8,238 matches
-
mîna unor zănateci. Sigur, fără ei nu se poate, dar ei sînt ca lemnele, ca vreascurile ce se vîră în foc, datorită lor se înalță flacăra izbăvitoare, dar ele se pierd pentru totdeauna în văpaie. Nimeni, niciodată, nu s-a închinat la găteje, ci a privit cu admirație și sfințenie înălțarea focului! O încercare cum este aceasta înseamnă o lovitură dată statului de drept, prințe. Și Țara nu poate exista decît sprijinită de această formă a guvernării. Trăim în Europa, excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un ucigaș. Și tot ce vă spun despre el este numai minciună. Oh, ascultă la mine, popor samarinean! Pământul făgăduinței e o minciună, Dumnezeul lor e minciună, minunile lor sunt mincinoase. Mint și ei precum Dumnezeul lor, căruia i se Închină. Sunt prinși Într‑un hățiș de minciuni, că nici ei nu mai știu că mint. Unde toată lumea minte, nimeni nu mai minte, unde totul e minciună, nimic nu mai e minciună. Împărăția cerului, Împărăția dreptății - o minciună. Fiece Însușire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de‑ajuns că Elohim ăsta al lor e un tâlhar răzbunător și răutăcios, ca orice bătrân, mai trebuie să‑l și divinizați și să vă Închinați lui, să fiți cu gândul numai la el. Și să‑l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bine masată. Inelul ei de diamant scânteiază, strălucitor ca un far. Costumul ei de bumbac, mai întâi prins în bolduri și trasat cu creta, apoi croit și ajustat până i se potrivește doar ei, nimănui altcuiva. E toată un monument închinat nemișcării în timp ce o echipă de experți antrenați lucrau din greu în jurul ei pentru o grămadă de bani. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un văl format din femei târându-și blănurile. Senzația mătăsii i se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cerneală. Aduc o sticlă de vin roșu dres cu Vicodin și Prozac. În căsuța din suburbii a lui Ken te-ai aștepta să găsești o vitrină plină cu trofee prăfuite, cu fotografii lucioase, cu premii din partea autorităților civice. Un monument închinat copilăriei lui. Dar nu e nimic din toate astea. Câți bani o fi având sunt în bancă, înmulțindu-se din dobânzi. În casă sunt doar covoare maronii și pereți vopsiți, perdele cu dungi la toate ferestrele. O baie cu faianță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cântăreață, pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune: — Un Dumnezeu atotputernic atât de nesigur? Care-și asmute copiii unii împotriva celorlalți, ca să rămână Slabi. Spune: Dumnezeului ăstuia ar trebui să ne închinăm? Buimac O poveste de Reverendul Fără Dumnezeu Webber se uită în jur cu fața bușită, cu un pomete mai jos decât celălalt. Unul dintre ochi îi e doar o mingiuță lăptoasă strânsă în umflătura roșie-neagră de sub frunte. Buzele îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și se sprijini de perete. Apoi, cuprins de o furie oarbă, începu să urle și distruse totul în jur . Intrase în acest așezământ lipsit de conștiința gestului. Poate pentru că Luana o făcea de nenumărate ori. Învățase de la ea să se închine și să-și facă semnul crucii, în dreptul frunții, cu apă sfințită. Biserica era întunecată și pustie. Altarul, plin de flori, luminat doar de clipirea difuză a lumânărilor, îi păru trist și abandonat în absența preotului și a ministranților. De câte ori intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu brațele fluturând. Carmina își aminti de un sfârșit de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat de negru, se vor muia pe lujeri închinându-se către pământ, dar voia să alcătuiască un buchet, să-și încânte privirea fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante ce împodobeau cu nuanțele lor grădina. Atunci și-a zărit tatăl, înainta pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care era suficientă ca să-l urnească din starea de plictis ce-l guverna de obicei. Carmina se întristă când îl văzu acolo, învins în fața unor obiecte costisitoare, gata să se închine fastului ostentativ, fără să-și pună întrebări, fără să ceară amănunte despre stăpânii acelei case, ca și cum pentru el contau mai mult obiectele, ce-i încântau pentru moment retina, și-i crea o senzație de confort psihic și mai puțin oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi fără să fi făcut acest control al conștiinței tale. Ei, bine, pentru Sidonia această stare de reflectare asupra zilei era obligatorie, o obișnuință fără de care ea nu putea închide ochii, așa cum unii, din reflex, nu adorm până nu se închină în fața icoanelor, numai că la doamna Sidonia Trofin, raportul între bine și rău ce trebuia stabilit după starea de meditație era atât de răsturnat uneori, de fapt ea nici nu-și categorisea faptele zilei după principii creștine, bine, sau rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o contrazică, să o contrazică de atâtea ori până când o să ajungă să creadă, în primul rând el, cu adevărat, asta! Am în urmă o viață închinată copiilor, spuse Sidonia, mestecând visătoare cu lingurița în ceașcă. Și ca să poți să-ți închini viața copiilor trebuie să renunți în primul rând la tine. La început, sacrificiul ți se pare major și totodată sublim, pe urmă totul se petrece așa, ca la o mașinărie programată să funcționeze într-un anumit fel. Îl privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mare creator de atmosferă atunci când descrie cu amănunte reacțiile 81 fiecărei categorii participante la adunarea Șoimăreștilor: preotul ,,ajuns la vreme rea” nu mai înțelege nimic, femeile mai bătrâne cred că și boierul este ,,de-o lege cu noi” și ,,se închină lui Hristos”, iar bărbații, mai înțelepți, așteaptă în tăcere. Ipocrit, Orheianu pozează în apărătorul răzeșilor: ,,acest domn al nostru știe că Orheiul a dat oștii lui Tomșa, știe că Șoi-măreștii au dat și căpitan și steaguri, și cu toate acestea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ne bucurăm că v-am fost elevi și că ați putut să ne împărtășiți câte puțin din oceanul cunoștințelor dumneavoastră. Permiteți-mi, distinșilor domni profesori, ca, în numele celor prezenți, elevi și părinți, să vă transmit calde felicitări și totodată, să închin o cupă cu șampanie în cinstea dumneavoastră, urându-vă tuturor sănătate, putere de muncă, pentru educarea viitoarelor generații și cât mai multe satisfacții spirituale și materiale. 19. COMPOZIȚIA CU CARACTER PUBLICISTIC Compozițiile cu caracter publicistic abordează probleme ale actualității imediate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am..., subscrise Gheretă gâtuit de emoție unei concluzii subînțelese. Am, Sebastiane, am! Bine că a dat Dumnezeu, domnu' Dionisie, că eu unul pierdusem orice nădejde. Paharele erau pline. Gheretă se ridică În picioare, luă ce i se cuvenea și, după ce Închină, dădu băutura peste cap. Se pregătea să iasă când o Întrebare de neocolit Îl opri În prag: Ceilalți știu? șopti Gheretă, privind precaut În jur. Fiecare trăiește și moare În lumea pe care o Înțelege, zise Dionisie Precup visător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și să Îl Îngroape fără caracterizare? Unii nu vor să plece, iar alții n-au unde. De ăștia e cu siguranță greu, Își zise Cain. Chipul i se lumină căci un gând bun Îi Încolți În minte: lor le va Închina această călătorie cât și discursul de adio pe care urma să-l improvizeze. Deschise ușa balconului În aplauzele mulțimii. 37. Gheretă visa că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înăbușită În mare parte. Sticla cu vin era la Îndemână și avea dopul scos. Flavius-Tiberius turnă În două pahare fără să țină cont de cât ar fi putut bea bătrânul de unul singur. Bătrânul luă paharul cu mâna stângă și Închină Înainte de a-și umezi buzele În vin. Puse paharul pe masă zâmbind. Zâmbetele sale erau tot mai enigmatice. Se adresau deopotrivă celor văzute și nevăzute. Pendula Între ele cu ultimele rezerve de energie, ai fi zis, cu grație, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să bea și să păzească blana Zorelei. Parcă aș fi de gardă la drapelul de luptă al unității, Își zise el, cu gândul la vremurile lui de glorie de la Lipova și Cincu. Își turnă un pahar de vin roșu și Închină În memoria soldaților căzuți la Păuliș. Muriseră tineri, dar aveau un monument de care puteau fi mândri și pe care oricine și l-ar dori, chiar dacă nu oricine poate fi erou, adică mort. Ca la Revoluție. Ce-ar fi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nimica. N-a crezut niciodată că arta e bună la ceva și când colo... Un singur tablou nu-i spunea nimic. Îl și neglija de altfel. În mintea lui se legau și dezlegau afaceri. Dacă va da lovitura, se va Închina la tablourile astea ca la icoane. Se ridică din fotoliu fără grabă, Își Încheie nasturii vestonului, se apropie de tablouri și spuse: ăsta, ăsta și ăsta. La prețul cerut. Dă cineva mai mult? Lumea din fața lui Încremeni ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și câteva Înmormântări. Nopțile de priveghi treceau Însă de la o vreme mai ușor, Întrucât pe casetele video, ce nu lipseau din nici o casă, se putea vedea revelionul ce tocmai se Încheiase, cu mortul care Încă mai era În viață. Se Închina mereu În memoria lui, cu țuica ori cu vin, după preferințe, și se spunea: „Dumnezeu să-l odihnească” sau „Să-i fie țărâna ușoară”! Judecând după numărul de pahare golite În această Împrejurare, cei mutați la cele veșnice ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiind trimisă de Sanderson însuși drept o „farsă crudă și rău-voitoare“. Vedere Spațiu de corespondență Adresa Dragă dr. Randle Orice s-ar întâmpla, te rog să nu te simți prost. Sunt bine și fericit, dar nu mă mai întorc niciodată. Închin în cinstea ta, puștoaico 1, Eric Sanderson Mulțumiri Îi mulțumesc înainte de toate minunatei și înțelegătoarei mele iubite Charlotte Bozic - ești uimitoare. Îi mulțumesc bunei mele prietene Maggie Hannan pentru absolut tot, de la Alvarez la Zest. Le mulțumesc lui Toby Litt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine la locul acela. Locul unde s-a întîmplat înălțarea la frescă. "Potolește-te, Iordana, îmi invadează urechile vocea de-a doua. Mă iei cu hipocorisme strămoșești à la Meșterul Manole? Jertfa? Ești complet anacronică. Să fii liber de "mitologia locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
refuzat să-și facă public credo-ul: "N-am abandonat rădăcinile, dar nu vreau să fiu numărat, predat statisticii, la rubrica emigranți întorși la îndurătorul sîn al patriei". A revenit în edenul din Dorobanț, s-a închis acolo. "Peripatetic mă-nchin/ Hic et nunc și Amin", spune Poetul. Vintilă Horia. Nu pictase nici furnale, nici macarale; nici malaxoare, nici compresoare. Pe simezele unei expoziții colective, așezase căsuțele cu grădină din Tătărași, cele în demolare. Mai ales hulubăria cu acoperiș gudronat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zece familii Buș, trăitoare în Rumeiniă. Un Vasile Buș a fost dat pe ecran. Deunăzi, preotul din Petrești-Alba Iulia ni-i arăta pe Bush-senior și pe Gorbaciov cu pată cu tot, alături de papă. Pictați în fresca bisericii. Credincioșii li se închinau, le băteau mătănii, cu binecuvîntarea înaltului for mitropolitan. Și-a apărut curcubeul! Antofiță era gata să pășească pe el. L-a prins, a pășit! După Antofiță, alți comilitoni și comilitoane, "de toate armele, de toate gradele", s-au cățărat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tine ceea ce tu aștepți de atâta vreme, ceea ce ai primit mereu cu îndoială și frică. Pe scurt! Noi îți dăruim curajul să accepți și să recunoști iubirea, să pui capăt suferințelor și existenței tale searbede. Printr-un gest reflex mă închin și mulțumesc. Împărătița îmi face semn să plec. Cavalerul meu vătaf mă conduce plin de solicitudine către ușa metalică și rotundă ce iese din sala tronului într-un coridor îngust, lung și cilindric ca o galerie de mină. Din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de un praznic tradițional, mâncarea lipsește de pe masă, de vreme ce n-a murit nimeni; deci este vorba, mai degrabă, de un praznic al sentimentelor. I-am invitat pe toți prietenii mei cunoscuți în această călătorie, deopotrivă bătrâni, copii și tineri, să închine un pahar pentru eternele, defunctele și istovitele noastre sentimente. Se închină pe rând câte o cupă pentru sentimentele vechi și obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]