13,283 matches
-
urmă orice teamă de rece,Care așează în suflete și simțiri gheață,Cu privirea-n sus, înspre luna care trece,În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață!Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări,Peste toate își înalță sublim tronul menit,Stele și felinare călăuzesc plecări,Ori sosiri de nicăieri, în graba spre infinit...Langă maluri de-apă neclintite, ca-n povești, M-aș așeza, poposind ore-ntregi, în tăcere,... XXIV. SENINUL CLIPELOR EXISTENȚEI, de Cristina P. Korys
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
minut, prin drumul străbaterii între porțile lumești, devin ceasurile cele mai sfinte ale existenței, prin ele însele privindu-se spre esența sinelui, spre centrul propriei evoluții! Urmând calea chemării spiritului de natură divină, în liniștea absolută, eul propriu se va înălța, conducând ființa spre armonia deplina a ei, în ... Citește mai mult Seninul, dacă umple "cerul" sufletului, e tot de ce avem nevoie pentru clipe sublime de pace... Acele secunde întregi, curgând prelung, cristalin, monumental, memorabil, ca dintr-un izvor pur, într-
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
minut, prin drumul străbaterii între porțile lumești, devin ceasurile cele mai sfinte ale existenței, prin ele însele privindu-se spre esența sinelui, spre centrul propriei evoluții! Urmând calea chemării spiritului de natură divină, în liniștea absolută, eul propriu se va înălța, conducând ființa spre armonia deplina a ei, în ... XXV. CUVINTE INSUFICIENTE..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Cuvinte insuficiente mereu Există-n tot ce pare simplu sau greu, În tot ce e bine
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea ... XXXI. O LUME-N CARE SE ÎNALȚĂ ECOURI..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016. În seri cu liniști reci și priviri de gheață, Când în zări se lasă perdele de ceață, Peste culmi și pași pierduți în depărtări Plutesc, în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ascunse-n colțuri din suflete, Și-umbrind seninul zilelor avute... În profunzimi de ochi scăldați în lacrimi vii Se pot citi fragmente de viață, mii, Răsfrânte în tristeți și neîmpliniri, Printre file de pătimașe trăiri... O lume-n care se înalță ecouri Surprinse-n ale veșniciei tablouri, Prin efemeru-i mereu călătoare, Lasă-n urmă stele nemuritoare!... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) ... Citește mai mult În seri cu liniști reci și priviri de gheață,Când în zări se lasă perdele de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
furtunaZăcând ascunse-n colțuri din suflete,Și-umbrind seninul zilelor avute...În profunzimi de ochi scăldați în lacrimi viiSe pot citi fragmente de viață, mii, Răsfrânte în tristeți și neîmpliniri, Printre file de pătimașe trăiri...O lume-n care se înalță ecouriSurprinse-n ale veșniciei tablouri,Prin efemeru-i mereu călătoare, Lasă-n urmă stele nemuritoare!...~ Cristina P. Korys ~(sursa foto: net)... XXXII. TRĂIND PRINTRE UMBRE ȘI CULORI ALE SUFLETULUI ȘI MINȚII..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2140 din
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
FLORI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce tot spui, iubite,“să ne-aruncăm în valuri” Nu am mușcat, din mărul, ce fuse început ? În marea fără țărmuri... gonite idealuri Vom înălța... ca zmeie, spre cer, fugind de lut... Nu vom putea ieși, căci sigur nu se poate, Finalu-întotdeauna, e pentru spectatori; După cortină, ceasul ‘nainte tot va bate, Și-actorii își vor strânge, la piept, tăcute flori. Vezi dăra, dintr-o
TĂCUTE FLORI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383724_a_385053]
-
un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce face minuni: Îl coboară pe Dumnezeu și înalță sufletul către El. Este o minune pe care o putem săvârși și de care ne putem împărtăși zilnic, plecând genunchii trupului dar, mai ales, ai sufletului și înălțând mintea noastră spre Domnul. Urmează doar să-i înțelegem sensul și să
DUHOVNICESC AL PĂRINTELUI ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT DR. ANDREI ANDREICUŢ AL CLUJULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383635_a_384964]
-
Rugăciunea este o minune ce face minuni: Îl coboară pe Dumnezeu și înalță sufletul către El. Este o minune pe care o putem săvârși și de care ne putem împărtăși zilnic, plecând genunchii trupului dar, mai ales, ai sufletului și înălțând mintea noastră spre Domnul. Urmează doar să-i înțelegem sensul și să o cultivăm spre și pentru desăvârșirea noastră căci ea este semnul omenității și izbăvirii noastre!... În altă ordine de idei, Știind așadar, din propria-mi experiență, că fiecare
DUHOVNICESC AL PĂRINTELUI ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT DR. ANDREI ANDREICUŢ AL CLUJULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383635_a_384964]
-
cădere în urma constatării superficiale am ajuns să prind fibrele tăcerii de câte ori pasul rămâne înțepenit într-o răscruce pentru a o învăța acum bat talpa de pământ odată știu că va deveni nisip fin în adâncul oceanului de trăiri răzvrătind valurile înălțându-le coborându-le până la răsăritul lunii la răsărit de lună mă voi ferici cu o fărâmă de piatră albă incoloră înghețată plină de căldura cunoscutului Anne Marie Bejliu, 11 octombrie 2014 Referință Bibliografică: la răsărit de lună / Anne Marie Bejliu
LA RĂSĂRIT DE LUNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383719_a_385048]
-
în satul bunicilor, acolo la căsuța cea micuță așezată chiar în vecinătatea pădurii. Ea n-ar fi dat acel loc drag pentru nici un palat din lume, oricât de măreț și lucitor ar fi. Acolo începea raiul pe pământ. Pădurea se înălța spre cer chiar de lângă livada din spatele căsuței. Vârfurile brazilor înalți păreau că ating cerul albastru. Acolo soarele după-amiezii se juca cu sclipirile razelor sale printre cetinile verzi, încălzind blând pajiștea verde-smarald din preajma gospodăriei. Da, se mai întâmplau și unele necazuri
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
care face parte din viață. Aici intervine și vocea auctorilă care, în câteva fraze, sugerează atmosfera din camera mortuară: “Ce e viața omului? O clipă chinuită. Alaltăieri a fost copil, ieri un om puternic și azi neputincios. Aflat în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuțe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat în sine însuși, își strânge oasele trist și așteaptă eliberarea de trupul neputincios departe de
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
priveliște, aceea a unei mulțimi nenumărate de lumi reduce/coboară importanța sa ca creatură animală care trebuie să redea materia din care a fost creată, planetei, după ce o scurtă vreme a fost înzestrată cu viață, și a doua priveliște care înalță deopotrivă valoarea sa ca inteligență, prin personalitatea sa, în care legea morală dezvăluie o viață independentă de animalitate, prin care poate cunoaște scopul existenței sale prin această lege, scop care nu se oprește la condițiile și hotarele acestei vieți, ci
DESPRE MORALITATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380103_a_381432]
-
prin care poate cunoaște scopul existenței sale prin această lege, scop care nu se oprește la condițiile și hotarele acestei vieți, ci care tinde spre necunoscut, spre infinit. După Kant, omul devine o ființă morală numai dacă rațiunea sa se înalță până la noțiunile datoriei și legii. Suntem datori a săvârși fapte în numele respectului pentru legea morală. „A face binele sau a te purta așa cum trebuie înseamnă a respecta necondiționat natura rațională întrupată în fiecare dintre semenii noștri”, spunea Kant. Mulți oameni
DESPRE MORALITATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380103_a_381432]
-
ofilește frunza-n copacul vieții, Când rădăcina nu poate să-l hrănească. Orfani de mamă vor fi de-acum, poeții, Că sufletul Ei plecat-a să renască! O ploaie de stele se revarsă-n ape, Când sufletu-i stingher se înalță la Cer. De îngeri și zei să fie mai aproape, Veșnicia-și duce în lume de mister! Cunună de lacrimi îi împletesc și eu, Măicuței ce-mi scria gândurile sale. Dar când încerc să o așez pe capul său, Se
IN MEMORIAM, NINA CASSIAN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380160_a_381489]
-
și colo - șoapte... SOBRIETATE DIVINĂ turnai cinzeaca de lumini și umbre în cupa revoltată a retinei - și deodat' vedenii crâncen sumbre decapitatu-m-au - cadou vitrinei străin de lumi de soartă și vârtejuri mă închinai viziunii de coșmare iar Duhu-mi înălțai prin negre vrejuri măcar să pipăi rosturile-amare dar nu priceperea îți picură în liniști căci nu ești mag - dedat la binefaceri: pe cuie să te culci - precum pe miriști și generos să sângeri în prefaceri... ...nicicând sărută Crist un Căutător: Pușcăriașul
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
cuminți, precum soldații la o paradă militară ( de ce nu - la comemorarea eroilor căzuți pentru Revoluția din decembrie 1989, din România). Dar, un soldat iese din gând, rupe un rând și ... după el, altul și altul ... Am trecut ieri pe lângă Troița înălțată în fața Casei Tineretului, unde erau depuse multe, multe coroane de flori, din tot județul Olt. Atunci, m-am gândit profund la primul soldat care a ieșit din gând, rupând rândurile și am început să scriu: Cu cheița de diamant / ți-
TRANDAFIRUL VIOLET de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380185_a_381514]
-
a dat lumii calitatea de a exista în spirit, iar această lume a deschis principiului divin putința de a exista în trup (...) Prin venirea lui Iisus omul în primul rând s-a definit, iar în al doilea rând s-a înălțat pe cele mai înalte trepte ale spiritului. Iisus a situat omul pe o poziție care-l recunoaște ca fiind apt de a exista în sfera eternului, făcând totodată din el un colaborator al lui Dumnezeu“ (Ernest Bernea, 1996, 41-42). Conștiința
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
Nopți bântuite de vânt și vise îngemănate stele albastre pe boltă-s presărate sub măști grotești sunt chipuri fără viață ridică între noi uriași de gheață. Perdele de nori în valuri se revarsă, umbra durerii de lacrimi este ștearsă, să înălțăm un pod peste prăpastia adâncă să-ți mângâi chipul sculptat în stâncă. Ecoul vibrează, un țipăt înalță, îngerii stau pe lespezi de piatră dimineața îmbracă strai argintiu cu trenă, în valuri de furtună cade biata sirenă. Valuri roșii se varsă
CÂMPUL DE ALBĂSTRELE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380245_a_381574]
-
chipuri fără viață ridică între noi uriași de gheață. Perdele de nori în valuri se revarsă, umbra durerii de lacrimi este ștearsă, să înălțăm un pod peste prăpastia adâncă să-ți mângâi chipul sculptat în stâncă. Ecoul vibrează, un țipăt înalță, îngerii stau pe lespezi de piatră dimineața îmbracă strai argintiu cu trenă, în valuri de furtună cade biata sirenă. Valuri roșii se varsă peste-ntinsele amurguri, însetate dorințe îmbobocesc din muguri privirea ta mă-nvlăuie în tăceri grele, ascund amintirea în
CÂMPUL DE ALBĂSTRELE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380245_a_381574]
-
aduceam un strop de bucurie. Dar de o vreme nu mai poți s-asculți Decât suspine-n noaptea cea pustie Și știi că ziuă nu o să-ți mai fie, Iar albă, doar zăpada, pe-ai tăi munți. Și rugul se înalță până-n ceruri, Se sprijină pe doruri și durere, Aprinde gheață, sloiuri mari și geruri, Dar și lumina, în apus, tot piere. Doar maci de sânge, înroșind pasteluri, Mai poate, iarna ta, să ne ofere. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință
FLACĂRA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380251_a_381580]
-
imagini cu noi, Mă săruți apăsat și-ți răspund vehement, Dar în valuri coboară stele noi permanent. Lângă noi, păsărele, cântă-n triluiri de zor, Tu spre ele te duci, ca să plece în zbor Și pe aripi un freamăt se înalță la cer, Iar în sălcii bătrâne rămân urme de ger. Mă întorc friguroasă dintr-un gând rătăcit, Te aștept iar la masă însă nu eșți venit, Viața trece alene strânsă-n straie de dor Și îmi lasă-n verandă, un
AZI MĂ DOARE IUBIREA de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380266_a_381595]
-
călugăr din chilia întunecoasă unde numai lumina dumnezeiască pătrunde. Mă rog pentru tine neamul meu mai sărac decât mine, mai oropsit decât mine pentru ieșirea la lumină și izbăvirea de trădători și împilatori pentru pacea și bucuria sufletului care te înalță prin veac împlinit cum a mai făcut-o. Referință Bibliografică: Mă rog pentru tine / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate
MĂ ROG PENTRU TINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380285_a_381614]
-
acela al ,,îngerului nordic”, înalt și blond, de neatins: Carmen, care zâmbea rar, ironia fiind al doilea ei nume -, Taina (,,...acum, mai mult ca niciodată, simt că ard ca o flacără. Ca să exist, trebuie să dogoresc, să dansez, să mă înalț, să cobor, iar să mă înalț, ca o văpaie.”), cuprinsă de reverie, se destăinuiește, în ritm galopant, prietenei sale de peste Ocean: ,,...iubeam apusul Soarelui, când așteptam curioasă, avidă, să-l văd pe Dumnezeu printre nori. Nu mi-era frică, spunea
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
blond, de neatins: Carmen, care zâmbea rar, ironia fiind al doilea ei nume -, Taina (,,...acum, mai mult ca niciodată, simt că ard ca o flacără. Ca să exist, trebuie să dogoresc, să dansez, să mă înalț, să cobor, iar să mă înalț, ca o văpaie.”), cuprinsă de reverie, se destăinuiește, în ritm galopant, prietenei sale de peste Ocean: ,,...iubeam apusul Soarelui, când așteptam curioasă, avidă, să-l văd pe Dumnezeu printre nori. Nu mi-era frică, spunea tataia că ne iubește, că noi
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]