1,000 matches
-
rahat uriaș În mijlocul parcării. Odată rezolvată treaba, se Întoarse și lătră din toate puterile către ușa din față de la Turf ’n Track, până când Doug Disperatul Îl lăsă Înapoi Înăuntru. După doi pași făcuți Înăuntrul agenției de pariuri, alsacianul se scutură, Împroșcându-l din cap până-n picioare cu apă și lapoviță topită pe stăpânul său. Brusc, lui Logan Îi plăcu mai mult câinele. Se așeză confortabil În scaun și lăsă muzica de la radio să Îl Învăluie. O mașină particulară verde ruginiu trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gură. — El e, nu? Omul din ziare! A omorât-o și-a Îngropat-o În mizeria aia! — Liniștiți-vă, doamnă Henderson. Îl avem În arest. Nu se duce nicăieri. — Ticălos murdar! Aruncă cu cana de ceai de perete. Aceasta explodă, Împroșcând cu bucăți de porțelan, pătând tapetul cu ceai călduț, lăptos. — Mi-a luat copila! Nici pe drumul de Întoarcere nimeni nu prea zise nimic. Ofițerul de legătură cu familia chemase un vecin care să aibă grijă de doamna Henderson, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
izbi din nou volanul. — Faci vreo criză, ceva de genul ăsta? — Tu mereu știi când moare cineva, nu? Tu știi naibii de fiecare dată când găsim un cadavru. Logan se uită urât pe fereastra mașinii când trecu un alt autobuz, Împroșcând mașina cu claxonul său. — Laz? — Isobel. Tăcere la celălalt capăt al telefonului. — Ea e cârtița ta, nu? Scotocește, Îți aduce ție bucățele. Te-ajută să vinzi afuristele de ziare! Acum urla. Cât o plătești? Cât valorează viața lui Jamie McCreath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la spital să afle cum o mai duce agenta Watson. Întâi să-și ia niște cafea. Ceai. Orice, numai să fie cald. Era deja la jumătatea drumului prin recepția principală când cineva-l strigă. — Lazăre! Era Gary cel Mare, care Împroșca bucățele de Tunnocks Tasty Caramel Wafer pe biroul recepției. Rânjetul era suficient de mare cât să cuprindă un umeraș. Capul colegului său țâșni afară, cu telefonul lipit de ureche. Rânjea și el, aratând-i entuziasmat prin geam lui Logan degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
plină iarnă, la Tomis, o călătorie epuizantă pe mare și pe uscat; a murit acolo. „Numai o minte femeiască teribilă poate folosi asemenea arme“, ne-a spus Aurelius Cotta ultima oară când l-am văzut. Și sora mea a fost împroșcată cu noroi, aceeași tortură ca în cazul mamei. Soțul ei a fost judecat. Cineva a avut curajul să râdă, spunând că probabil comisese adulter cu propria soție. S-a poruncit ca numele lui să fie șters din inscripții și de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte, cu picioarele întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un fulger ivit pe cerul amiezii. Oamenii încremeniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intră În forma sa, adică În imaginea din care a ieșit; iată al doilea picior În aer, mă sprijin În el cu toată greutatea corpului; se sparge: zbroocc! zbrooc! Apar mii de Încrețituri și din ea sar sute de cioburi Împroșcându-mă. Toată armonia peisajului s-a stricat. Unde este imaginea mea din oglindă? Dar eu unde sunt? Nu se mai vede nimic. Nici cerul, nici norii, nici copacii. „Ce-ai făcut, neghiobule?“ Primesc două palme: plici-plici! Copil prost, urlu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-o acolo. M-am Întors din drum, am luat-o razna pe aleile cartierului fără să văd pe unde merg. (astăzi) Ascult Bach, cât mai mult Bach; așa evadez din cotidian și reușesc să gândesc. A. se mișcă În jur Împroșcându-mă cu o senzualitate difuză ca o mireasă proaspăt dezvirginată. Se comportă firesc și ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic Între noi. Deși o repudiez fizic de când am descoperit că mă-nșeală, am o dorință obsesivă de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pieptăna, Într-o mișcare largă de a mă atrage, de a mă provoca. Eu mă feresc, căci, de multe ori, fereastra mi se deschide brusc În piept, lovindu-mă; ea se Înfurie atunci ca În urma unui afront grozav, Începe să Împroaște cu mâinile prin aer, azvârlind lovituri Închipuite; dacă mă apucă râsul, mânia ei nu mai are margini, o ploaie de sudălmi grele, unse cu sosuri balcanice se scurg printre știrbiturile gurii, fonfăind În rafală toată gama muzicilor neauzite. Un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întoarse cu fața în altă parte și scuipă alcoolul spre tavan. Ochii lui Rhyme priviră iute spre un colț al camerei. - Detectorul de fum? râse cu poftă Magicianul. L-am descoperit mai devreme. Stai liniștit, nu mai are baterie. Mai împroșcă o dată spre tavan cu alcool. Deodată, în mâna sa apăru o batistă albă. O flutură exact sub nasul lui Rhyme. Era îmbibată cu gaz. Vaporii îi afectară criminalistului vederea și mirosul. Magicianul ținu în aer batista cât timp îl desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trecu peste orezării, spre partea de vest a lagărului. Un al treilea avion veni În spatele acestuia, atît de jos, Încît Jim se uită de sus În cabină. Putu să-i vadă pe piloți și Însemnele de pe fuselaj, Înnegrite de uleiul Împroșcat din eșapamentul motorului. Încă două avioane Mustang zburară pe deasupra lagărului, iar suflul iscat de motoarele lor smulse plăcile de tablă ondulată de pe acoperișul barăcii de lîngă Blocul G. Cam la un kilometru spre est, Între lagărul Lunghua și rîu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fericire, furia lui Price se potoli repede. După ce reveniră la drumul spre Shanghai, locotenentul Îndreptă camionul spre trupul unui curier japonez, zăcînd lîngă motocicleta lui. Capul bărbatului mort explodase Într-un jet de bucățele sîngerii și țesut de creier, care Împroșcaseră pomii de pe marginea șoselei. Această realizare militară Îl aduse pe Price Într-o stare de spirit bună, care, spera Jim, va ține suficient de mult timp ca el să ajungă la Shanghai și să sară din camion la primul semafor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mâna mamei tale și am mângâiat-o. Avea treizeci și șapte de ani, poate că îi lipsea și ei fata cu paltonașul de lână portocaliu, clătinându-se beată la ieșirea din restaurant și râzând aplecată pe digul pe care vântul împroșca apa mării. Poate o căuta pe vârful degetelor de la picioare, unde o spumă ușoară venea și pleca. Dar nu, eu eram un desaparecido. Eu, cu munca mea fără orare, moderat în a da, grăbit în a primi. Dar nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu am crescut-o. XXII — Ei bine, și? - îl întrebă Augusto pe Víctor -. Cum l-ați primit pe intrus? — Ah, niciodată n-aș fi crezut, niciodată! Până și în ajunul nașterii eram extrem de supărați. Nu știi cu ce insulte mă împroșca Elena în vreme ce el se lupta să vină pe lume. „Tu, tu ești de vină, tu!“, îmi spunea ea. Și alteori: „Piei din fața mea, piei din ochii mei, nu ți-e rușine să stai aici? Dacă o să mor, tu o să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe care îl avea întotdeauna prins în păr deasupra urechii, spinteca freza, dintr-o singură mișcare, fără să dea greș niciodată. Marcu trăgea și măselele. Trăgea, zic, căci nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
importanță a existenței. Numai când zilele se arată cenușii, stau acasă, să-mi măsor singurătatea. Pornesc, apoi, fără destinație hotărâtă și discut, pe drum, cu ghetele stropite de noroi. Mă opresc la vreo răspântie, cu ochii țintiți pe caimacul noroios, împroșcat de un vehicul pe manșeta pantalonului. Azvârl printre dinți apa adunată sub limbă în chipul hâd al unei dezolări catastrofale: în craniul bine conturat de rumegușul cenușiu al gândurilor mele. E o hârcă pe care o pălmuiesc cu sete, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la pâine rupe toate legăturile familiale și sociale, întoarce spatele lumii și înalță în piața orașului său o coloană din vârful căreia cuprinde cu privirea forfota cotidiană și, prin urmare, lumea pentru ca, dintr-un punct aflat la înălțime, să o împroaște cu blasfemii cu încărcătură metaforică. Totuși, îi permite mamei sale să îl hrănească folosind o prăjină lungă. Acest epos în versuri, alimentat și supraalimentat corespunzător de expresioniștii germani timpurii, în plus de Apollinaire și García Lorca - un poet, e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a mai defectat În ultimul timp, spuse ofițerul. — Se strică des? — Numai când e cald afară. Intrară apoi Într-un atelier mare, cu pereți metalici, cu rafturi pentru scule și cabluri șerpuind pe podea, În care flăcările de acetilenă Împroșcau scântei, În timp ce tehnicienii roboteau aplecați asupra bancurilor metalice și a unor mașinării complicate. Aici reparăm ROV-urile, strigă ofițerul, Încercând să acopere vacarmul. Lucrările cele mai dificile se execută pe navele-bază. Aici ne ocupăm doar de partea electronică. Pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
centimetri lungime și păreau a fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea cernelii de către calmari este un foarte interesant... — Ce-ați zice de calmari la cină? se interesă Levy. — La naiba, nu, spuse Barnes. Dacă sunt o specie necunoscută, n-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rămas... ăă....șase. Li s-a comunicat că ești aici? Nu știu ce să vă răspund, domnule. Norman găsea nefiresc calmul acestui individ. Marinarul privea În jurul său și, pentru o clipă, Norman văzu reflectate În ochii acestuia interiorul umed, consolele avariate, pereții Împroșcați cu spumă. Încăperea arăta ca după război. — Am trecut prin clipe grele, spuse Norman. — Am remarcat asta, domnule. — Au murit trei dintre noi. Îmi pare rău să aud așa ceva, domnule. Același calm. O anume impasibilitate. Era oare În regulă? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de viziunea avută, gândindu-se doar că trebuia să facă ceva, că trebuia să acționeze cumva, astfel că traversă Cilindrul B, ajunse În A și Își zări costumul. Dar nu mai era timp, iar prin trapa deschisă apa bolborosea și Împroșca. Văzu mâna Înmănușată a lui Beth, aproape de suprafață, fluturând; era exact sub el, În afara de ea nu mai avea pe nimeni, așa că, fără să ezite, se aruncă În apa Întunecată. Îi venea să țipe din pricina șocului termic; Își simți plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cilindrului D. Nu putea ieși de acolo. Beth deținea controlul tuturor facilităților și era familiarizată cu comenzile sistemelor vitale. Îi Întrerupsese curentul electric, căldura și aerul. Era prins În capcană. Odată cu scăderea presiunii, borcanele cu specimene explodară ca niște bombe, Împroșcând fragmente de sticlă În toată Încăperea. Se ghemui sub pături, simțind cum cioburile sfâșiau țesătura. Respirația i se Îngreunase. La Început crezu că e de vină tensiunea arterială, pe urmă Își dădu seama că aerul se rarefiase. Curând avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ascunde nimic. „-De ce minți?”-strigă ea și de ascuțimea sa necruțătoare nu pot scăpa nici acoperindu-mi urechile. Ea vine din lăuntru. „-Fiece gest și cuvînt, fiecare celulă ți-e impregnată de porcăria pe care ai făcut-o. Ai împroșcat cu noroi în tine și în cei iubiți. Ți-a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tavă un martini. Fotografiile Înrămate de pe pereți Îi atraseră privirile. Progres pe linie politică: Harvard Law Review, alegerile din 1953, un instantaneu echivalent cu o minciună gogonată: Loew anunțînd presa că negroteii mărturisiseră Înainte să evadeze. Jack izbucni În rîs, Împroșcă În jur cu gin și Își dădu seama că fusese gata-gat să se Înece cu măslina. În spatele lui: — Înainte te Îmbrăcai ceva mai frumos. Jack se Întoarse și răspunse: — Înainte eram un fel de mahăr. — Ai vreo scuză pentru felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]