1,244 matches
-
băieți din bloc. Emoțiile fetei îl împiedicau să fie atent și aproape că nu mai știa unde s-o caute pe Giulia. La intrare erau grămezi de morgoni, așezați ciorchine, fără să poată să intre. Stăteau și pândeau ieșirea ca să-ncalece vreun creier căzut. Abia după patruzeci de minute a văzut-o. Stăpânea un scaun, cu un picior ridicat și încoronat de amândouă brațele. Îl asculta pe Andrei Ionescu în mijlocul vacarmului, de parcă ar fi fost doar ei doi. Ochii Giuliei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plănuiesc să spun altcuiva despre această frumusețe. Numele meu este Edmund, mi-a răspuns pe un ton calm. Eu sunt... un tânăr. Dacă ai dori, te-aș putea duce să vizitezi acest loc. Mi-ar face o deosebită plăcere. Atunci încalecă, tânără domniță, și să plecăm la drum. Nu mi-a venit să cred că pe acest tânăr îl cheamă Edmund. El era îmbrăcat ca oamenii de acum câteva sute de ani. Mi s-a părut ciudat. Chiar și limbajul folosit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aibă vreme a striga vai! Vai! Singur și fără tovarăș - calul, lui Andrei i se făcu frică. Dar lupul, ori sătul ori milos l-a lăsat pe Andrei o vreme să jelească după care i-a făcut semn să-l încalece, continuându-și calea. Merseră ei cale de-o zi, apoi de două până când au găsit pasărea. Numai că aceasta era la Verde... Scuze, Carol II. Andrei a încercat să fure pasărea dar țipătul acesteia trezi întreg palatul. Ca pedeapsă, Carol
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dimineață. El era mult mai bine și mai fericit. Am stat și ne-am jucat până seara. Apoi ne-am întors acasă și am adormit. Când ne-am trezit ne-am dat seama că totul a fost un vis. Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Gânguț Elena-Daniela, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești - Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Eu și Scufița Roșie Fiind copilă curioasă, cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atunci toate femeile din sat o respectau pe Mărioara și, dacă ai fi avut drum pe-acolo și ai fi întrebat pe cineva de ea, numai cuvinte de laudă ai fi auzit. Și nu știu ce să vă mai spun, că am încălecat pe un iepure șchiop și v-am spus aproape tot. Popa Cătălina-Elena, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Floare de vânt... Ce grăbit eram în acea dimineață. Parcă simțeam cum avea să se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aveau și ceva vesel. Rebeca strălucea în ele ca un soare, iar Isaac zâmbea, binecuvântându-l. Chiar și fratele lui era altul și îi apărea ca un taur roșu care îl chema pe Iacob să se urce și să-l încalece. Și se părea că Iacob n-avea de ce să se mai teamă de fratele său, pentru că negustorii veniți din Canaan îi spuseseră că Esau devenise între timp un vajnic proprietar de turme, cu mulți fii și cu o faimă deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
buzna ca un nebun pe pasarelă, cu arma În mînă. - Nu mișca! N-o atinge! - Oprește-te, Lucas, stai, vezi bine că... Atunci, Ryan o Împinse violent pe Marie În brațele polițistului. Dezechilibrați amîndoi, abia avură cînd să-l vadă Încălecînd balustrada pasarelei. Erwan de Kersaint schimbă o ultimă privire cu fiica lui, apoi se Întoarse cu fața spre larg, Îndepărtă brațele și plonjă În vid În celebrul salt numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
copiii acestei clase de mijloc -, competiția narcisistă deschise un nou teren de confruntare. În iulie 1972, la Traunstein, un orășel bavarez de lângă frontiera austriacă, În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt tânăr francez din grupul lui Bruno, reuși să Încalece treizeci și șapte de pipițe În trei săptămâni. În același timp, Bruno afișa scor nul. Sfârși prin a-și scoate puța În fața unei casiere de supermagazin - care, din fericire, a izbucnit În râs și n-a catadicsit să depună plângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sacerdotală și regală.” Spectacolul m-a impresionat atât de mult că m-am Înscris Într-un grup Credință și Viață care se aduna În fiecare miercuri. În grup era o tânără coreeancă, foarte drăguță, imediat mi-a venit s-o Încalec. Era delicat, știa că sunt Însurat. Într-o sâmbătă, Anne a primit grupul la noi acasă, coreeanca s-a așezat pe canapea, purta o fustă scurtă; toată după-amiaza m-am uitat la picioarele ei, dar nimeni n-a observat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
primele săptămâni trebui să plece de mai multe ori la Paris, pentru vânzarea apartamentului și transferul contului bancar. Lua avionul de 11,50 de la Shannon. Avionul zbura deasupra mării, soarele aprindea suprafața apei; valurile semănau cu niște viermi ce se Încălecau și se răsuceau pe o distanță enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi devorați de alți pești, mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Simt că nu mai rezist... (Bea tot.) Mulțumesc. ARTUR: Așezați-vă puțin. Trăgeți-vă sufletul. COLONELUL (Se aează.): Adevărul e... că mi-aș trage mai degrabă o cizmă... Mă supără groaznic. Vreți să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta, Dă-mi un cal porumbac Să mă duc la soru-mea, C-am auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se cu el, scurgându-se în el, horcăind în el. „Numai să nu te-ndrăgostești și tu de mine, ca Irimia“, gemu într-un târziu. „Doctorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-o să-i lase liberi în lume, când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure, să nu care cumva să cheme izmele, amarnicele rânjitoare, aducătoarele de ciumă, holeră și brâncă, să n-o lase să latre, să încalece iepurele, să cânte cocoșește sau să guițe, să nu spargă oglinda, să nu pună mâna pe tabloul cu chipul tovarășului de pe peretele dinspre răsărit, să nu dezlege ceasul când strigoii își schimbă între ei mânăturile, chiuind, jucând și dupuind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trimisese. Îmi doream să merg cu ea în oraș, să fiu de acord cu ea, să o flatez și, în sfârșit, să facem sex. Doream să fiu în umbra ei pentru o zi sau o noapte. — Nu sări, domnule. — Ce? Încălecând balustrada, am pășit pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rotunduri. M au așezat pe banca formată din cele două scaune și mi-au trecut picioarele prin cele două găuri În așa fel că tălpile goale erau expuse complet la lovituri. M-au legat de celălalt spătar, iar șeful a Încălecat pe picioarele mele, cu fața spre mine. Ajutorul lui mă lovea pe tălpi, nu știu cu ce pentru că nu puteam să văd din cauza șefului destul de masiv. Loviturile erau cumplite. Le simțeam În tot corpul, În inimă, În rinichi, În ficat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
victor37>: a zis: mie îmi pare frumos. Cel putin, nu s-a mai uritit. Eu în cîțiva ani voi fi urita. Și atunci? <maya>: e și acesta un mod de a pune lucrurile... <victor37>: well, ți-am spus povestea, am încălecat pe o sa și o iau din loc, că am treburi <maya>: nu este încă 2PM <victor37>: nu, dar am ceva treaba. ne mai vedem <maya>: îmi dai voie să visez? <victor37>: data viitoare voi fi Ion55 <maya>: de ce Ion? <victor37
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
drept, negrii sunt mai ales refugiați din Somalia, Sudan, Etiopia. Liniștiți, muncitori... Vor să se integreze. Seattle este un oraș frumos, măi ales partea veche. Este dificil să te plimbi prin el, sunt dealuri peste dealuri care se întretaie, se încalecă, merg paralel cu golful... Dacă nu știi orașul, riști să cobori o stradă doar pentru a urca o altă, spre dreapta sau stânga... Biroul este chiar în Centru, în zona Administrativă, la doi pași de Mall și Pyke Market. O
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
un moment dat am cam bănuit cine este. ‘de la munte’, ca și fătuca <maya>: cas, urda... <vic50>: da. Apoi ne-am întîlnit, ne-am plăcut, am omorit vreo 2-3 balauri și am trăit fericiți ever after <maya>: <vic50>: și am încălecat pe-o să și ți-am spus povestea. Acum mă duc <maya>: chiar? <vic50>: ce putem face? Domnul a dat, domnul a luat, fie numele Lui lăudat... <maya>: victor? <vic50>: da? <maya>: cu ea ai fost în aceeași lume? <vic50
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cum se Întîmplase, pînă nu demult, prin Răsărit? Loveau cînd nu mai aveau Încotro. Și Thomas fusese rănit, cocoșase și el destui; existența fusese ceva complicat Încă din comuna primitivă. Motorizații erau aproape antialcoolici, asta ar mai fi trebuit, să Încalece băuți caii și așa prea nărăvași. Mai fumau, bandiții, ierburi interzise, chiar dacă nu toți; se mai Îmbolnăveau de boli rușinoase unii, dar, una peste alta, aveau stil. Nu prea elegant, nu asta vroiau, dar apreciat, mai ales de către turiștii străini
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aveau unii nordici -, răspîndea lumină, numai că, În poză, ochii fiecărui bărbat erau acoperiți cu o bandă neagră. Un chip viril, prietenos, păr bogat, o coamă. Înalt, puternic, Îmbrăcat În costum de motociclist, cu casca Într o mînă, pregătit să Încalece pe Triumph-ul argintiu - cum arăta În una din fotografiile de prezentare -, Thomas putea să fie și alesul unui regizor de cinema, nu doar al unor viitoare mame. Înfățișarea, pentru un viitor donator, era o primă condiție pentru a intra În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Îl ajungea uneori nostalgia; Își proba, atunci, costumul din piele, Încă Îl cuprindea, mai era vreme; mai avea motocicleta, dar, tot mai mult, gîndul Îl ducea la o bicicletă, ce-ar mai fi rîs motorizații, de l ar fi văzut Încălecat pe una! Bicicleta, numai după ce și-ar fi Întîlnit măcar doi-trei dintre cei ce Îi erau urmași, dar nu și fii, după cum singur hotărîse să Îi socotească, nu demult. Ingrid nu știa de ce Thomas era tot mai neliniștit În ultima
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mult, gata. Cam așa trecea vremea, pentru cine știa cu adevărat să o măsoare, la asta trebuia să ia seama Thomas, nu să se tot gîndească la plozii care nu fuseseră niciodată ai lui, chiar dacă se Întrupaseră din sămînța sa. Încăleca pe motocicletă, cuprins de un elan pe care nu Îl avusese nici În adolescență: iubea tot, nici urmă de resentiment față de cineva sau ceva, Își iubea cu ardoare țara, era În stare de fapte mărețe, dar nu i le cerea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
două roți În oraș, de la o vreme, sub căștile făpturilor nu era nici un chip, doar ceva spectral, dincolo de vizierele lăsate. Copiii erau entuziasmați; ajunși acasă, manevrau, alergînd printre mobile, motociclete imaginare, cine avea să-i oprească peste cîțiva ani să Încalece unele adevărate? Și urmașii lui Thomas, pe unde or fi fost, se pregăteau să conducă unele, dacă nu cumva chiar făceau asta, cei majori de-acum. Dacă i-ar fi știut, Thomas ar fi alergat alături de ei, i-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
majori de-acum. Dacă i-ar fi știut, Thomas ar fi alergat alături de ei, i-ar fi Învățat multe, motocicleta era ceva periculos, iar ei erau fiii lui. Și cîteva fiice s-ar fi dovedit Îndrăznețe, amazoane moderne; nu mai Încălecau armăsari adevărați, călăreau bidivii metalici, ascultau muzică metalică, respirau, odată cu aerul, metale grele. I-ar mai fi ferit, cît ar fi putut, pe urmași de drogurile dure. Ce să le mai spună despre cele ușoare, de vreme ce planeta era tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]