1,363 matches
-
rândul, să observ fețele bătrânilor, să citesc liniștea sufletului lor sau... resemnarea, am avut timp să le văd desenele marcate de riduri pe fețe... Chipuri cândva frumoase, ce au traversat mulți ani, chipuri ce au știut cândva să zâmbească, acum, împrejmuite de plete albe, urmăreau cu o tristețe nedisimulată copilașii ce le aminteau, poate, de copilăria lor, de colindele copilăriei lor, de căminele părintești cu mese îmbelșugate, de proprii lor copii și nepoți. Ne-am aranjat apoi și noi. Cu Bogdan
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Hotelul Intercontinental, cea mai Înaltă construcție-turn din București, și noul Teatru Național (În prima lui versiune, o Îmbinare de volume geometrice, nu tocmai potrivite gusturilor mai „clasice“ ale lui Ceaușescu; așa se face că, ulterior, structura geometrică a fost mascată, Împrejmuită cu o fațadă În arcade, de un prost-gust fără cusur). Pe segmentul de bulevard dintre aceste edificii și Universitate, s-a desfășurat În 1990 ampla și dramatica manifestație a „Pieței Universității“ (numită așa oarecum impropriu, deoarece piața e, de fapt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dintre oglinzile în care s-a reflectat istoria Madridului și a întregii Spanii. Aici aveau loc procesiuni religioase, se anunțau sentințe și se făceau execuții publice pe vremea Inchiziției. Acum, piața este invadată de turiști - cumpără suvenire din magazinele care împrejmuiesc piața și chefuiesc în barurile de la parterul clădirilor. Doamnele, cu fizionomii asiatice, toropite de căldură, flutură evantaie. O bere consumată la o masă scoasă pe caldarâm este de două ori mai scumpă decât aceeași halbă băută în interiorul localului. „Bere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un șanț adânc, cu un podeț de acces, de prima curte, mai largă -, apoi partea „de mijloc“, unde se afla Palatul Marelui Maestru, și castelul „de jos“, cunoscut și cu numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm curtea inferioară, împrejmuită cu clădiri și acareturi în care locuiau oștenii și „personalul de serviciu” - adică slugile, bucătarii, rândașii, scutierii etc. Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe, broșe, coliere, crucifixe, obiecte mari sculptate sub formă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi fost, mă gândesc, niște trofee de luptă, arme pierdute de războinici din Asia, care au atacat Castelul Teutonilor. Mărturia unei alte civilizații - îndepărtate, exotice - sub cerul baltic, plumburiu. Părăsesc sala cu arme și, la primul nivel al culoarului ce împrejmuiește curtea citadelei, îmi găsesc în sfârșit grupul, care umblase pe alte poteci. De-acum mă țin de ei, ca să mai prind din poveștile ghidului și să mai schimb impresii pe viu. Vizităm vechile bucătării situate la parter: mese de stejar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
umbrelele deschise în așteptarea ploii, care poate reîncepe în orice moment. În dreapta, pe un promontoriu, zăresc un turn înalt cu far, acum stins, martorul tăcut al unor nesfârșite despărțiri, și, nu știu de ce, mă gândesc la Casablanca. Alături, o casă împrejmuită cu un gard, aparent părăsită și ea. Lumea s-a împrăștiat pe plajă, bucurându-se de vecinătatea spectaculoasă a stihiei marine. Doi colegi de-ai noștri, lituanieni, s-au dezbrăcat în pielea goală și au intrat în apă, hotărâți, probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aer liber, cât mai aproape de izvorul vieții (și încă ce viață, cea veșnică!), toate acestea stăruie sub pleoape. Ajungem, în sfârșit, într-o zonă militară recent dezafectată, un teren viran presărat cu mărăcini, cu câțiva eucalipți crescând ici și colo, împrejmuit de garduri înalte de sârmă ghimpată și străjuit de un turn de observație. Un loc de parcare aproape gol și câteva clădiri ultramoderne. Coborâm toți din mașină. Iată-ne așadar, dincolo, beyond, pe malul răsăritean al Iordanului. A nu se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
terasa transformată în debara, se usca lenjerie, ca la Neapole. Geamuri sparte, ferestre cu grilaj, deșeuri, fiare vechi. Un WC cu ușa batantă pe palier. Dominând această șandrama parcă gata să se prăbușească, o gheretă ultramodernă, prevăzută cu termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată; înăuntru, în fața unui perete plin cu ecrane video, un gardian cu kippa tocmai termina de controlat camerele de supraveghere instalate pe scări și pe străduța în pantă. De fapt, nu atât neverosimila amestecătură de cocioabe aflate în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și ale răpirilor de persoane: să obțină informații. Aceeași disperare o încerci și când îi vezi pe bieții oameni stând la coadă la câte un punct de trecere pentru a fi angajați cu ziua la ridicarea zidului care le va împrejmui localitatea. Sau când vezi tinere palestinience croind și cosând uniforme militare israeliene. Sau când afli că zidul de protecție care separă Israelul de teritoriile palestiniene se construiește cu ciment din Egipt și cu materiale oferite de Uniunea Europeană și revândute Israelului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că el va fi înzidit și înziditor" ar trebui socotit acum drept un simplu cântăreț din flaut. E clar că autorul Speranței n-a călcat niciodată prin Ierusalim. Care alt oraș din lume mai este atât de parcelat, baricadat, delimitat, împrejmuit cu atâta sârmă ghimpată, supraveghat, compartimentat, și asta în toate cartierele sale, la fiecare capăt de stradă? Oricât de justificat ar fi, prin pericolul prezentat de human bombs, argumentul securitar nu va pune niciodată capăt, singur, proliferării sistematice a măsurilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și aici și aiurea până ce l-au găsit. Cetatea Cotor e mai frumoasă decât Dubrovnic. Splendoare de biserici, una mai frumoasă decât alta; unele se ruinează, altele s-au ruinat. La catedrală tezaur de obiecte ale cultului catolic. Zidurile cetății împrejmuiesc până sus pe culme locul, cu fortificații și cetățui până în piscuri din vremea Bizanțului. Piață, stradele etc. ca la Raguza. Peisagiul măreț între munți impunători. În drumul de lângă Herțegnovi, am trecut pe lângă Perast "Orașul mort", cu insula morților a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
schitului Slătior, a sunat salutarea magarului celui simpatic de la schitul Pocrov, de sus, din locul încântat ce-i zâce Poiana Raiului. Acolo se găsește o bisericuță înoită de curând, câteva chilii ș-o casă cu acoperiș înalt șindrilit. În ograda împrejmuită cu răzlogi din latura Pocrovului, câteva oițe, două văcuțe și Golovici măgărușul. E un măgăruș înțelept, cu ochii veseli, care se bucură de câte ori coboară la sfânta mănăstire Neamțu. Bunăvoia lui rămâne statornică și cînd suie la deal cu merinde pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Pannonius. Există cea mai autorizată descriere a bătăliei făcută de cronicarul Bonfinius, martor ocular al celor întâmplate în noaptea de 14/15 decembrie 1467. Iată ce spune Bonfinius: ajuns la Baia, regele a ordonat să fie consolidate întăriturile care împrejmuiau târgul. Matei a fost găzduit într-o casă din piața târgului, acolo unde se întâlneau două drumuri care înconjurau catedrala. Marii prelați, nobilii și comandanții unităților au fost găzduiți în case din jurul pieței, ca să se afle în preajma regelui. Pe când regele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de teren cu informații stilizate în filigranul textului, care are avantajul de a fi fost imortalizat când civilizația încă își mai moșea puterile distrugătoare de arhaic. În basmul Cu „Păpușica Licărea” cripta pentru fata de măritat are dimensiunile unei biserici împrejmuite cu ziduri de piatră la fel de înalte precum construcția. Doar fecioara poate pătrunde în interior și separarea ei de părinți are proporțiile inițiatice ale smulgerii din familie, resimțită ca o moarte: „Împinse cât putu împăratul, împinse împărăteasa, mânară pe vizitiu să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vreo 12 tineri, de toate vârstele, de la elevi de școală primară până la studenți. În timpul vacanțelor, noi eram stăpânii acestor spații, unde veneau prieteni, de pe străzile vecine pentru a forma echipe cu tot felul de jocuri. Un zid masiv din piatră împrejmuia curtea. În dreapta era închisoarea, impresionantă prin turnurile ei, ca niște fortărețe. În stânga, o biserică numită biserica militară, la care erau uneori aduși la slujbele religioase, soldații ce și făceau serviciul militar. În apropiere, spre exteriorul orașului începea cartierul Malaia Malina
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
total lipsiți de așa ceva. Siguranța noastră vine de undeva de sus și apoi din conștiința noastră curată și din curajul ce ni-l dă un ideal ce ne-a cucerit. După un timp, pe culme, ajung la o cruce înaltă, împrejmuită de o mulțime de pietre. Fiecare pelerin adaugă acolo o piatră, ca semn al participării la camino. Este încă întuneric. Este oare posibil ca o cruce să se vadă și pe întuneric? Este posibil ca în prezența ei în gândurile
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
tot pasul, iar pelerinii se opresc bucuroși. într-o mică piață găsesc un loc liber pe o bancă, iar lângă mine doi tineri germani consultă ghidul și se tot sfătuiesc ce și cum să facă mai departe. Admir casele ce împrejmuiesc piața. Toate sunt lipite unele de altele, cu ieșirea direct în stradă sau piață. îmi zic că acești oameni socializează mult mai mult decât oamenii de la noi, care se izolează în casele lor, împrejmuite cu garduri înalte, de care daca
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
facă mai departe. Admir casele ce împrejmuiesc piața. Toate sunt lipite unele de altele, cu ieșirea direct în stradă sau piață. îmi zic că acești oameni socializează mult mai mult decât oamenii de la noi, care se izolează în casele lor, împrejmuite cu garduri înalte, de care daca te apropii te întâmpină câini răi deciși să apere proprietatea stăpânilor cu colții lor fioroși. Aici este un alt mod de a trăi. Trotuarele mari și late, adesea mai late decât carosabilul mașinilor îți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și o conferință despre Marea Unire. Clădirea ambasadei era destul de arătoasă, parcul era îngrijit, piscina curată, terasa, pe care puteam s-o văd din biroul meu, era dotată cu două umbrele, două mese și mai multe scaune. Întreaga proprietate era împrejmuită de un zid înalt de aproape doi metri, care ne asigura securitatea misiunii diplomatice, dar ne și ocrotea de indiscrețiile localnicilor. Cartierul era unul select, locuit de protipendada Perului și controlat de poliția orașului la intervale mici de circa o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Grădina Durerii) Eu i-aș spune grădina suferinței și grădina tainelor. Că multe rugăciuni În taină s-au urcat către cer, către Tatăl nostru al tuturor. Începând chiar cu Domnul Iisus. El se retrăgea foarte des În această grădină. Grădina este Împrejmuită cu zid de piatră de vreo 3 m Înălțime. Batem În poarta de metal foarte Înaltă prin care nu se zărește nimic. Iată, că se deschide poarta. Este un portar arab. Părintele David vorbește cu el și ne dă voie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu toții În biserică. Este foarte mare și Încăpătoare. Mare la privire dar și la sfințenie. Ea adăpostește stânca pe care Domnul a stat când S-a rugat cu sudori de Sânge. Este foarte impresionant să vezi. Te uimește. Stânca este Împrejmuită simbolic cu un gard de fier forjat. Gardul este cum a fost cununa de spini a Domnului și Înalt de vreo 30 cm. Ți se dă voie să ajungi până la acest gărduț simbolic și te poți apleca peste el să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
donat icoane frumoase acestei biserici. Și România se numără printre donatori. Așa că ai ce vedea În această imens de mare biserică. Ai ce admira. Afară, În spatele bisericii, aproape sub zidul ei este atelierul lui Iosif. Se vede În atelier. Este Împrejmuit cu gard de fier forjat pentru protecție dar vezi din apropiere. Ce frumos e amenajat! Nimeni nu poate intra În atelier. Este un mic platou deasupra atelierului și de acolo poți vedea și admira. În curtea bisericii este și o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
este o altă lume, de... Îngeri. Învăluiți În bucuria bunei dispoziții batem la poarta mănăstirii și așteptăm să ni se deschidă. În câteva minute vine un călugăr, un bătrânel, ne deschide poarta și ne invită În curte. Această mănăstire este Împrejmuită cu un zid de piatră de vreo 3 m Înălțime. Și poarta este la fel de Înaltă. Nimic nu poți vedea În curtea mănăstirii. Cum intrăm În curte ne Întâmpină o frumusețe că nu știi la ce să-ți oprești privirea. Cum
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
foarte Încăpătoare. Este Înaltă și foarte mare. Din câte biserici sunt prin Împrejurimi nici una nu este 93 așa de Înaltă ca ea. Cum nici dintre sfinții născuți din femeie nu este unul mai mare ca Sf. Ioan Botezătorul. Biserica este Împrejmuită cu zid de piatră. Într-un loc pe acest zid este scris un imn frumos despre Sf. Ioan Botezătorul. Biserica Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul Ieșim din curte, coborâm pe o stradă și ne oprim la izvorul unde se Întâlnea Maica
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
solidă, Într-un oraș mare din Midwest. Părinții mei erau Înstăriți. Tata deținea și se ocupa de o afacere cu bușteni. Casa avea În față o peluză, În spate o curte cu grădină și un iaz cu pește și era Împrejmuită cu un gard de lemn. Mi-l amintesc pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și drumurile În parc sîmbăta. Toate cele trebuincioase pentru un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]