825 matches
-
la cotul și genunchiul drept. Noroc de tractoriștii și mecanizatorii care, într-un spirit de solidaritate, pentru a-l proteja și a-l feri de consecințe nefaste pe amărâtul de militar, în timpul nopții i-au reparat mașina, au strâns grâul împrăștiat și sacii rupți i-au înlocuit cu alții întregi, iar a doua zi, când soarele încă nu răsărise, totul a intrat în normal, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Bela a auzit despre "accidentul" lui Bidaru dimineața în zori
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o fi și el la fel? Nu avea timp să se analizeze. Trebuia să fugă și să ocupe poziție alături de ceilalți. În caz contrar, așa-zișii vânători ar fi fost ei vânați. Fugeau cu toții, fugeau de rupeau pământul. Toți alergau împrăștiați, pe trasee diferite dinainte stabilite, pentru a ocupa poziții strategice, de unde să poată lovi la nevoie. Fiecare participant știa precis ce are de făcut. În sfârșit, a sosit momentul să atragă lighioana. La început, un strigat prelung ieși din pieptul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care‟i cuprindea din toate părțile,... - Hm?!..făcu boierul Șipoteanu, căzând pe gânduri. Se prea poate, să fie doar legendă, și legendele nu mor niciodată!.. - Mda!.. murmură în barbă bătrânul Toma, și după o vreme continuă... Din pâlcul de sate împrăștiate colo și colo pe dealurile Fălciului până în vatra satului nostru, ar fi nenumărate întâmplări, multe din ele... legende, care merg și vor merge din gură în gură, cât va fi lumea, lume. După o vreme, boierul vorbi rar, privind și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fost un om rațional și cu capul pe umeri și am știut să aduc argumente pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea măsură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe poarta incintei, împrăștiat și cuprins de o amorțire deplină și inexplicabilă a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de poveri parcă apăsa greu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tine. Mai sunt și alți bagabonți care mă așteaptă... Adevărul era că nici scaunul directorului nu mă ajuta. Scârțâia ce scârțâia, dar nu aplica lovitura fatală. Mă așteptam să-l văd pe Burtă Multă lat, lângă biroul directorului, printre picioarele împrăștiate ale scaunului. Îmi și imaginam că este chemată ambulanța, ca să-l culeagă de pe jos. Dar ce ambulanță? Dacă ar veni și zece brancardieri croiți pe măsura directorului nostru, tot n-ar reuși să-l ridice. Uite, cred că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti la picioare și mă va nimeri În stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce faci la ușa aceea? Fața lui Josef era Încă roșie de la temperatura flăcării. — Eu și cu Anna... spuse el. — Spune odată, ticălosule! țipă Herr Kolber la el. — Eu și cu Anna suntem prieteni. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lăturași, ce vor avea prin satele lor, după hotărârea ce s-au făcut, să aibă a sluji de tot omul 12 zile într-un an, iar vecinii să slujească pe obiceiu și vecinii, de pe unde se vor afla acestor mănăstiri, împrăștiați, să aibă a-i lua și să-i ducă în sate. ― Apoi, să nu fie cu supărare, sfințite... ― De ce să fie cu supărare, dragule. Oi fi eu călugăr, dar judecata dreaptă încă nu mi-am pierdut-o. Așa că te rog
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spuneam pe când trăgeam de cutii și dosare, golindu-le pe jos, o să mă duc la etaj și-o să dobor afurisita aia de ușă încuiată. Dar n-am făcut-o. Când am ajuns la asta, după ore de răsturnat, cercetat și împrăștiat, furia care-mi rămăsese nu mai era destul de puternică sau destul de înverșunată. Acolo unde înainte existase teama aceea distructivă și sentimentul de jignire, acum nu mai era decât un firicel fumuriu de prudență. Am rămas pe palier, cu palma lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața mea. Am tras repede aer în piept, înainte ca un alt acces de vomă să-mi golească plămânii. De data asta însă n-am scos decât un icnet care m-a congestionat întreaga față. Apoi încă unul, și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o așteptase, pe care Încă nu o sărutase și pe care probabil n-avea s-o sărute niciodată, ci altcineva, foarte cunoscut, mai cunoscut chiar decît părinții lui, deși făcea parte dintr-o altă lume, din trista lume a iubirii Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el, Îi spuse cu o voce de femeie: „Ai face mai bine să te alături micului nostru grup“, și-l Împinse fără milă Într-un closet, pe lespezile căruia zăcea un șobolan mort. Orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
distincte. Când Își dădu seama ce avea În fața ochilor Își Întoarse brusc capul, silindu-se să privească În direcția opusă; era prea târziu. Văzuse craniul murdar de pământ, cu orbitele goale, de care atârnau șuvițe de păr alb. Văzuse vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
când trebuia să parcurgem un drum scurt cu foarte multe opriri la gura paharelor. și tot povestind despre literatură, și despre diverse grupări și ziare. până când — așa cum spuneam — ajunseserăm cu toții undeva sus la etajul trei plin cu ziare și cărți Împrăștiate aiurea, și noi cu gențile negre la șold (G.N.P.), admirăm balamucul și salcâmul care de-a lungul anilor se Înălțase — hăt — până În dreptul geamului, unde, mai târziu, aveam să aruncăm cu ziare [...] Deci, așa. Nu mi-e prea clar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Rețelele de apă aveau să fie montate în tunele de beton, prevăzute cu drenaje, pentru controlul și cap tarea scurgerilor vagabonde. Pierderile de apă, nesesizate și neîndepărtate la timp, puteau surpa straturile macroporice ale subsolului, construcțiile pe care le susțineau. — Împrăștiată și aiurită, așa eram la cincisprezece ani. Cei din casă povesteau, îngroziți, tot felul de tragedii cu elevi înecați. Convinși că nici nu știu să înot. Eu pierdeam după-amiezile cu băieții, în concursuri, la râu. Până în ziua când m-au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt ca bolile netratate, nu se mai vindecă. Julius găsi că e momentul potrivit pentru a-i spune ce auzise de curând. Că Monseniorul ar fi întemeiat, cu mulți ani în urmă, undeva, o sectă, ce fusese declarată eretică și împrăștiată, deoarece propovăduia un rai amenajat pe pământ, adus din viața viitoare în cea terestră. Speriat de amenințări, fugise. ― Prostii, se strâmbă doctorul Luca. După care își făcu vânt cu pălăria și privi, bănuitor, spre Julius. De fapt, ce-ai vrea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
umbrită de castani și duzi, al cărei capăt se pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând din cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea ea din cireșele acelea! Punea și murături, însă avusese întotdeauna capul prea împrăștiat ca să le pună cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar cu cheag când o luase pe ea, cu destui ani mai tânără, iubind-o ca pe o păpușă cârlionțată cu ochi cafenii. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lege în snopi. Unde nu avea cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe culmea dealului, pe islazul satului, se făcea aria, locul unde toți oameni își cărau snopii de grâu și-i clădeau în cirezi, unele mai mari, altele mai mici, după cât grâu aveau de treierat. Când începea a se lăsa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
un bărbat În plină stradă. Eu l-am Întrebat cine l-a omorât și el a zis „Nu știu, da’ e mort de-a binelea“, și era Întuneric, străzile erau pline de apă, felinarele nu mergeau, ferestrele erau sparte, bărcile - Împrăștiate prin tot orașul, copacii dărâmați și totul era distrus; eu am luat un schif, cu care am ajuns la Mango Key, unde mi-am găsit vasul care n-avea nimic, doar că era plin cu apă. Așa că am plătit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
probabil când lucrurile mergeau bine, multe dintre ranițele acoperite cu piele de vițel, grenade, căști, puști, câte una cu fundu-n sus și cu baioneta Înfiptă-n pământ, grenade, căști, puști, cazmale pentru tranșee, rezerve de muniție, pistoale de semnalizare, căști Împrăștiate, truse medicale, măști de gaze, bidoane goale, ceva strivit, cutii goale, o mitralieră pe trei picioare având În jurul ei un cuib de cartușe goale, cartușiere Întregi ieșind din cutii, cutia frigorifică, golită Într-o parte pentru că-i zburase capacul, echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zacă, În cele din urmă, cu fața În jos, cu cele două buzunare Întoarse pe dos și Înconjurați de hârtiile pe care le avuseseră În portofele, Împrăștiate prin iarbă. Căldura, muștele, relevantele poziții ale cadavrelor În iarbă și cantitatea hârtiilor Împrăștiate, acestea sunt impresiile pe care retina noastră le reține. Cum miroase un câmp de luptă pe vreme de vară, asta nu-ți mai poți aminti. Îți amintești că exista un astfel de miros, dar nimic nu te poate face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în jurul frunții, acoperită cu flori. Cine știe? poate ne însingurăm chemând păcate de soartă mânate, ca într-un film regizat prost, cu actori care joacă anost. Singurătatea e grea. Măna febrilă mai caută căldura ce a fost altădată, prin colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă ce se-nfiripă. în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
taică-său. Ăsta e askari-ul lui. Prietenul lui, mai degrabă, pentru că și Ăsta a fost un mascul mare. El a atacat și Juma l-a doborît, după care l-a Împușcat În ureche ca să-l termine. Juma le arăta oasele Împrăștiate și cum elefantul cel mare mersese printre ele. Și Juma, și tatăl lui David erau Încîntați de ce găsiseră. — Cam de cît timp crezi că umblau Împreună? Îl Întrebă David pe taică-său. — Habar n-am. Întreabă-l pe Juma. — Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de praf ca niște cicatrici În locurile unde se săpaseră șanțuri și fuseseră Întărite avanposturile. Fumul de la focurile unde Începuseră să pregătească mîncarea se Înălța deasupra dealului. Pe toată lungimea pantei care ducea spre fermă zăceau pierderile ca niște boccele Împrăștiate. Tancul ardea printre copaci, scoțînd un fum negru și uleios. — E oribil, spuse fata. E pentru prima dată cînd văd așa ceva. E Îngrozitor. — Așa a fost mereu. — Și ție nu ți se pare groaznic? — Ba da, așa mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un restaurant și o luă pe o stradă pavată cu piatră și pustie la ora aceea, care ducea la mare. Apoi făcu la dreapta și o luă pe altă stradă pavată, trecu pe lîngă niște terenuri virane și niște case Împrăștiate și apoi văzură luminile de la o benzinărie și reclama de neon a unui camping. Șoseaua trecea pe acolo, intersectîndu-se cu drumul către marea spre care dădeau și căsuțele din camping. Opriră mașina la benzinărie și Roger Îl rugă pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]