1,052 matches
-
care elementele clasice ar oferi un fel de vindecare. Articolele sale dezvoltă această idee a reorganizării actului creativ în liniile unei simplități elegante, care să creeze o liniște interioară, menită să anuleze acea "conspirație a zgomotului"251 de care este împresurat artistul modern, după cum declara Cocteau într-un alt text de tip eseu Jurnalul unui necunoscut. Nevoia de armonie și claritate se conjugă cu oroarea față de dezvoltările infertile: "... ca orice edificiu, o creație trebuie să ofere privirii și puncte de oprire
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic, cu un motto din Parmenide e, în esență, o meditație despre viul care apare ca mort; împresurat de întuneric, Eul ostenit de repliază asupră-și tânjind spre un quietism absolut: "O, veșnic aș vrea să întârzii aici, / pe treapta supremă la care / ființa nu scade ca umbrele, nici prezența nu trece-n mișcare..." Parabole, balade, ditirambi, psalmi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
încremenire a vorbelor tocite, îndobitocite de sensuri"; în replică intervine aspirația de a comunica "cinstit" în "puține cuvinte" un "sentiment simplu, uman". Numai un "nefericit lustragiu de cuvinte", abandonează; un Geo Dumitrescu decis se consideră în perpetuă campanie. Prozaicul, profanul împresoară: "Prea mult pământ e-n călimară! / Caut cu penița, scormonesc / și ridicând-o iau în vârful ei / nu o lacrimă, albastră, curată, / ci un grăunte negru, ce lasă pe hârtie / semne groase, mari litere de tipar, / adevărate strigăte grafice, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Bucuroasa moarte). Credinciosul V. Voiculescu e ortodoxul în absolut; Arghezi, psalmistul, se sfâșie între adorație și îndoială; Cezar Ivănescu (în al său Rosarium) se autoculpabilizează: dă semne de umilitate, de pietate și pocăință, vizează lepădarea de sine, dar se simte împresurat de demoni; chinuit, așteaptă grația divină, tinde spre puritate și redempțiune, crede în mizericordie și în apostolul Pavel, însă conștiința izbăvirii întârzie. Accente înălțătoare sunt dedicate Mariei-Fecioara. Un ciclu, Către discipoli, se deschide la modul jelitor patetic: "Cine vrea mă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din A treia taină): "Simplu ca-n aritmeticile copiilor". Sau: "Va fi atât de simplu totul / Că nici nu vei înțelege / Decât mult mai târziu" (Întâlnire). Existența, experiență de-a râsul-plânsul, implică inevitabil ascunzișuri, dimensiuni intangibile, obscurități și genuni. Pângărirea împresoară din toate părțile: "Pământul cald este impur"; spectrul putrezirii, al degradării materiei alterează până și ființa cuvintelor: "E fericit cuvântu-n gând, / Rostit urechea îl defaimă". Și totuși puritatea singură "nu rodește", drept pentru care: "Fecioarele nu nasc copii, / E
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Marelui Ceas și a Orbului e pretext de "povestire" despre Marea Trecere, o alegorie; un "biet orb" veghind în singurătăți de piatră, paznic al unui "Orologiu de Piatră", "socotește întruna ceva"; se bucură un moment și cade în tristețe. Misterul împresoară insinuând spaima. Sunetul Marelui Ceas, semnal "melancolic", se aude pe tot pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola clipei și a ascultătorului din orologiu, mic discurs despre pragul thanatic: de data aceasta, singuraticul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Ieronim e "țară sfântă". Deasupră-i: "un cer cu îngeri și cu păsări și cu sfinți". La picioarele unei nimfe (în Inima reginei), întristatul Ieronim cu un umăr de-argint "plânge cu plâns curat". Poeta însăși își urmează plânsul. Fantome împresoară; o Doamnă pasăre are "bot de pasăre / și picioare de copil"; în odaie intră un "ochi de gheață", motiv de descântec (Talismanul). Până și în Eden, moartea e inevitabilă: "Cu blânda regină în față mă văd / Vorbim între noi ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui enigmatic Urgoragal, ipochimen
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în rest, limbajul sociologizant, retoric, se subordonează finalităților ideologice curente, în spiritul momentului 1955. Începând cu al treilea segment, eșafodajul anecdotic, discursiv, al acestui Labiș al cetății nu mai are percutanța textelor lui cu miez, esențializate. Epoca de intesn dogmatism împresura. Citarea lui Maiakovski, altă dată, demonstra intenția adâncirii într-un prezent răvășit care-și căuta forma de expresie. Foarte puțini știu însă că în 1952 un număr din Iașul literar fusese retras brusc după publicarea unui Labiș disident. Textul încriminat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lucid și paradoxal. Dintr-un Orgoliu picură lent o indistinctă mâhnire: Fii bun, vom trăi / copleșiți de neînțelegerea lumii cu lumea..." Mai temperat decât la Cezar Ivănescu și Ileana Mălăncioiu, spectrul dispariției neliniștește; în Fervoare (1972) starea de reflux existențial împresoară: "Numără, numără, numără, / astăzi este ai ce număra / mâine amândoi nu vom mai fi / alții altfel vor număra" (Numără). O Ninsoare de noapte, un simultaneism de răceală, de gravitație terestră și întuneric sugerează multisenzorial împuținarea existențială: "Sufletul meu se îngroapă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o etapă de adâncire a sentimentului tragic inexorabil. Devenită mai răspicat un fel de filozofie în metafore (precedentul Blaga), poezia tinde spre absolut, dar cunoașterea indică o pierdere; unitatea Eului în derivă întârzie. Repliat asupră-și, meditativul își vorbește singur împresurat de Singurătatea colectivă, aceasta tot mai atroce; tezele existențialiștilor par să fi accentuat mai vechile dezolări ținând de spectacolul lumii. Degringolada din Ruinele poemului, ireversibilă, continuă sub aripa morții. "La rădăcinile mele stau claie peste grămadă șobolanii / iubirii, cu limbile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ascundă. Autorul Unicornului, o capodoperă în stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură cerul". Neoromantic în cheie patetică (împresurat de întrebări), privind în sinele tânjitor și contemplând necontenit largul, Vasile Nicolescu cultivă sistematic discreția clasicismului din totdeauna. Arhitectul s-a vrut un căutător de armonii. CĂUTÂND CUVÂNTUL MAGIC: GEORGE VULTURESCU Rădăcinile lui George Vulturescu sunt într-un sat din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îndurat. Îl găsim repliat masiv în lanțul muntos carpato balcanic, unde s-a readaptat condițiilor naturale. Așa a reușit să supraviețuiască acest genotip în vremurile de restriște. Invadatorii s-au mulțumit să-l fugărească, fără a-l urmări prin depresiunile împresurate de codrii întunecoși unde s-a ascuns. De aceea, în România, haplogrupul a ajuns să fie și în zilele noastre majoritar în Carpații Orientali 99. Năvălitorii nu au exterminat întreaga masă autohtonă rămasă pe loc, dar i-au afectat întrucâtva
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Iurașcovici 47. Au mai fost doi frați ai lui Onciu Iurașcovici, anume Grigorie și Văsiian, pentru care nu ne-au rămas știri și nici semne că ei vor fi trăit foarte bine. "Ilinca, fata lui Grigorie, nepoata lui Iurașco", fiind împresurată de greutăți, chiar din anul 1592 decembrie 25, și-a vîndut jirebiile din Tureatca, din stîlpul din mijloc, lui Dumitrașcu Mihul, luînd de la el, drept plată, doi boi și două vaci, biciuluite în 40 de taleri, iar bani gata a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
viață ușoară și mai liberă. Acest climat s-a schimbat, confortul modern nemaiputând fi separat de o mulțime de dispozitive având drept scop securizarea, protecția, prevenirea, diminuarea riscurilor. Imaginarul eliberării fără limite a fost înlocuit cu o cultură a confortului împresurat de amenințări și neliniști generate de progresul însuși. E ora „diagnosticării stării de sănătate a casei”; trebuie prevenită poluarea aerului din interior, locatarul trebuie sensibilizat la produsele chimice emise de materialele de construcție, trebuie redusă expunerea la particule nocive, e
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-n jos și pune pe fundul ei cîțiva cărbuni, și rostește apoi o formulă anumită; crede că făcînd așa își ajunge scopul. Fata care voiește ca un flăcău să o ieie de soție ia o cheutoare de la cămeșa lui, se împresură cu ea de trei ori, zicînd: „Cum nu poate capul fără trup și trupul fără de cap, așa să nu poată cutare fără de mine.“ Poartă cheutoarea totuna la sine și crede că apoi flăcăul așa o va iubi, că o va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
salva din mizeria extremă în care zace de șapte ani. Întreg discursul femeii se centrează pe această necesitate umană, căsătoria, căci singură și fără părinți nu se poate ancora nici unde, mai ales că ai ei, „supărați și neajunși și împresurați de necazurile ce au“, nu vor să se implice în nici un fel, refuzând s-o primească în casele lor. Recăsătorirea se prezintă ca o rază de speranță care ar ajuta-o să scape de foame, de „golătate și nestatornicie“. Ca
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nu le păreau a fi în mai mică măsură ființe" (Bataille, "Dosarul Lascaux"). Nimic nu ne este mai inaccesibil, mai misterios, mai obscur decât originea noastră și, totuși, ea este aici, în fața noastră, atrăgătoare și familiară. Animalitatea ("viața animală") ne împresoară, defilează sub toate formele ei, în plină lumină, strălucește prin apropierea ei, dar este, de fapt, o gaură neagră. Starea naturală inventată de Rousseau era un instrument de iluminare a omului social în care ne-am transformat. Dacă e să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o rezultantă a istoriei animale (o ramură a viului). Această profunzime, care este și a mea, are drept caracteristică faptul că se ascunde. Cum se face că ceea ce îmi aparține, ceea ce mă privește în cel mai înalt grad, ceea ce mă împresoară și îmi este atât de apropiat, atât de familiar, atât de intim, este în același timp "ceea ce mi s-a ascuns încă din vremurile cele mai îndepărtate"? Dacă această "profunzime familiară" se ascunde de mine, dacă este reticentă în a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
concluzie, Regina roșie și noua serie a "războiului verilor" completează un puzzle istoric, în care Gregory pusese deja, cu migală, piesele de frontispiciu. Tema centrală a acestei amănunțite țesături nu este neaparat tabloul de grup al dinastiei Tudorilor, cît istoria împresurată de efervescența ficțiunii. Bibliografie Philippa Gregory Regina roșie. Traducere din limba engleză de Ancaona Mîndrilă Sonetto, Colecția "Biblioteca Polirom", Polirom, 2011. O Americă a suburbiilor Nu știu dacă în întreaga literatură de peste Ocean găsim un prozator mai "specific" american, așa-zicînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
anexați", pe măsură ce intră în interiorul marelui continent, de acest "Nou Canaan" care îi învăluie, fără voia lor, în mreaja mythos-ului fabulos și inexplicabil (complet diferit de logos-ul asumat inițial, prin natura lor pozitivistă, de autori), întocmai precum sirenele homerice își împresoară victimele cu cîntecul lor ireal de seducător. Odată captivi în "visul american", ei nu mai scriu un jurnal de călătorie, ci doar literatură. De altfel, s-a vorbit frecvent în critică despre componenta "estetică" a jurnalului de călătorie. Reușește, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este acela că dă în vileag raționamentele care stau la baza viziunii noastre asupra primelor societăți: " Eroarea metodologică conținută în părerea îndeobște recunoscută consistă în a deduce structura economică din condițiile materiale: din despuierea absolută am tras concluzia unei existențe împresurate de greutăți la fel de absolute 60." O familie guayaki nu posedă prea multe lucruri: cîteva pagne 3, cîteva podoabe, arcuri, săgeți, ustensile de gătit... Acești indieni nu dețin practic nimic, fără să fie însă săraci. Ideea de sărăcie noțiune relativă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pleiadă de liberali cu dragoste și mult interes pentru locuitorii săi. Chiar și ultimul primar al Vasluiului, prof. Constantin Capră (1942-1944), fusese anterior liberal. Prima „celulă” a partidului comunist a apărut imediat după 23 august 1944, când orașul era, deja, împresurat de numeroase trupe sovietice. În aceste condiții extrem de prielnice comuniștilor pentru viitoarele lor activități de subminare a interesului național, „seniorii” diriguitori de atunci s-au gândit ca în cinstea „măreței” zile de 7 noiembrie 1944 (data începerii revoluției bolșevice leniniste
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lumina poate să doară...” (Lumină) Malefica Durere are-o soră. Ea se numește Speranța. și dacă ne-nvăluie trecutul, să ne amintim de gohn Keats și-ale lui romantice zvâcniri: „Stând lângă inima-mi însingurată, / Când gânduri hâde-n beznă mă-mpresoară / și-un vis în <ochiul minții> nu se-arată, / și nu-mi naște o floare-a vieții pară, / Speranță! Tu, cu aripi de argint, Eteric varsă peste mine-alint!” (Speranței) Lumini și umbre tresaltă în dureroasă neputință. Tristețea durerii se cere
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
tronează-n fiecare creație lirică. Poetul Gheorghe Vidican pare fascinat de peisajul londonez, reușind tablouri de o picturalitate cu sonorități ancestrale: „e frumos e seara când bat clopotele în Dover... / șoseaua ne alunecă dinspre Londra spre Mare / cămașa nopții ne împresoară... ” (Ieșirea din Albion) Descriptivul cucerește. în „unduirile” leneșe ale Tamisei transpar formele enigmaticelor sirene (nimic despre dragoste). Privind „trunchiul” bătrânului fluviu, imaginarul poetic pulsează: „cu un surâs / preface amintirea în blazon medieval / purtând trepte de dragoste...” (blazon medieval) Orașul îi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]