6,091 matches
-
sii!... cotcodăci, roșu la față și lac de nădușeală, activistul Casapu, care se făcuse între timp încă o dată mai burduhănos, trântind o palmă grea în tăblia biroului, de făcu scrumiera pusă peste hârtii să salte în aer și să-și împrăștie scrumul peste planurile cadastrale. Foarte just, tovarășe prim-vice, ezact așa e cum ziceți dumneavoastră!... se grăbi să aprobe, ca un ostaș de nădejde al partidului, secretarul de partid al comunei. Dar cum paștele mă-sii să-i facem, dacă alde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața casei. Lala!... Tiuca!...Tata-male !... îndruga el, uitându-se la poze cu vădită plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și împrăștiate de copil. O s-ajungi cărturar, că-ți place cartea!... îi prezicea ea râzând. Calte!... Tata-male!... repeta copilul, mâzgălind pozele cu un creion de culoare mov, căpătat tot de la bunicul său, și risipind din nou paginile rupte prin iarbă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
devenit și eu beneficiarul, fie și parțial, al unui bun obținut prin truda părinților mei. Numai că, revenit peste nici două săptămâni la fața locului, am constatat că în parcelă mi s-a făcut tăiere rasă. Numai creanga mai rămăsese împrăștiată pe întreaga suprafață și, la o margine, cei doisprezece arbori care au făcut obiectul anchetei. Supărat, am hotărât să-i tai și pe aceia pentru a-mi asigura lemnele de foc măcar și pentru un singur an. Repet, erau ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dumnezeu nu i-a îndeplinit această rugă; ne-a împrăștiat în toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai avea niciun farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și, vă imaginați, ființă politicoasă cum sunt, o să trebuiască să fiu civilizat cu ei. Se pare că le-am căzut cu tronc. Citește epistolele lui Onuț: către fii, Secu, Z și curioși. Zice ce și cum, despre grămăjoarele de bani împrăștiate prin casă. Apoi, surpriză, chiar și pentru mine... Onuț a lăsat un Jurnal. Eu, nimic. Habar n-aveam ce-i acela jurnal, dar mi-a trecut prin cap c-ar putea fi vorba despre o comoară, altfel de ce ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
te învârtă direct spre ele, puteau să înghită ceva din tine. Ea însă le putea înfrunta. Într-o zi, le țintuise cu privirea până când le făcu să se învârtă, să se sfarme în bucăți cu un zgomot exploziv. I-a împrăștiat pe toți. I-a pus la punct. Nu a lăsat lumea să se ducă de râpă. În visul ei. Se uită în jur, la cameră. Încercă să îi pară ca un val, atât de fină și de prețioasă încât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Chiar avea impresia cum că întâlnise pe unul dintre ei. Avea să fie oricum o zi obositoare. Ieși afară. Un fior rece. Căzutul unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă rămâne acea minunată senzație cum că degetul tău ar fi atins cerul. Și acolo unde a existat o pată cristalină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și de neînțeles. Ți-ar fi captură acel peisaj atât de estetic. Este impresia de a fi transformat în sclipirea unui moment. Iar apa lucește, apare și dispare. Nu o mai poți prinde de o scapi. Iar când picătura se împrăștie rămâne acea clipă de evadare în veșnicia în care poți privi și poți simți ce a rămas. Iar ceea ce a rămas este atât de uimitor, încât nu vei uita niciodată mirarea ce ai simțit când ai văzut ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt limpezi, somnul se împrăștie. Mă sperii, țip, și mă trag de o parte: A! Îmi cer scuze dacă te-am speriat. Cine? De ce? De cât timp ești aici? îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care trebuia să plece la București. Străbătând parcul, când să treacă pe o altă cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în cale un băiat cu care se lovește fără voia niciunuia din ei, îi cade geanta care se deschide împrăștiindu-i-se lucrurile. Grăbită să și le adune, mai are timp să-l admonesteze: —Of! doamne! Doamne! ce neatent umblați! Vă rog să mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată amândoi, după ce adunaseră lucrurile
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i, că nu știu nimic despre ea. —Cum așa? Ne-am izbit în parc, ea fiind grăbită să nu piardă acceleratul, eu un distrat din fire cum mă știi. Din izbitură i-a căzut geanta, s-a deschis, s-au împrăștiat lucrurile ce le avea, ne-am grăbit să le adunăm și ca să ies din încurcătură te-am sunat pe tine să vii cu mașina. Nu te-a dat dracului? — Ca să vezi, Gelule, toată furia și-a stăpânit-o, făcându-mă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un bărbat și vrea să îl ațâțe, speculând cu iscusință micile lui patimi și slăbiciuni, fără de care bărbatul n-ar mai fi nicidecum bărbat. Dar omul poate vedea limpede lucrurile din jurul său doar abia după ce fumul care-l înconjoară se împrăștie și ochii încetează să-l mai usture. Așa stând lucrurile, pe atunci nu puteam să-mi dau seama defel că toate 34 Rareș Tiron sunt numai prefăcătorii feminine, căci femeia, prin natura făpturii ei, este plină de prefăcătorie și, fiind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nașterea odorului lor iubit, un amestec omogen de speranțe, de așteptări și de viziuni pozitive asupra nou-născutului. Pe măsură ce se scurg anii, acest amestec din sufletul lor fie sporește în dimensiuni, alimentat fiind de succesele repetate ale odraslei, fie scade, se împrăștie treptat și dispare, căci toate iluziile părintelui sunt spulberate de însuși cel pentru care ele au existat. Lucrul acesta întristează nespus de mult. Pentru toată lumea, era mai mult decât evident că mama lui Osvald se găsea pe cea de a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mea, te rog ceva ... Magnolia, privind înspre bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
marea sărbătoare când un mare spirit urmează să se căsătorească cu o zână pe care, din întâmplare, a găsit-o pe pământ. Cu ajutorul razelor, Soarele a transmis imediat; „veacuri în nemurire, mare bucurie și fericire”. Totodată în pădure s-a împrăștiat zvonul că este o mare sărbătoare la care este invitată cu mic, cu mare, toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca mai întâi, să stau de vorbă cu tine. Rămânând vorba în lichidele noastre, la început Aroma era vizitată doar de persoane la pensie, nu cred că ai pierdut percepția, pe când acum vin atât adulții cât și copiii, în timp ce eu împrăștii tăria în toate cele patru vânturi, în speranța că mai pot recupera din trecerea între bărbați, pe care o aveam cândva. Produs perisabil nu sunt; de aceea nu văd unde și de ce anume s-a aerisit tăria mea, fiindcă acum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acum. -Nu mai contează, te rog, spune-mi odată, că nu mai știu ce să fac. De atâta solicitare nervoasă, s-a ridicat nivelul tăriei peste normal, aburii mă presează și simt că urmează să mă volatilizez în atmosferă și împrăștii toxine peste tot și cine știe ce tărășenie mai iese, se tot tânguia Alcoolul. -Uite ce trebuie să faci, dar imediat, i-a propus Ceaiul. Toată cantitatea pe care o ai să o supui distilării, ocazie cu care toxinele vor fi eliminate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și ceea ce rezultă va fi pusă în slujba omului, dar altfel. -Bine și cu asta ce am rezolvat? întrebă iritat Alcoolul. -Vei fi tu alcool, dar trebuie să mai aștepți acolo în sticlă, nu imediat să te slobozești că te împrăștii în atmosferă. Dacă ai răbdare, o să-ți spun tot ce ai de făcut. Din această distilare va rezulta un lichid pe care îl vei vinde la farmacii și spitale, din care se face alcoolul sanitar folosit pentru dezinfecția rănilor. Cealaltă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea de scos gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare a porcilor. În timp ce scotea gunoiul, unul din porci făcea din nou mizerie, călcând pe gunoiul adunat grămadă și împrăștiindu-l. Lui Dondonel nu-i plăcea, de aceea l-a mai înțepat cu furca, l-a mai lovit cu lopata, dar fără rezultat. Cu toate acestea a terminat de curățat și a adus apă și mâncare. Același porc nu stătea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
datoria. Și acum pe care din cei șapte cai îți alegi? arătând către caii săi, în cale afară de fălos. Crăiasa cercetă din ochi pe fiecare în parte: iapa era slabă, noroc de piele care îi ținea oasele să nu se împrăștie, mânjii erau frumoși dar prea sprinteni, de aceea s-a temut. Pentru că era în încurcătură, a cerut părerea craiului: -Dumneata, ce zici? -Ar însemna să dezonorez o crăiasă, fapt ce craii nu admit. -Trebuia să știu asta, craiul merge la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și de aceea l-a întrebat pe Stup: -Ce faci acolo, prietene? -Uite la tanti Cârtița cum distruge iarba pomătului și n-o să mai am verdeață pentru miei și iezi. -Las-o în pace. Când ne întoarcem din această călătorie o să împrăștiem mușunoaiele și iarba își va reveni, a zis Căiță către Stup. Între timp Cârtița a săpat repede prin pământ ajungând astfel la picioarele lui Căiță și i s-a adresat: -Fără mine nu veți avea succes în această călătorie. -Ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
merinde, plin cu diferite insecte, apă nu-mi trebuie că voi găsi iarbă berechet pe cărările pe unde ne vor umbla gândurile. În rest voi fi prezentă și când voi dormi pentru că nu am ochi dar cu simțul care-i împrăștiat în tot corpul, nu mă egalează niciun câine. Dacă va fi cazul pentru a spiona ceva sau pe cineva, îmi va fi ușor. În baza înțelepciunii instinctive cu care suntem născute noi, cârtițele, așa oarbe cum suntem, săpăm galerii în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a adresat: -Îmi trebuie un leu să-mi cumpăr un covrig... n-am mâncat de aseară ... SALVATORUL De pe bolta cerească sfântul soare mângâie plăcut iarba din ogradă iar peste nucul de lângă fântână, un vânt ușor leagănă încet frunzele care împrăștie miresme bogate de iod, în timp ce privighetoarea de pe creangă vestește că ziua va fi senină și însorită. Mama m-a trezit cu îndemnuri grăbite, reproșând că seara nu mă dau dus la culcare din cauza cărților iar dimineața mă scol când soarele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]