2,171 matches
-
merită făcut, deoarece informațiile descriptive sunt suficiente pentru a fi revelatoare. A fost cazul studiului clasic de sociologie al lui Elliot Liebow, Tally’s Corner (1967). Cartea este despre un singur grup de oameni ce trăiesc Într-un cartier sărac. Împrietenindu-se cu aceștia, autorul a putut să afle detalii despre stilul lor de viață, despre cum se descurcă și, mai ales, despre sentimentele lor legate de șomaj și eșec. Lucrarea a dezvăluit o subcultură care a dominat multă vreme În
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
situații: Era paturi suprapus, era gheața mai mare de un deget pe scîndurele, ușile erau Între zi așa, și așa vertical, o scîndură bătută. Și eram cu sora și Încă două fete din Sibiu și Încă două cunoștințe, ne-am Împrietenit, dar de la gară deja ne-a despărțit În două lagăre și aicea unde eram noi cazate nu era mulți cunoscuți. Cum plîngeam așa, venea un ofițer rus, s-a uitat la noi, eram tineri, 20 de ani, soră-mea 18
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o susținută activitate ziaristică, îndeosebi în publicațiile de stânga. Numele său poate fi întâlnit în „Adevărul” și „Dimineața”, dar și în „Cuvântul liber”, „Bluze albastre”, „Veac nou”, „Reporter”, „Era nouă”, „Clopotul”, „Manifest”, M. autodeclarându-se mai târziu „soldat al Partidului”. Se împrietenește cu Șt. Roll și Al. Sahia. În 1944 face parte din conducerea Sindicatului Unic al Ziariștilor, alături de N.D. Cocea, Tudor Teodorescu-Braniște, Eugen Jebeleanu, Octav Livezeanu ș.a. Va parcurge o lungă carieră diplomatică și universitară. Astfel, între 1945 și 1947 este
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
țărănești împotriva arendașilor spoliatori. Însetat de dreptate, Petre Leahu, tânăr din Prigoreni, sare în ajutorul unui țăran bătut de fiul arendașului, apoi încearcă să strângă întreaga obște împotriva acestuia. Părăsit de toți, e judecat și condamnat la închisoare, unde se împrietenește cu un socialist. După împlinirea pedepsei, intră în mișcarea muncitorească ieșeană, prilej pentru studierea psihologiei mediului urban. Trimis, în timpul revoluției din Rusia, la Odessa spre a cunoaște realitățile revoluționare, e șocat de abuzurile și nedreptățile săvârșite în numele idealului socialist. Dezvăluindu
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
ea, Înseamnă că e bună. Și ar fi atît de cool. Atît de cool. Mă și Închipui pe patul de spital, cu bebelușul În brațe și Kate Winslet pe patul alăturat. Și Heidi Klum În patul de dincolo de ea. Și Împrietenindu-mă cu amîndouă! Ne-am cumpăra una alteia cadouașe, iar copiii noștri ar fi legați pe viață, și ne-am duce În parc Împreună și am fi fotografiate de revista Hello!. „Kate Winslet Își Împinge căruciorul, Întreținîndu-se cu o prietenă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de ani... — Becky, mi-e teamă că n-am să reușesc să ajung În după-masa asta. — Poftim? Îmi piere brusc zîmbetul. În după-masa asta avem primul curs prenatal. Cel la care vin și partenerii, facem exerciții de respirație și ne Împrietenim pe viață. Iar Luke mi-a promis c-o să fie acolo. Mi-a promis. Îmi pare rău. Pare cu mintea În altă parte. — Știu că am zis că vin, dar avem o... situație de criză la serviciu. — O situație de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
confuze. Poate chiar sînt nebună și paranoică. Poate că nici prin cap nu-i trece să mi-l fure pe Luke. Și, la drept vorbind, e cea mai bună obstetriciană din lume. Ok. O să fac tot ce pot ca să mă Împrietenesc cu ea. Vineri, cînd ajungem la Clinica de obstetrică holistică, zona e ticsită de paparazzi și văd imediat și de ce. Noua fată Bond și noua imagine Lancôme pozează Împreună pe trepte, ambele În pantaloni cu vedere la buric și bluze
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. Însă, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat de obicei cu alte persoane cu autoritate care au corespondat, acest schimb de idei despre unele probleme controversate nu i-a făcut pe Simplicianus și Augustin să se împrietenească și nici să schimbe prea multe scrisori între ei. Augustin recurge la quaestiones și altă dată. În jurul anului 400 scrie Întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
victimele răscoalei din 1907” (Suzanne-Marie Durand). În timpul războiului balcanic din 1912-1913, lucrează într-un lazaret de campanie, îngrijiindu-i pe soldații bolnavi de holeră. După războiul din 1914-1918, pleacă în Franța, unde Démètre fusese numit ambasador. Frecventează cercurile intelectuale de aici, împrietenindu-se cu Jacques Maritain și cu alte personalități ale vieții culturale, conferențiază pe diverse subiecte de religie, artă și politică. Colaborează la numeroase publicații cu articole în care se împotrivește atât „imperialismului materialist”, cât și „naționalismului idealist”; pentru el, patria
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
români calvinizați. Teolog cu preocupări literare - traduce pe la 1640 câțiva psalmi în românește -, tatăl lui H. era jurat în senatul Caransebeșului și rector al școlii calvine din oraș, unde fiul învață din 1651. H. urmează liceul reformat din Sibiu (1661-1664), împrietenindu-se aici cu Valentin Franck von Franckenstein, viitorul poet. Din toamna lui 1664 se află la Colegiul academic reformat din Aiud. Pregătirea dobândită îl recomandă pentru un rol important în învățământul protestant din Ardeal. Între 1667 și 1669 va fi
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
Brăilei, salahor la o pescărie și la o fabrică de frânghii. Se apropie de enigmaticul boem rus Mihail Mihailovici Kazanski, pe care îl va evoca în povestirile sale. În 1901 pleacă la Giurgiu, muncind aici ca hamal în port. Se împrietenește cu un alt salahor, armeanul Sarkis, și acesta devenind personaj în literatura lui I. Se întoarce la Brăila și începe să practice meseria de zugrav. În 1904, împreună cu Mihail Mihailovici Kazanski, se angajează ca agent într-un birou de plasare
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
umitru] D. (11.II.1895, Săliște, j. Sibiu - 25.VIII.1980, Cluj-Napoca), eseist și traducător. Urmează școala primară la Săliște, liceul mai întâi la Sibiu, absolvind la „Andrei Șaguna” din Brașov. Aici îl cunoaște pe Lucian Blaga, cu care se împrietenește pentru o viață. În 1914 intră amândoi la Seminarul Teologic din Sibiu, iar în anii 1917-1918 frecventează împreună Facultatea de Filosofie a Universității din Viena. După un popas la București, din 1919 urmează Facultatea de Litere și Filosofie la Sorbona
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
Tinerimea Moldovei”, un timp este șomer, apoi pleacă „la pământurile de țelină” din Kazahstan, ca reporter al aceluiași ziar, care acum apărea în limba rusă. Între 1965 și 1967 urmează, la Moscova, Școala Superioară de Cinematografie, secția de scenariști; se împrietenește cu dramaturgul Aleksandr Vampilov, din ale cărui piese va traduce. Lucrează la Studioul Moldova-film, fiind și autor de scenarii și realizator de filme documentare, iar din 1970 se angajează ca redactor la revista „Nistru”. În 1986 participă, în calitate de invitat, la
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
luare de poziție împotriva pelagienilor. însă, spre deosebire de ceea ce s-a întîmplat de obicei în cazul altor persoane cu autoritate care au corespondat, acest schimb de idei despre unele probleme controversate nu i-a făcut pe Simplicianus și Augustin să se împrietenească și nici să schimbe prea multe scrisori între ei. Augustin recurge la quaestiones și altă dată. în jurul anului 400 scrie întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
când terminau orele mai devreme, Măriuca pătrundea în livada „interzisă” de legende și se pierdea în gânduri sub coroana nucului bătrân,pe care-l simțea frate cu nucul ei de acasă. Uneori o mai însoțea și Leana cu care se împrietenise de-a binelea (aveau paturi vecine în dormitor). Veșnic flămândă, Leana căuta prin frunzișul de sub nuc vreo nucă ascunsă sau pierduta de vreo cioară, cu care să-și mai potolească foamea. Urma clopoțelul cu care eleva „de serviciu” vestea ora
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
de învățat si de teme. La început, pedagoga o cam certă, dar aflând de rezultatele ei bune, o lăsă în pace. Seara, fetele se adunau în dormitorul lor și, până la stingere, era vremea de sporovăit. În scurt timp, Măriuca se împrieteni cu toate fetele din cameră: Cu Viorica cea cu glas frumos, cu Aurelia cea ambițioasă, cu Stela, colega ei de bancă, cu Leana, cu Lili, cu Virginica. Vorbeau vrute și nevrute, iar Leana era bufonul lor, rol acceptat de bunăvoie, simțind ea
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
este arestat și condamnat la cinci ani de închisoare. Detenția o execută la Jilava, Gherla, Uranus și în lagărele de muncă forțată de la Periprava, Stoenești și Salcia. După închisoare este trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Rubla-Călmățui, unde se împrietenește cu N. Carandino și Corneliu Coposu. Revenit în București, se angajează la început ca operator chimist, după care intră funcționar la Ambasada Statelor Unite ale Americii. În 1968- 1969 beneficiază de o bursă a Universității din Iowa-City (SUA) și conferențiază despre literatura română
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
pentru numele Stănescu, cu intenția de a-și sublinia naționalitatea. Licența a obținut-o însă în 1864 la Universitatea din Buda. A profesat ca avocat la Arad, având printre stagiari pe Ioan Slavici. La Viena se pare că s-a împrietenit cu At. M. Marienescu, la îndemnul căruia va publica în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” un apel- concurs pentru culegerea literaturii populare. Un moment însemnat al biografiei sale este redactarea, în 1859, a almanahului „Muguri”, care înmănunchea producțiile literare
STANESCU-ARADANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
obține titlul de doctor în filosofie și teologie. La întoarcere rămâne încă un an la Viena, pentru a se perfecționa în studiul dreptului, dar mai ales în domeniul metodelor de predare și de conducere a școlilor. Are prilejul să se împrietenească și să colaboreze cu Samuil Micu. Continuă să adune informații, transcrie documente, adăugându-le celor strânse la Roma. În 1780 ajunge la Blaj, fiind numit mai întâi profesor de poetică la gimnaziul românesc, apoi director și catihet al Școlii Normale
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
bucureșteană, ajunge pe un șantier. La îndemnul inginerului Dan, se califică, devine electrician, ajută la ridicarea unui oraș nou și se pregătește, după o complicată poveste sentimentală, să se stabilească în mijlocul unei lumi venite de peste tot. Omul este sociabil, se împrietenește repede, are ceea ce se cheamă vocația adaptării, se pare că nimic nu o să îl împiedice să trăiască mulțumit în orașul unde el a pus prima piatră. Nimic nu anunță în el un Meursault, o victimă a complicității vieții și a
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a unei virtuale prozatoare, aceeași cu personajul feminin principal. Asemănătoare psihic cu Diana Slavu, dar de condiție socială diferită și purtătoare a unui mesaj conjunctural, propriu anilor ’50 ai secolului al XX-lea, Mirona Runcu studiază la Paris, unde se împrietenește cu tineri antifasciști, unii de naționalitate română, care se vor înrola în brigăzile internaționale republicane din Spania. Are o idilă cu unul din ei, față de altul nutrește o deosebită admirație, petrece, la întoarcerea în țară, trei zile la Viena, fiind
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
lucrări științifice. Concomitent, se dedică scrisului literar, ocupând un loc distinct în peisajul din primele două decenii ale secolului al XX-lea. A debutat, semnând C. Sandu, cu o traducere, poezia Întoarcerea acasă de Heine, în revista „Vieața” din 1896. Împrietenindu-se cu St. O. Iosif, intră redactor la „Floare-albastră”, unde își face debutul în 1899 și ca prozator, cu schița Nițișor, publicând totodată versuri cu teme rurale, anemice însă din punct de vedere artistic, iscălite cu pseudonimele C. Răzvan și
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
predă româna și istoria. În perioada 1957-1963 scrie, pentru sertar, majoritatea prozelor scurte care aveau să formeze volumul de debut. Devine un redutabil jucător de șah, participă la concursuri, face parte din echipa de șah prin corespondență a României. Se împrietenește cu Leonid Dimov: cei doi sunt o vreme nedespărțiți, adoptă o formulă de viață boemă, cu gesturi „absurde”, de sfidare a marasmului vieții zilnice, a cenușiului orizont cotidian și, în nesfârșite colocvii informale, pun bazele teoretice ale onirismului. Din 1963
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în 1904 la Universitatea din Halle, publicând-o în același an. Stabilit împreună cu familia (se căsătorise cu Ștefania, fiica lui C. Dobrogeanu-Gherea) la Leipzig, rămâne aici, rentier și om de litere, până la izbucnirea primului război mondial. În această perioadă se împrietenește cu I. L. Caragiale, autoexilat la Berlin. Spirite înrudite prin ironie și pasiunea pentru muzică, se vor influența reciproc, în pofida marii diferențe de vârstă. Întors în țară în 1915 și sărăcit în urma războiului, Z. trăiește din scris mulți ani, afirmându-se
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
se căsătorește cu Maria Mitescu, o colegă de la Medicină. Funcționează ca medic de țară în câteva județe (Gorj, Buzău, Dâmbovița, Ilfov), în timpul primului război mondial fiind mobilizat ca medic militar la Bârlad, unde participă la reuniunile Academiei Bârlădene și se împrietenește cu Al. Vlahuță și G. Tutoveanu. Transferat la începutul anului 1918 la București, își va exercita profesia până în 1940, când se pensionează. Lucrează mai întâi la Administrația Domeniilor Coroanei, din 1921 este director adjunct, iar din 1922 director la Fundația
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]