9,025 matches
-
să fie recunoscut de pe scenă. — Ninge tot mai rău. — Da. Va fi o noapte rece. Și zâmbești În caz că-i vorba de o glumă și spui - cât de ispititor poți s-o faci cu un prieten atât de vechi - „Ne vom Încălzi“, incapabilă să uiți că noaptea se apropia, amintindu-ți tot ce-ți spuseseră, te sfătuiseră și te avertizaseră prietenele, nedumerită și dezgustată la ideea că un bărbat poate simți În același timp indiferență și poftă. Toată dimineața aceea și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
forma gheață. Când trecea cutia unui semnal sau lumina unei gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și prietenoși mai că se lipiră de sticlă și el se uită În sala de așteptare. În sală era mai Întuneric decât afară și nu putu vedea nimic, doar niște siluete neclare mișcându-se agitate Încoace și-ncolo ca să se Încălzească. Dr. Czinner Își apropie gura de sticla geamului și-i vorbi soldatului În limba lui: — Cum te cheamă? Cranț, cranț, cranț făcea cuțitașul de tăiat hârtie, dar când alunecă, zgomotul ascuțit fu Înăbușit de stratul de cremă. — Ninici, spuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu să se trezească, bodogăni, muri și apoi prinse iar viață. — Acum am pornit, spuse el. Se urcă pe scaunul său și aprinse farurile din față, dar În timp ce Încălzea motorul ca să aibă o turație regulată, În Întunericul din spatele lor se auzi o explozie. — Ce-i asta? Întrebă Myatt, gândindu-se c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament. Apoi zgomotul se mai auzi o dată și puțin după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
decât un combinezon Eres alb dintr-o singură piesă purtat pe teresa unei cabane de schi din anii ’20 din Alpii Francezi. Să te bronzezi când afară e zăpadă de un metru, cerul este de un albastru electric iar soarele Încălzește cu vreo 20° trebuie să fie cel mai mare lux. Cred că e din cauza albului pe alb. Este Înnebunitor de flatant, mai ales când există un munte de halate din prosop și papuci asortați care să mărească efectul. Când Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
turnă În câteva pahare și ne tolănirăm cu toții pe canapele lângă foc. —Lauren a adus-o pe amica aceea Marci cu ea, ceea ce nu e bine deloc, zise Camille, ușor Încruntată. —De ce? am Întrebat-o, sorbind din vin, care te Încălzea și era bun. —Marci nu are o influență bună asupra ei. Nu vrea decât să petreacă, precum o adolescentă. Eu i-am spus lui Lauren că a trecut prin destule. Trebuie să ia decizia, pe care să o pună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Deci, dacă am creat spațiul sacru, zice, putem să începem. Alături, veteranii din Razboiul Civil se târăsc pe drumul spre casă, spre muzica tristă și Reconstrucție. Cu Stridie dându-mi târcoale, piatra pe care o țin în mână s-a încălzit. Și număr în continuare: 11, 12... Mona Sabbat va trebui să vină cu noi. Pentru că ea nu are mâinile pătate de sânge. Mona, Helen și cu mine - și cu Stridie - vom porni toți patru la drum. O familie cu probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și cu smântânică? întreb. Și Mona zice: — Doar vrăjile cele mai puternice. Dacă ar fi scrisă cu soluție limpede de zeamil, s-ar da cu tinctură de iod ca să iasă literele. Dacă ar fi zeamă de lămâie, zice, s-ar încălzi paginile, pentru ca cerneala să devină maronie. Ia încearcă să guști, zice Helen, ca să vedem dacă nu e acră. Și Mona închide cartea pocnind-o. — E o carte vrăjitorească veche de mii de ani, legată în piele mumificată și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
război.) Hai c-am înghețat! strigă Lazăr ieșind de sub mașină, tîrîndu-se pe burtă pînă la ușă, de teamă să nu-l arunce vîntul într-o parte. Se așază pe scaunul ghidului, în bătaia aerului cald de la radiator, să se mai încălzească, în timp ce șoferul, cu motorul ambalat, așteaptă clipa cînd viscolul va lovi mai încet, să poată porni. Lazăr își aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă, dîndu-și seama că se află în cursă, șoferul întinde mîna și-i cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în același timp prin sacoșe să scoată de mîncare. Studenta și Lazăr s-au așezat la o masă, bătrîna cu andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia cu guler alb s-a așezat într-un scaun, îndesîndu-și mai bine mănușile pe degetele desfăcute larg. Permiteți? întrebă actorul, arătînd spre celălalt scaun al mesei. Ții cu tot dinadinsul să fii obraznic în orice împrejurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul șefului autogării. Și ce vrei de la mine, Andrei, ce să fac eu?! strigă în telefon șeful. Au încercat să pornească autofreza, dar... Dumneavoastră? întreabă expeditiv, observîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De-aceea te iubesc! Băiete, încă două! spune chelnerului care aduce vodca lui Mihai. "Dumnezeule! Cum să mă topesc?! gîndește Mihai cu groază. A trecut la declarații de dragoste; nu-i sănătos..." Luați și paharul ăsta cu apă, s-a încălzit arată Mihai chelnerului spre paharul în care a răsturnat vodca la un moment de neatenție al lui Muraru. Te iubesc pentru finalul piesei de la televizor spune apăsat Muraru. Eroul tău are curajul, ba chiar cinismul, să renunțe la o prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răzbat pe vremea asta. Trag și eu o raită prin secție spune Mihai. Am făcut bine c-am venit noaptea asta; mîine îmi iau liber, mă duc pe la autogară, poate sosește cursa rapidă. *** Chiar lîngă bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acum, celui din telefon, Vlad iese, îndreptîndu-se spre stația autobuzelor ce merg la uzină. Eram la șeful autogării cînd întrebai de geamantane spune Vlad, rotindu-se cînd cu spatele, cînd cu pieptul spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață spune Mihai -, dar vinul, dacă apucă să amorțească... Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-i tragă de limbă pe ceilalți mecanici, aflați în atelier, poate vreunul știe ceva. Bogdan era pe-aici, chiar mai înainte l-am văzut spune unul din mecanici. Cornea trimite pe cîțiva să-l caute pe Bogdan și așteaptă, încălzindu-se la soba în care au fost grămădite capete de scîndură de la ambalajul aparaturii sosite pentru secție. Neața, dom' maistru! salută Bogdan intrînd. Caut o altă trusă de sudură, că a mea-i veche și-s stricate capetele mici... Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai întîi în pat lîngă ea. Autogara, comandă fulger, vă rog! strigă Andrei în telefon. Vocea răgușită a șoferului trezește de-a binelea întreaga sală. Pasagerii se ridică de pe scaune, întinzîndu-se, dezmorțindu-se, trecînd prin fața focului din sobă să se încălzească. Mai sînt undeva lemne? întreabă țăranul că cele de-afară, din șopron, s-au terminat. Cum?! se miră Ovidiu. Ai ars ast' noapte toate lemnele?! Ce-o să facem azi? Ce-i fi vrînd să facem? întrebă țăranul. Tăiem un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
camerei și pentru următoarele două seri, deseară și mîine seară, gîndindu-se că va trebui să apeleze la Mihai, să-l împrumute cu ceva bani, să facă față cheltuielilor ulterioare. "Ce bine-ar fi să-i ajung soț! se bucură el, încălzit de calorifer, singur în toată sala, încercînd să-și construiască în amintire imaginea fetei. Fiica unui mare doctor... Sorina mi s-a lăudat o seară întreagă cu gestul larg al lui tăticu' mare specialist dealtfel -, care a cedat o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se înfige adînc în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va forma o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe jos, știind-o pe Sultana urcată în dormitor, face un semn discret lui Ovidiu. Ce mai vrei ? o întreabă chelnerul, urmînd-o. Aseară am fost amețită de băutură și n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu se glumește cu alde astea. L-oi întreba zice Pavel fără nici un chef, înfuriat de răceala fetei și pornește spre dormitor, să se odihnească, liniștit că Mihaela lui nu e în stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe saltele. Sînteți supărată pe mine, doamnă? se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că nu, încă nu..., iar palmele lui se întind încet spre ea, apropiindu-se, pînă ce vîrful degetelor îi ating trupul: Vreau să mă conving că nu visez, că ești reală; altfel, aș crede că ești doar o flacără, ce încălzește camera asta, că ești numai o lumină, ce taie în două întunericul așternut... Trupul Mariei vrea să răspundă atingerii, brațele stau gata să cuprindă umerii tînărului, ochii mai păstrează explozia de stele, iar buzele, frumos deformate, înfloresc pe ele surîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu colții furculiței, în vreme ce în mintea lui răsare imaginea femeii speriate, retrăgîndu-se spre ușă, încercînd să cîștige timp cu observația că trebuia să-și scoată căciula, apoi... viscolul nebun..., dimineața cu nămeți cît casa... Și, ca și cum gîndurile astea ar fi încălzit întreaga atmosferă, își desface umerii căzuți, aruncă spre Doina o privire senină, cum numai în clipele de mare emoție știe s-o facă, apoi surîde larg: N-aș fi fost niciodată în stare să-i mai fac vreun rău bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
taie pe Mihai un gînd plin de neliniște. Păreți neliniștit, tovarășe Vlădeanu, rîde vicepreședintele, așezat mai într-o margine lăsați, încă nu-i gata operația; trebuia să fi coborît înainte prin bar, să luați un anestezic... Un val de rîs încălzește sala, iar Mihai are impresia că obrajii îi vor lua foc. Nu voi repeta spusele domnișoarei precizează Săveanu. Și nici nu mă entuziasmez la chestia cu ceaunul, cu arma de vînătoare și alte găselnițe: aici nu-i circ. Cert e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
conveni o căsătorie cu un inginer?... Stupid!" Sare din scaun și începe să se plimbe, oprindu-se mereu lîngă ferestre, să potrivească mai bine pernuțele izolatoare. "Și totuși, cîtă trăire în fata asta, parcă lua foc, ardea!, cu fiecare vorbă, încălzea în juru-i numai cu privirea, iar gesturile ei..., atît de delicate, de feminine... O mie de Marii, cu tot jarul de sub zgură, cu toată înfățișarea lor de statuie... Nu, nu-mi vor oferi, toate la un loc, ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cap Săteanu -, și cred că aici e originea întregii mele... nefericiri. N-am vrut să renunț la școală pentru că voiam să merg la ore, s-o văd; era superbă: ca nevastă-mea, dar avea ceva în plus, o flacără ce încălzea în jur; nu un contur exact, frumos, rigid. Să nu cauți frumusețe, Mihai. Nu numai frumusețe. Că, dacă nu-i dublată de un caracter ales, îmbogățit printr-un suflet mare, capabil de trăiri înalte, nu valorează doi bani. Ba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]