclinat pe ape caste/ În sfruntări iconosclaste,/ Cap clădit/ Din val oprit/ Sus, pe Veacul împietrit,// O, select, / Intelect/ Nunta ne-am sărbătorit"... (Idem). Metafora îi revelă identitățile elementelor și îi botează descoperirile Necunoscutelor: "Mercur, astră aurită,/ Cu peri doi împodobită/ Lungi/ Cu pungi/ Pe boamba mare,/ Oarbă de cercetătoare" (Idem). În aventura cosmică, poetul jubilează
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată. Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală - Pe veci oprit, înmărmurise falnic. Pustiu... Departe, în cetate viața tropota... O, simțurile
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pe jos spre sud către Grădina Botanică. Cerul palid de toamnă era plin de exodul milioanelor de frunze deportate de vânt în colțurile îndepărtate ale orașului, departe de ramurile care le dăduseră cândva viață. Ici și colo, bărbați cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această diaspora arboricolă, arzând crengile uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei și sălcii plângătoare, fumul cenușiu, înțepător, atârnând în aer precum ultima suflare a sufletelor pierdute. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plac chirurgii, m-am gândit, și am prins-o de încheietura mâinii. — Trebuie să vii cu mine. — Lasă-mă, mă simt bine. Mi-a respins mâna. Nu mai eram bărbatul ei. Mâna mea era mâna nimănui. Avea din nou chipul împietrit, golit de oricare din expresiile pe care i le cunoșteam. Cenușa zorilor îi intra în urechi, aluneca pe obrajii ei colorați de o sănătate falsă. Se afla în fața mea, dar dispăruse deja în viața ei. Distrată, anonimă, ca una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea Rieux să-și dea seama cât era de obosit. Sensibilitatea îi scăpa de sub control. Ferecată în cea mai mare parte a timpului, împietrită și uscată, ea izbucnea din când în când și îl lăsa pradă unor emoții pe care el nu mai era stăpân. Singura lui apărare era de a se refugia în această împietrire și de a strânge și mai mult acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
genunchi și, deodată, copilul și-a îndoit picioarele, și-a vârât genunchii în burtă și a rămas nemișcat. Și-a deschis atunci ochii pentru întâia oară si s-a uitat la Rieux care stătea în fața lui. În scobiturile feței fui, împietrită acum ca într-un pământ ars, gura i s-a deschis și aproape imediat a scos din ea un strigăt continuu pe care respirația abia îl nuanța și care a umplut deodată sala de un protest monoton, discordant și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Domnului. Poftim ! — Nu știu cum poți să lucrezi în harababura asta, Samantha. Glasul lui Ketterman e sarcastic ca un tăiș, iar ochii îi sunt total lipsiți de umor. — Măcar am totul la îndemână ! Încerc să mă scot râzând, însă Ketterman mă fixează împietrit. Îmi trag scaunul roșie la față, și un teanc de scrisori de care uitasem se revarsă pe podea. — Știi, înainte aveam regula ca la ora șase seara să se facă curat pe toate birourile. Vocea lui Ketterman era inflexibilă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E datat 26 mai. Acum cinci săptămâni ? Nu se poate. Bulversată, răsfoiesc repede foile, căutând un bilet care să rectifice data. Trebuie să fie o rectificare de dată - însă peste tot apare aceeași dată. 26 mai. 26 mai ? Mă așez, împietrită, cu ochii țintă la document. E posibil să fie adevărat ? Chestia asta zace pe biroul meu de cinci săptămâni ? Dar... nu se poate. Adică... e imposibil. Asta ar însemna... Asta ar însemna că termenul de scadență a expirat deja. Înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
partea opusă a barului. — Ultimul avocat care a intrat în pubul ăsta... Eamonn se apleacă peste tejghea conspirativ. Nathaniel i-a tras un pumn în nas. — I-a tras un pumn în nas ? Glasul mi se transformă într-un scâncet împietrit. — S-a întâmplat să fie tocmai ziua înmormântării tatălui lui. Eamonn coboară vocea. Unul dintre avocații tatălui său a venit la pub și Nathaniel i-a tras una de i-au mers fulgii. Și acum mai facem mișto de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Zâmbește, și chipul îi e luminat de luminițele de basm. Noapte bună, Samantha. Noapte bună, Nathaniel. — Noapte bună, mamă. — Noapte bună, Eamonn. — Noapte bună, Iris. — Noapte bună, bunicule, zic. O spun automat, fără să-mi dau seama ce spun. Rămân împietrită, cu sângele ridicându-mi-se în obraji de jenă, sperând că nu s-a prins nimeni. Dar Nathaniel se răsucește încetișor spre mine, amuzat la culme. E limpede că m-a auzit. — Noapte bună, Mary Ellen. Ridică din sprâncene. — Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]