11,723 matches
-
și... căldura iernilor timișene Ianuarie 2003 ne-a adus în dar cea mai bogată zăpadă din ultimii 30 de ani Se spune când suntem tineri că trăim „primăvara vieții“. Mai încolo... că ducem în cârcă 70-80 de ierni, iarna fiind închipuită, probabil, ca o probă de rezistență pe traseul vieții care curge. În realitate, iarna este - astronomic - o distanță a timpului între 22 decembrie (solstițiul de iarnă) și 21 martie (echinocțiul de primăvară). Meteorologic, un anotimp, cel mai friguros, care ne
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
psihologia copilului, artiști plastici, actori-păpușari, muzicieni, logopezi. Ceea ce ne țintuiește la început privirea sunt ochii preocupați ai copiilor, care se joacă „de-a pictura“ pe niște pânze cât un cearșaf, întinse pe podeaua unei camere-atelier, cu pereții burdușiți de desene, închipuind case, pomi în-floriți, curcubee, păsări în zbor, soare aprins. Culori, culori, culori! Autorii acestor tablouri și ai unor povești adevărate „scrise“ cu figurine din argilă („ea este Scufița Roșie, el - lupul, uite-o și pe bunicuța... “) sunt copii, ca toți
Agenda2003-9-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280758_a_282087]
-
natală. La Pitești au găsit-o pe Teo, care le-a spus că orașul primarului Pendiuc este și orașul primului ei sărut. Nu se spune cine e bărbatul vieții ei (omul cu sărutul de la 15 ani) așa că putem să ne închipuim orice ne trece prin cap. Singura imagine pe care nu reușesc să o vizualizez e a lui Mircea Badea, ținând-o de talie. Vlădescu, care e prezent în toate ziarele, ca martie-n post, asigură EvZ că impozitul minim nu
Ziare la zi: Cum și-a dat masteratul fata cu buze mari () [Corola-journal/Journalistic/28080_a_29405]
-
întâmplător, podurile sunt definite „lucrări de artă“). Romanii amplasau statuile zeilor lângă poduri, podarii (pontifex) fiind cei care vegheau și la săvârșirea ritualurilor. De-a lungul podului de lângă Beijing, construit în 1192, au fost plasate 485 de statui de piatră închipuind lei, în cele mai neașteptate ipostaze. Este podul pe care a umblat Marco Polo și, mai spre noi, la 15 mai 1676, Nicolae Milescu Spătarul, primul „uomo“ universal din cultura română. Preluând o legendă chinezească, George Coșbuc a închinat „podului-minune
Agenda2003-12-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280832_a_282161]
-
înzestrați cu spirit practic și supuși convențiilor sociale pentru ca să am împotriva cui să mă revolt. Pot socoti oare un astfel de mediu ca fiind prielnic poeziei? Pentru poezia mea, așa s-ar părea. Dar nu mi-e greu să-mi închipui o poezie favorizată în aceeași măsură de o copilărie petrecută într-o familie numeroasă, proletară și lipsită de cultură. Ea ar fi doar una diferită... În Avant-propos ou Pour une histoire personnelle du cinéma, introducerea la cartea ta Le Burlesque
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
la licitația de la Paris. Dezvăluirea a fost făcută de directorul BCU, Mireille Radoi, joi, cu câteva ore înainte de licitație, pentru Mediafax. În timpul licitației, BCU și TVR reușiseră să câștige mai multe dintre obiectele scoase la licitație. Nu ne-am mai închipuit că cineva poate să facă totalul. Reușisem să luăm din fiecare, și din manuscrise, și din documente", a declarat Mireille Rădoi, joi seară, pentru Mediafax, precizând că un român a reușit la finalul licitației să achiziționeze întregul fond, plătind suma
George Brailoiu, posesorul manuscriselor Cioran, va fi distins cu Meritul Academic. Acesta va anunţa marţi cui donează manuscrisele lui Cioran () [Corola-journal/Journalistic/26758_a_28083]
-
ciolanele calului „parc-ar căuta un loc să iasă din trupul bătrîn și ostenit”, corfele încărcate cu pietre dau „să se desprindă de pe șaua mică, de lemn”, „pleoapele se lasă și se ridică mereu de pe cele două răni alburii ce-nchipuie ochii, ca și cînd ar încerca să tragă-n sus o piele neagră ce-acopere luminile stinse de mult.” Totul se ține însă în această frînghie a căpăstrului - de care femeia „trage-ntins” - , totul stă în tăria acestei frînghii, căci
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
în care bolnavul este singur, îngrozitor de singur, în mijlocul lumii ce nu mai poate face nimic pentru el. Soresciană, adică inteligent-ironică și modulată pe roluri, e o poezie ce are încă aderențe la viața din jur și la semnalele ei. Poetul închipuie dialoguri cu consolări reciproce pînă la finalul acoperit de tăcere. Fiindcă aceasta se asociază cu singurătatea la care, mai devreme sau mai tîrziu, se va ajunge: „Arăt atît de îngrozitor/ Încît pierd mult timp/ Consolîndu-i pe cei/ Care vin să
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
a dispărut și el. Alegorie, utopie, distopie, bildungsroman, roman postapocaliptic, roman de idei? Copilăria lui Isus incită, de la început și până la sfârșit, la astfel de întrebări, lăsând poartă deschisă multiplelor răspunsuri. Băiatul nu răspunde, îl privește liniștit. Nu și-a închipuit nici o clipă că vorbele lui îi intră băiatului pe-o ureche și-i ies pe alta. Nu, ci sunt absorbite, toate: absorbite și respinse. Oare de ce copilul ăsta, atât de deștept, atât de nerăbdător să-și facă intrarea în lume
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
ce ne antrenau olimpic pentru a servi regimurilor pe care nici nu le înțelegeam, dar ne amenințau că de nu muncim pe brânci nu vom avea niciun viitor. Nu ne prea dumerisem noi în ce constă acel viitor, dar ne închipuiam că trebuie să fie ceva măreț și aducător de fericire, ca o bucată de zahăr candel cu care faci calul să urce dealul pieziș. Pentru noi, copiii războiului, primăvara s-a arătat cu un cutremur zdravăn în aprilie 1940, care
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
se mai menține în viață prin el însuși, este aidoma unui zid care nu mai stă în picioare decât susținut de o proptea. Dar ce proptea să aibă bătrânul acesta? În niciun caz una a noilor tehnologii, pe care o închipuie Bostrom. Înțeleg că n-am de ce să mai rămân în locuința aceasta pestilențială, bătrânul nu mai are cum să încheie povestea despre părinții doctorului Deleanu. Dimpotrivă, acum, el are nevoie de ajutorul meu. Trebuie să intervin neapărat la vreo fundație
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
mai departe, alte poeme din același volum: „era o noapte ca de colind./ cîte-un tataie/ dădea un leu țigănușilor întîrziați prin tramvaie/ cu tamburină și trening și muci./ ei coborau din mers printre mașini și zloată, năluci./ era frig./ îmi închipuiam satele mirosind a covrig,/ orășelul copiilor mirosind a vată de zahăr și amandine,/ fondante, sarailii și praline/ și frigoriferele din cofetării, încărcate/ cu diplomaturi cu frișcă și coji de portocală însiropate./ zăceam lîngă mașina de scris și visam...” (p. 42
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
fără curent Comuna Bolintin Vale, la 15 minute cu mașina de București, s-a dezvoltat ca o adevărată suburbie a Capitalei. Doar că, acum câțiva ani, nici localnicii și nici cei care s-au mutat aici mai recent nu-și închipuiau că în anul 2011, la nici 20 de kilometri de București, vor fi nevoiți să stea fără curent ore bune aproape în fiecare zi, ca pe vremea lui Ceaușescu. Numai în ultima săptămână, locuitorii din Bolintin Vale au stat fără
Povestiri din Zona Metropolitană Bucureşti: Vecinii spală cu rândul, că nu ţine reţeaua electrică. Dacă pornesc hidroforul, opresc calculatorul. Nici primăria nu se descurcă () [Corola-journal/Journalistic/26136_a_27461]
-
templului Delfi, stăpâne. Perigeu se cutremură. O frumusețe ca tine să fie astfel jertfită? Pentru mine aceasta nu era o jertfă, stăpâne. Era culmea supremă a vieții mele. Am fost predestinată pentru aceasta, stă pâne! O, Geea. Nici nu-ți închipui câtă durere ‚îmi faci spunându-mi astfel de cuvinte. Apoi văzând mirarea de pe chipul ei, adăugă: Pentru că eu te iubesc, Geea. Și ard de durere când te privesc. Sunt nebun. Sunt omul care ar vrea să-ți fie stăpânul și
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
măcar o dată în studiile sale, multe traduse și în română, mai ales în anii de glorie ai semioticii. De numele lui Genette se leagă, de pildă, sistematizarea noțiunii de intertextualitate, devenită bun comun al teoriei literare. Cu greu ne putem închipui azi analiza de text fără a fi citit cele cinci volume intitulate Figures. Chiar dacă declinul interesului pentru abordarea anistorică a literaturii pare a-l fi scos din cărți, Genette continuă să ofere soluții valabile unor probleme moderne ale domeniului nostru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
fie la fel de liber ca al meu. Vezi? ALEX: Vidvăd pe bune. Horrorshow. De fapt, cam tu ești șeful. DUMNEZEU: Am avut recent probleme în ceruri. Unul în care aveam încredere - cel pe care îl pusesem șef cu lumina - și-a închipuit că este la fel de liber ca și mine. Or, liber ca mine însemna că el era eu. Vezi? ALEX: Vidvăd. DUMNEZEU: A trebuit să plece. Asta înseamnă că eu sunt responsabil pentru o dualitate morală. El contra mea. Îmi zice că
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
despre relațiile dintre mama și fiică, într-un film intitulat MY LITTLE PRINCESSE, după cum se vede primit foarte bine la cel mai important festival de film din lume. În rolul mamei sale, Eva a distribuit-o pe Isabelle Huppert. Vă închipuiți câtă curiozitate a stârnit pe Croazetă anunțată premieră care va avea loc luni 16 mai. Cu ea, cea de a 50-a ediție a Săptămânii criticii pare deja să se înscrie în memoria festivalului. Citește și:
Cine e Eva Ionescu? A auzit cineva de ea? Da! Isabelle Huppert! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil () [Corola-journal/Journalistic/26465_a_27790]
-
care facem vorbire este, vorba lui Al. Balaci, "victima unei alte categorii din commedia dell'arte, servitorii..." servitorii unor stăpâni grozav de TICĂLOȘI și BOGAȚI (credem că, deja, am comis un cvasi pleonasm!) ...pentru că, nu-i așa, doar nu vă închipuiți că, în lumea Vițelului de Aur, ar putea subzista ceva, fără un scop lucrativ, foc de rentabil! Presa "mare"( cel puțin așa se socotește...ea însăși!) este, precum se știe, în mâna negustorilor ("ATÂT DE ZGÂRCIȚI ȘI AVARI"!)..."mondialiști", ai
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
mâini de tot ce se întâmplă în casa pe care o slujește), dar mai ales încercam să înțeleg psihologia Bernardei. Ce mă uluia era faptul că, din păcate, personaje ca Bernarda Alba nu sunt deloc obsolete; nu, să nu vă închipuiți că ea aparține unei Spanii tradiționale, conservatoare, catolice ș.a.m.d., nu! În 1997 am locuit o lună de zile într-un sat din Castilla La Mancha, Alcázar de San Juan. La vremea respectivă, o companie privată i-a propus
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
vigoarea sexuală (deși va muri la doar 59 de ani). Până târziu, jurnalele intime vor ocoli aceste lucruri. Și nu numai la noi. Dacă mă gândesc, de exemplu, la acelea ale lui Livius Ciocârlie sau Radu Petrescu, nu mi le închipui în stare să lase să transpară mărturisiri atât de impudice). Modern, Montaigne este, mai întâi, prin această sinceritate cu care își dezvăluie personalitatea. El este, de altfel, cel dintâi preocupat de individul uman și de identitatea lui. Îi place să
Montaigne by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2591_a_3916]
-
contemporan numele scriitorilor valoroși din propria promoție, vei afla cu perplexitate că persoana întrebată e nu doar cea mai bună, dar și singura... Gelozia și ura fac ravagii. Competiția nu mai e un stimulent, ci un prilej de exterminare. Îmi închipui cum s-ar comporta dac-ar trebui să piloteze mașini de Formula 1: în loc să încerce să atingă viteze superioare, s-ar concentra pe eliminarea de pe pistă a celorlalți competitori, până la unul... Acesta e tabloul general. Și, din păcate, zi după
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
lui iscoditoare care parcă-mi citea gândurile și emoțiile. Îi simțeam mâinile, brațele care mă cuprindeau, sărutul pe buzele-mi arse de așteptare, dar nimic nu se întâmpla cu adevărat. Erau poate senzații transmise de privirea lui, erau poate doar închipuite de fantezia mea senzuală, fiind lipsită de dragoste, de tandrețe. Am plecat împreună încuind ușile și ieșind în stradă sub ninsoarea care cădea peste un scenariu inexistent. Dar când, la despărțire, am dat mâna cu el, am simțit mâinile noastre
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
un sistem fără relief au dat sens unui timp, altminteri, nesemnificativ. Acesta e și un păcat al prozei noastre despre comunism: prea multe personaje comune cu pretenția singularității, incapabile să explice o istorie deformată mai mult decât ne-am fi închipuit. Prin urmare, Eugen Uricaru aduce în primplan indivizi care strică ordinea unui soi de istoricism conservator. Este aspectul ce unește volumele amintite. În cel mai recent roman, Beniamin are toate datele unui Mesia. Există o mitologie a nașterii sale și
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
Unul având un titlu nefericit, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș (1990), și un altul, misterios, de negăsit: Pentimento (2000). Pentru cititorii fideli, povestea lui Beniamin se explică prin ideea din Memoria (1983): individul, în genere, este ceea ce ne închipuim noi c-ar fi. Desigur, diferențele sunt însemnate. În Beniamin, Uricaru insistă pe anvergura spirituală suprapusă unui complot extern. Revoluția poate fi rezultatul conspiraționist, dar și efectul unei imersiuni providențiale. Îmbrăcat în destinul lui Beniamin, evenimentul produce un sens secund
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
șapte. Surorile mele îmi povestesc rând pe rând mirajul de a fi regină într-o zi. Eu mă întreb: - Oare cât de lungă poate fi ziua aceea, de nu se mai termină odată poveștile lor? Sigur exagerează. Altfel cum își închipuie că oamenii pot să împărtășească atâtea secrete unei biete flori, fie ea și de trandafir japonez? Poate ca sunt eu un mic boboc, dar știu deja multe. Mama, înainte de culcare îmi spune o poveste cu o prințesă adormită într-un
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]