1,815 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Car pământ cu roaba condamnării într-o lume devalorizata mi s-a-ncovoiat șira spinării și sudoare-mi curge pe lopată car pământ prin gropile uitate undeva mă-nțeapă o-ntrebare poate le voi umple azi pe toate și-o să-mi fac deasupra o cărare ca să-mi trec senilele prin ele pun deoparte pasul silniciei din secunde ostenite, grele îl arunc în poala bucuriei și cum car pământ, scârțâie
CAR PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373472_a_374801]
-
obraji trandafirii, ce purta vreo șase fuste și jupoane suprapuse și care bea rom cu ceai, nu ceai cu rom! N-o voi uita niciodată pe Geta! M-a crescut șase ani! O numeam " Teroarea". N-o puteam suferi ; mă înțepă cu un ac când adormeam, ca să vadă dacă nu mă prefac! Mama însă o aprecia și spunea:" Noroc de Geta! A făcut din tine om!" ... Îmi amintesc de dragii mei profesori... De glasul lui Ionel Grubea, bunul meu dascăl de
CĂMINUL MEU ( FRAGMENTE ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373553_a_374882]
-
topește ca-ntr-o apă, lutul... Aud prin respirații tot mai stins, Ecoul din secundele ce pleacă, Și pare că tăcerea m-a cuprins Iar timpul șubred a-ncetat să treacă. Mă tot scufund ca-n dune de nisip, Cuarțul mă înțeapă prin unghere, Îmi intră în priviri și-ncep să țip, În jurul meu se-nvârt în cerc, himere. Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulg Chirurgii neștiuți din alte spații Și mă transform din plumbul greu, în fulg În
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
se topește ca-ntr-o apă, lutul...Aud prin respirații tot mai stins,Ecoul din secundele ce pleacă,Și pare că tăcerea m-a cuprinsIar timpul șubred a-ncetat să treacă.Mă tot scufund ca-n dune de nisip,Cuarțul mă înțeapă prin unghere,Îmi intră în priviri și-ncep să țip,În jurul meu se-nvârt în cerc, himere.Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulgChirurgii neștiuți din alte spațiiși mă transform din plumbul greu, în fulgîn sala nevăzutei operații
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
POEZII RECENTE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului Sară eminesciană Urcă steaua căzătoare La apus, în zbuciumul Unei clipe trecătoare Lăcrimând-o buciumul... Dincolo de deal și ramuri Ce cu frunza bolta-nțeapă, Ale cerurilor geamuri Trag a nopții neagră pleoapă... În unghere stinse-n zare Se înstână stânele, Cumpănele cu căldare Răscolesc fântânele. Peste sat, peste pășune Ultimele paseri zboară, Se zoresc să se adune Pe la cuibul lor de vară. Pe răspântii
GRUPAJ CU POEZII RECENTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371353_a_372682]
-
mintea-nflăcărată o pun la încercare Cu ochii-ți mângâi visul, cu inima mă-ncred Și-al lor verdict îl caut, să văd care pe care : Iar ochilor le dau a ta dulce mirare Când inima, topită, în spini, se-nțeapă, tare... Sonnet 46 Mine eye and heart are at a mortal war How to divide the conquest of thy sight; Mine eye my heart thy picture’s sight would bar; My heart mine eye the freedom of that right. My
SONET 46 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371390_a_372719]
-
omul a evoluat încontinuu de la Adam și Eva încoace, și-a croit îmbrăcăminte și accesorii frumoase sau bizare, pe deasupra și-a mai brăzdat și pielea cu acul tatuajului, dar sufletului n-a avut cum să-i croiască sau să-l înțepe cu așa ceva, el nu a cunoscut și nu va cunoaște niciodată moda pentru forma sa nedefinită și invizibilă. Știm că speranța este prima rază de lumină a noastră, iubirea, dragostea și veselia îi aduc omului soarele cu razele calde, tristețea
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
de copac și își instalau stupii acolo. Făceau parte, desigur, din compania lui David. Începusem să cred că, într-o altă viață, mă voi naște înainte de eclipsa cu efect de bumerang, din care vor fi plecat, acum, cocorii... David se înțepase într-un ghimpe. Șchiopăta. Soarele își întinsese aproape tot arcul. I-aș fi pus un lanț, să-l dau mai încolo, să mă furișez în rândul întâi ori de câte ori vreau să discut despre discul de platină al imaginației brute. - Să ne
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii se prind imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este prietenul meu. Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile. Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți. BORIS MARIAN MEHR FUGĂ FATALĂ Întâi pe două, Apoi pe
SCURT, CONCIS ȘI MULT PROFUND de BORIS MEHR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374872_a_376201]
-
nu simte durere Sensibilitatea la durere e doar o părere. Trebuie să-ți faci o crustă cât mai groasă, să rumegi și să taci, să lași impresie frumoasă, că-n lumea asta, spinii, nici spini nu mai sunt parcă, de-nțeapă-n golul inimii, pe valuri, ca o barcă, se lasă duși niciunde, de vântul care bate răzleț, de oriunde, în minte-un gând răzbate și-n suflet te pătrunde. Ce ar mai fi de zis, când știi că te așteaptă
OMUL CARE NU SIMTE DURERE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375001_a_376330]
-
le inundau mintea până la inconștiență. Fiecare își etală ce credea ea că are mai excitant. Unele sânii, (în funcție de mărime) îi lăsau cât mai descoperiți posibil și dacă se putea cu sfârcurile cât mai excitate posibil în așa fel încât să înțepe cu mugurul lor rochiță transparență. Altele fundulețele obraznice , la care dacă făceai imprundența să te uiți prea mult, în seara aceea visai numai glume. Aproape toate cu picioarele cât mai dezvelite, aruncau în toate părțile zâmbete extravagant piperate cu expresii
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
AM PLECAT ÎN LUME Eu sunt românul ce-am plecat în lume Sărac și plin de ură,plecat-am în puștii Străinii și patronii,îmi scuipa al meu nume Muncesc să-mi cumpăr pâine ,în fiecare zi... În inima mă-nțeapă doar gândul ce nu-l știi Copii noștii învăța cuvântul cel dintâi În limbi multicolore,în pagini argintii! Eu sunt românul ce-am plecat în lume Prea educat ca să fiu un om sărac Au cheltuit cu mine ca să am un
EU SUNT ROMÂNUL CE AM PLECAT ÎN LUME de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374000_a_375329]
-
-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă înțeapă, în sîngele meu duc taina izvorului ne-nceput, sînt firul cu plumb cînd oamenii beți dau de apă. Tihna magului din cartea ferecată cu zăvoare și urletul lupului din străfundul vostru plin de pămînt... Să nu ne treacă păsări, să
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
lucrul obișnuit. Tot puful, tot aproapele-ți fusese aspirat de pâlnie. Dafnia translucidă din spate tremură, se frământă, își rupe mâinile, nu știe cum să te facă să-ți iei avânt, să te arunci învolburării. Se strânge arc și te înțeapă, te aruncă șuvoiului. Apă, mâl și nisip, grohotiș adus din munte, arbori uscați, arbori verzi, cirezile gândurilor închistate, înscrise în pătratele sau cercurile mărginite, embrionii stelelor de mare, toate se malaxează, unele cad la fund, altele se agață de cele
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
întreb, există mai multe începuturi cu mine în același timp spre infinit ? Hm ... scriu cuvinte, încerc să le gândesc, poate unele ucise, dar încă încerc să le mai aduc la viață. Am simțit vârful ascuțit al durerii, tăișul dur cum înțeapă, palpitația pieptului, groaza de moarte, starea leșinului, disperarea, lașitatea mea atât de dureroasă de multe ori în fața neputinței, dar să ajung ca să nu știu că speranța poate fii ucisă, nu am crezut niciodată ! De ce sunteți hieneale vieții noastre? Sunt încă
M-AM LOGAT PE BLOGUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375315_a_376644]
-
Adam: Și cei din cetatea Ninive au auzit de Dumnezeul lui Iona și s-au îndepărtat de calea cea rea. Lioara: Și Dumnezeu s-a milostivit de ei, dar Iona nu a înțeles milostivirea lui Dumnezeu până ce viermele nu a înțepat vrejul ce-i ținea umbră. Adam: Așa ne umbrim și noi pentru orice cărămidă care ne scapă printre degete. Cum să nu se milostivească Dumnezeu de cei care au început să vadă adevărul și să înfăptuiască dreptatea? Lioara: Dar în timpul
LIMBAJUL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375421_a_376750]
-
se lasă nici măcar atinsă de cineva. Personificată ea se adresează celui care ar îndrăzni să o atingă, amenințându-l cu țepii ei: „Sunt floare de salcâm răsărită la margine de sat,/ Numai să încerci să mă atingi,/ Eu te voi înțepa. Nu te uita că eu sunt cu țepi,/ Sunt albă, frumoasă și parfumată.” „Rasircealsea” (Supărarea) este o melodie lentă, care îmbină motivul erotic cu cel al naturii, fiind concepută sub forma unui dialog între o fată și elemente din natură
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
să scape. Cum suita sa regală A rămas în depărtare, Prințu-ndeamnă din zăbală Și aleargă tot mai tare. Singurel acum, ca vântul, Pe un cal voinic, în spume, El cutreieră pământul, Locuri neștiute-n lume. Munți cu vârfuri ascuțite Cerul înțepând în zare, Văi cu pajiști însorite Și păduri cu reci izvoare . Pe un pisc de munte, iată, Trage frâul și se-oprește, Cu ochii în juru-i cată Și ce vede îl uimește . O întindere de apă Ca oglinda de curată
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
Fii te rog mai atentă pe viitor, continuă Mirela apostrofarea fiicei. - Gata, mamă, că doar așa o să se mai uite mesenii și la masa noastră să vadă cât de șic și de elegantă ești tu. Nu-i așa tati? o înțepă la rândul său fiică-sa răutăcioasă. Atât apariția celor două cadre didactice, cât și reproșurile mamei, îi cam tăie Ramonei pofta de mâncare. Dacă până atunci abia aștepta să sosească ospătarul cu ce-și comandase, acum se uita în farfuria
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
ar dori pentru o fată. - Nici narcisele nu-mi plac, Prea aruncă-n jur miroznă ! Zise una sub cerdac: - S-o miroși ? Asta da poznă ! - Fetelor, ce ziceți oare ? Trandafirul de-l alegi, sigur, e frumos, dar doare de te-nțepi când îl culegi? Au ținut-o, zi lumină, luând la rând pe fiecare. Pe-nserat zic: - Din grădină suntem cea mai mândră floare. Cât bârfesc -deh, lungă-i boala- vântul trece în tăcere și le scutură petala, doar cu-o mică
ÎNCREZUTE ŞI FRUMOASE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372449_a_373778]
-
noastre de suflet, către Preacurata Fecioară, cea anunțată de Dumnezeu încă de la căderea în păcat a protopărinților: „Dușmănie voi pune între tine (șarpele) și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul” (Facere 3.15). Și la plinirea vremii, promisiunea lui Dumnezeu se împlinește prin ea, prima care L-a primit pe Duhul Sfânt (Luca 1.35) și prin Nașterea lui Hristos, se naște cu trup Mântuitorul întregii lumi. Nașterea sa
NAŞTEREA MAICII DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372889_a_374218]
-
unui om al mileniului 4 Astrul zilei se ridică încet la orizont ca o dolofană căpșună pe fondul trandafiriu creat de zdrențele de nori care mai împestrițează cerul. După ce a devenit portocală, s-a înfoiat într-o strălucitoare lămâie care înțepa cu razele ei vegetația în deșteptare. Mii de diamante au răspuns sub aceste raze cu luminițe de licurici. Este roua dimineții. Păcat că nici un ochi omenesc nu admira această priveliște de vis. Într-o căsuță de păpuși cum pare între
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
continuu să adun rânduri pentru altă carte, sau voi fi ieșit din timp și nu mă mai găsesc decât în rândurile pe care le-am lăsat cu această grijă, trudind să răsădesc în ele cuvinte ce mângâie, nu cuvinte ce-nțeapă! Pentru aceasta nu a ajuns numai râvna mea, ci și cooperarea cu artiștii. De ei a depins în bună parte să izbutesc zugrăvirea lor în cuvinte. I-am întâlnit aproape pe toți. Mi-au trebuit informații, documente, fotografii. De la unii
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
o să-i auziți nechezând de-adevărat într-o zi!” Când s-a prăpădit Tibi, dintr-un accident cerebral, tanti Mimi i-a adunat toate hainele purtate și le-a sigilat în pungi de plastic. Când nu mai putea de dor, înțepa câte o pungă...să simtă mirosul lui...până acesta devenea tot mai slab...și o desigila de tot. Atunci spăla...piesa vestimentară...o călca...și o așeza în valiza cu amintiri de la el. Ne-a instruit pe toți copiii de pe
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
pentru câteva secunde și mi s-a părut că am atins culmile Raiului, că rugăciunea a devenit soră cu natura, încolăcindu-se, completându-se, ridicându-se laolaltă spre poarta deschisă a Paradisului. De jur împrejur, falnice și somptuoase, vârfurile munților înțepau cu gingășie, din loc în loc, mantia cerească, ca o cupolă de circ răsturnată. Verdele crud se împletea filigranat în sute de nuanțe comprehensive, iar pământul respira liniștit, primind cu bucurie adevăratul festin ce-l onora. Mireasma brazilor îmi gâdila nările
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]