974 matches
-
în găoz. Și-apoi... nimic. Nici un orgasm. Nu se întâmplă nimic în afară de faptul că-l doare. Apoi maică-sa îi strigă puștiului că-i gata masa. Îi zice să coboare, chiar acum. El își scoate morcovul și îl ascunde, lunecos, împuțit, între hainele murdare de sub pat. După cină se duce să caute morcovul și ia-l de unde nu-i. Toate hainele murdare le-a luat maică-sa când el era la masă, să le spele. Nu se poate să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tăi cheile apartamentului, aia a fost cea mai fericită zi din viața ta. În ziua aia au izbucnit în plâns și au recunoscut că nu credeau că puiul lor o să-și facă vreodată o situație doar frecându-le oamenilor picioarele împuțite. Aia e o zi pentru care o să plătești tot restul vieții. Să nu râdeți, dar nu e ilegal. E o simplă manipulare a piciorului. Nu se întâmplă nimic sexual, însă clientul are un orgasm care-l lasă prea secătuit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îndepărtează gura de umflătura din pantalonii bețivului, și zice: Notezi? Zice: Verdele lămâiță este noul roz. Vocea zdrențăroasei, îi spune doamna Keyes soțului său, cunoaște vocea asta. Spune: — Inky? Zdrențăroasa își strecoară telefonul înapoi în bandajul din jurul piciorului. — Bețivul ăla împuțit, spune Packer, e președintele de la Global Airlines. Și-atunci zdrențăroasa își ridică privirea și zice: Muffy? Packer? În timp ce mâna bețivului scormonește încă adânc în pantalonii ei stretch, ea bate ușor cu mâna băncuța și spune: — Ce surpriză plăcută. Vagabondul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încredere în mine, în tot ce văzusem, îmi venea să plâng, să-i spun Zenobiei : „Nu vezi ce nenorocit sunt, în bezna asta și în noroiul ăsta ? Unde e dragostea lumii, unde e dragostea ta ? Nu vezi că plasticul ăla împuțit cu care ești îmbrăcată e rece și nici nu mă iubești măcar, dacă m-ai iubi, ai face și tu ceva ca să termin cu nervii rațiunii și cu neîncrederea asta, m-ai scăpa din scorbură, am sta și noi, ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Surori ca dumneavoastră am văzut eu multe, doamnă Gerda, era una, de exemplu, doamna Ojog, de vârsta dumneavoastră actuală pe când eu abia împlinisem patrusprezece ani, venise din America, fuma trabuc, juca poker cu mama, avea un cățel, Buster, o javră împuțită, fără păr; o dată, seara, după joc, a zis că i e urât să meargă singură pe străzi, acasă, mama a zis că nu-i nimic, te conduce Gellu, am condus-o, pe drum vorbea de una și de alta, Buster
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
merinde pe care le aveam, toate acestea se petreceau pe un spațiu de patru metri pătrați, dincolo de care mă pândea moartea. Stăteam acolo, pe stratul de frunze umede așternut de-a lungul anilor, câteodată ploua, îmi puneam peste cap pătura împuțită scoasă de sub șa, într-o bună zi am început să scormonesc stratul de sub mine, să dau la o parte frunzele putrezite; cam de la vreo douăzeci de centimetri adâncime frunzele roase de vreme și de umezeală au început să pară dantele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făcut un ocol pe după copaci „nu mai recita“ spunea Isis „e un profesionist pe aici te faci de râs“ „n-are decât să fie și mama profesioniștilor“ spuneam „lor le dă mâna dar eu; sunt ultimul alb pe planeta asta împuțită“ de fapt recitam lucruri tragice nu pot să le redau fiind cam neclare m-am dus după fete la ecluză pe dale lângă cabina paznicului ușa; era deschisă în fața ei se afla un dulap cu pereții de sti; clă ieftină
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o vedeau săltând vioaie ca o gimnastă moartă. În plus, pe Ioachim căutam să-l evit și pentru că, de câte ori îi întâlneam, îmi declanșa o ciudată senzație fizică : mi se părea că târăște după el, în lumea asta și așa destul de împuțită, o duhoare mentală greu de suportat. Acum stătea oarecum deoparte, nu spunea nimic. Maria mă prinsese ca pe un fir de pai ivit în calea cuiva gata să se înece. „Bine că te-am întâlnit“, spunea. „Ți-am pierdut adresa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ar fi frumos dacă fiecare ar vedea gândurile celuilalt... Înseamnă că ai făcut drumul degeaba...“ „Oricum, dumneata n ai nici o vină“, am spus. „Eu te consider și așa un înțelept, deși înțelepciunea dumitale, ca și urechea, mi se pare cam împuțită... Dar hai să ne închipuim că am venit să-ți pun întrebarea...“ „Ce întrebare ?“ Părea amuzat și speriat, în același timp. Ridicase sprâncenele și încrețise fruntea, ai fi zis că era gata să pufnească în râs sau s-o ia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pântecului, cine știe ?...“. Dragoș tăcea, lumina îmi înțepa ochii, mă amețea. Am făcut câțiva pași prin odaie, apoi m-am întors din nou lângă el. „Bă, căcănare“, i-am spus, ca să mă echilibrez, „de unde ai făcut rost de bascheții ăia împuțiți ? Te pomenești că faci și sport acuma...“. Vorbeam singur, penibil de singur. Mă vedeam și mă auzeam și-mi venea să plâng. Era nespus de greu, poate că iar nu mă pregătisem îndeajuns. Impulsul lucid al revanșei îmi răscolea toată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
neterminată. Era un ins ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum tot picura briantină, Îmi amintea mai mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam la el altceva decît că era un Împuțit. Îl peria pe don Gustavo fără nici o demnitate și fără nici o jenă și flirta cu Bernarda În bucătărie, făcînd-o să rîdă cu darurile lui ridicole de punguțe cu migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească năucite vrăbiuțele din balcon. Nici nu-și Închipuia Pepita că Federico al ei - continuă profesorul - Își petrecuse noaptea Într-o celulă Împuțită, unde un orfeon de pești și de cuțitari și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare pentru ca mai apoi, o dată Îndestulați de cărnurile lui macre, să-i administreze o bătaie grozavă În vreme ce restul deținuților strigau În cor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau lângă Mihai, în jurul nostru se țese pustiul, cele două femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o pătrunde furios și tandru în același timp, se lasă în voia lui, el o posedă cu sălbăticie, acolo pe podele, peste covoare, se rostogolesc prin toată încăperea, peste trupul ei se năpustesc fiarele din pădure, trupuri lemnoase cu respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja unde Alex stă lângă femeia "regină" cu un fel de surâs pe față, închide ochii, o grămadă de bărbați se năpustesc peste ea cu respirația împuțită, îi rup carnea, mădularele, o umplu de mâzgă puturoasă, se îneacă, alunecă în tunelul abrupt, băiatul, băiatul din Clădirea Albastră, n-o să-l mai vadă niciodată, alunecă în tunelul abrupt, întunericul e deplin și tăcerea albă, e singură, soarele alb
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tot eu, dai un cearceaf alb, vine portocaliu, din cauză la altele, nu că vrea hoțu’, ci că se întâmplă. Am trei schimburi, spăl cu ceva. Am și dero și săpun. Dar alții au de toate și tot jegoși și împuțiți stau, ce să le faci? Nevoia m-a învățat, nu le las năclăite... e apa rece, le trag în mai multe ape. Prima apă, dai cu săpun, limpezești, îți îngheață inima, te ia și un năduf la inimă de rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a pândit cu binoclul de după perdea, și-a cumpărat special binoclu pentru asta, și-a observat tot, absolut toate mișcările suspecte... Noroc că-mi luasem calculatorul la slujbă, dar dischetele mi le-a făcut harcea-parcea... - Ai devenit și tu „kaghebist împuțit”? - Normal, m-a întâmpinat chiar așa, „kaghebist împuțit, știu că ai vrut să te muți aici numai ca să spionezi, cu cât te plătesc ăia? Te-ai înrolat, ți-au dat și-un loc călduț printre kaghebiștii tăi... Nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cumpărat special binoclu pentru asta, și-a observat tot, absolut toate mișcările suspecte... Noroc că-mi luasem calculatorul la slujbă, dar dischetele mi le-a făcut harcea-parcea... - Ai devenit și tu „kaghebist împuțit”? - Normal, m-a întâmpinat chiar așa, „kaghebist împuțit, știu că ai vrut să te muți aici numai ca să spionezi, cu cât te plătesc ăia? Te-ai înrolat, ți-au dat și-un loc călduț printre kaghebiștii tăi... Nu ți-a fost greu să te vinzi... Kaghebist la kaghebist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
te contrazic, și niște milioane de ani îs ca mâine... drepturile lu’ Homo Sapiens, Divinitatea trăgând la aghioase pe-o mănăstire renovată de UNESCO și seamănând periculos de mult cu frate-său mai mic și mai închiondorat, degradarea post-comunistă, consumismul împuțit, diluarea substanței, corcirea valorilor, extincția ce vine-vine... ei, ăla-i un bou sinistru, așa, cam ca prefectul. Și vrei tu să semeni cu Panghelică? Fă-ți o cruce mare că încă mai ai insomnii, n-ai aer de una, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de bani a Regatului, pentru că nimic nu funcționează mai bine în țara asta decât jocurile de noroc; în vreme ce noi muream pe capete, ne pierdeam mâini și picioare, chiar și mințile, intrați în căcat pân’ la gât - aici, în Curul ăsta împuțit -, ruleta s-a învârtit mai departe: mitraliera, cum îi spuneam noi. Și aici s-au dat lupte grele; nu e deloc ușor să joci zi și noapte. Și nici să simți o martingală. Mă cred erou! Niște idioți! Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dornici de pitoresc evită Hotelul, locuind în gazdă; cei săraci nu sunt prea bine văzuți, dorm în vale, sub un șopron sau în gară, li se zice „sulfurați”. În zori, se vor înșira pe serpentinele ce duc spre cea mai împuțită apă din lume, dar vindecătoare a tot felul de boli, mereu mai multe și mai grele. Pentru asta au venit, din tot Regatul; și ei vor mânca, împânzind birturile, pensiunile, micile restaurante. Cheltuind. Oamenii locului ar fi, oarecum, mulțumiți, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o preoteasă a amorului. Acum face pe mama răniților. Mai degrabă, ține o menajerie: a tunat și i-a adunat. Actorul, Caravella, un pianist după ureche, trei cartofori, Căutătorul de aur și cine se mai nimerește, numai scursori. Cloaca aia împuțită are nevoie de un filozof; de un blazon pe care alături de sexul Caravellei să stea bufnița Minervei! Am pierdut partida, dar pe alt teren. Chiar dacă - până la urmă - unul dintre iepuri va sfâșia un lup alb, asta nu va mai însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cizmele mi-s ude, adu pachetele în tindă mai repede! Iar ouă, iar sărbușcă! Eu muncesc zi și noapte, iar tu mă hrănești cu terci, asta-i mâncare? Naaaa! Mănânc-o tu cu mă-ta și cu ta-tu, bucovineni împuțiți! Omule, ieri am văruit, vine Crăciunul, uite ce ai făcut! Muncușoara mea, ai uns pereții, untura nu se mai duce. Curvelor blestemate, mi-ați mâncat viața, mi-ați distrus casa! Curvele satului ți-au spălat mintea, omule, curvele! Taci, taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pod am spus! Astfel de scene se petreceau aproape zilnic două, trei ore, până către miezul nopții. În casa de pe malul Sărății, nimeni nu mișca în front. Dumnezei, cruci, biserici, geamuri sparte, alcool, pumni, palme, nervi, transpirație, haine ude, cizme împuțite, colete poștale, miros de pește, de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când nu avea cine să-l îndemne. Puiu se oprea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochiuri în tigaia cu untură, nu puneți capacul, lăsați-le să privească cerul, albastrul este omogen atât cât cuprinde irisul. Se rostogolește viața la vale pe canal după ce tragi apa, după ce-l bagi în pizda mă-si pe șefu, comunist împuțit, acum locțiitor pentru logistică într-o unitate militară, după ce ghicești prezentul în palmă ca într-un vagin de fată mare: "Lasă-mă, dragă, să ți-o trag ca să-ți spun cine ești!" Petru a ales luna plină și scara coșarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]