2,188 matches
-
-a fi un vis. În ochii tăi s-a rătăcit lumina Sclipirilor din stele și din sori. Pe trupul tău s-a zămislit grădina Miresmelor din frunze și din flori. Din buze-ți curg săruturi fermecate, Strivind cu vraja lor închipuiri. Cosițele curg gândurile toate Prin freamătul șuvițelor subțiri. Iar în obraji, bujorii albi se-adună... Din catifeaua lor te-au desenat. În colțul gurii e un colț de lună, Rămas stingher, demult nesărutat. În pasul tău s-ar potrivi condurul
PORTRET... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360660_a_361989]
-
Fețele culeg zâmbetul din privirile gândurilor celor de lângă ei. Nu este întuneric, adevărul nu este ghilotinat. Aici nu mai sunt robe negre cu schelete în ele. Trec mulțimi și zâmbetul lor au refăcut din noi cerul. Ei râd de groaznica închipuire a trecutului, de visul hidos și murdar. Oare există acest vis? Cine nu vrea să ieșim din el? Stau ghemuit după ușa istoriei, așteptând lumina. Turnul Eiffel este vârful luminii, chiar dacă orașul de sub el vorbește toate limbile lumii. Francezii cântă
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
un puzzle grandios. Viața este nesfârșirea-n mii de forme îmbrăcată Viață! La puterea ‘’N’’! ... Și egal cu infinit! Voi? Sunteți în Univers, doar o clipă nemișcată Iar prin tot ceea ce faceți, viața voastră-i un sfârșit... Voi trăiți o-nchipuire, dintr-o clipă care trece Chinuind un boț de lut, ce nimic nu v-a făcut! Nu-nțelegeți!? Sunteți... nimeni! Vorbă goală, vorbă rece Ce-o veți lua cu voi și pe-asta, înghițită de trecut... V-ați născut din
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
teologic, concepția tomista despre logică este utilă în ceea ce privește analogia dintre numele divine și raționamentele și concluziile teologice și datorită poziției adoptate în problema universaliilor, situată între ultrarealism pur si formalism pur. Logică tomista se ocupă nu de concepte goale sau închipuiri pure, nici de entități extra mentale, ci de concepte care își au temeiul lor în lucruri. Dacă la Aristotel conceptul (� ογος) se identifică întotdeauna cu esență (adică substanță, realitatea lui) , la Toma d'Aquino se identifică fie cu cuvântul interior
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
fie schimbate pentru noi în binecuvântare spirituală, pentru ca primindu-le, noi să fim sfinți trupește și sufletește. Apoi Mântuitorul prin cuvintele „Acesta este Trupul Meu și Acesta este Sângele Meu”, vrea să nu-ți închipui că ceea ce apare este o închipuire, ci să știi că cel Atoputernic schimbă prin ceva de negrăit elementele în Trupul și Sângele Său, iar noi, împărtășindu-ne cu ele, primim puterea de viață făcătoare și sfințitoare a lui Hristos. Domnul trebuie negreșit să fie în noi
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
că doar nu pentru mulțumiri alergăm noi asistenții sociali toată ziulica). Lucru pentru care am instituit cu echipa de educatori regulă să vină cu noi măcar odată pe teren să vadă cu ochii lor... realitatea însă e mai dureroasă decât închipuirile, de cele mai multe ori (chiar neținând cont că și oamenii mai gândesc și văd cine îi ajută mai mult), ca noi aveam mai multe de făcut decât ei.. o țară psihologică din asta ce mai tare îngreuna muncă și așa dificilă
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
organizatori - încep cu versul „a fi” la persoana a-ntâia singular: Sunt. Astfel, fiecare se definește și își mărturisește Crezul literar și artistic. Fiecare este ceea ce scrie că este. Și, desigur, ceea ce dorește să fie. Creatorul are drept la visare. Închipuirea, mai bine zis, inspirația i-a atins pe toți. Intri în acest ritm liric, orfic, muzical, în această eufonie fără cusur și, aidoma sportivului la Jocurile Olimpice, nu ai voie să dai înapoi, trebuie să duci mai departe făclia aprinsă. Până la
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
organizatori - încep cu versul „a fi” la persoana a-ntâia singular: Sunt. Astfel, fiecare se definește și își mărturisește Crezul literar și artistic. Fiecare este ceea ce scrie că este. Și, desigur, ceea ce dorește să fie. Creatorul are drept la visare. Închipuirea, mai bine zis, inspirația i-a atins pe toți. Intri în acest ritm liric, orfic, muzical, în această eufonie fără cusur și, aidoma sportivului la Jocurile Olimpice, nu ai voie să dai înapoi, trebuie să duci mai departe făclia aprinsă. Până la
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
șlefuite, ce arcuire grațioasă a pîntecului în jos, spre coapsele ei puternice, de femeie tînără, care ascund, ca într-o tainiță, acel sipet cu miracole al lumii, de unde izvorăsc viața și iubirea, visul și fericirea ... “O fată frumoasă e o închipuire ca fumul, de ale cărei tălpi, cînd umblă, s-ar atîrna țărîna și drumul.” Crisli s-a lipit de mine și și-a culcat obrazul pe pieptul meu. Ce-i asta?! mi-a șoptit. Îl iubești și tu pe Lucian
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
de cancan , Te vor topi de ghețuri, arzând, toți amorezii, Îmbrățișare-a iernii, mă ningi, dar sunt vulcan. Nu se mai simt iubiri peste păduri cu soare, Ai tras covorul alb ca lumea să te plângă, Înoți pe-ntinse vise, închipuiri fugare, Tăcerea te cuprinde... o, dragoste plăpândă! Referință Bibliografică: Îmbrățișarea iernii / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul VI, 13 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Auraș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
privim și urma ce ne-apasă fireasca numărare de timp și neuitare miratul ce șoptește iubirii să ia loc ne retrăim doar somnul, lumina ce ne zbate, un pas făcut în gol un dumicat de viață. Și-am să tai închipuirea din cuvânt, voi așterne praf de stele pe cerul chipului meu, dincolo de mâna întinsă arderea bate vânt de iubire. Mângâindu-mi dansul tăcerii lumina își face loc în ochii tăi. Cititorule...ce vină am dacă nedumerirea acestui dans vine din
AJUNGI SĂ BEI VIAŢA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340433_a_341762]
-
până ametești Incă crezi că nu ești tu aceea care te-amăgești. Of, vai, parcă te doare! Ce-o fi când primești, Inapoi, iluziile pe care tu altora le dăruiești? Nimic, decât regretul unei dorințe nefirești De-a place lumii, închipuire, altfel de cum ești. Din lumea nevăzută a gândului curat, Armonizată cu lumea cuvântului adevărat Făurește-ți o lume a ta, a unui suflet impăcat Cu sine, iluminat de iubire îl vei simți divinizat. Referință Bibliografică: Durerea unui adevăr / Gabriela Docuță
DUREREA UNUI ADEVĂR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340491_a_341820]
-
lapte-gros, enervarea lui moș Crăciun (pe numele mic Nicu) și atacul nocturn la merele din colț. Cetatea e pentru mers și cântat seara la chitară în scara acoperită, pentru curiozități mitologice, istorice și turistice până pe la 13 ani și pentru închipuiri melancolice de la 14 încolo: idile, însingurări, fiori. Dintre toate locurile din oraș, cimitirul evanghelic din deal exercită cea mai puternică fascinație. Ziua, loc de muncă temporar, noaptea, loc de spaime și de audiții de muzică clasică de pe discuri de bachelită
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
de genul: „Ei inventează noi criterii de admitere, ca să ne țină la periferia Uniunii Europene”. Putem judeca și așa. Numai că a judeca înseamnă a căuta, a cerceta și a ne convinge pe bază de probe certe și nu pe închipuiri. Dar în niciun caz nu putem să ignorăm adevărul că, în împrejurările actuale, în toată lumea se extinde masa critică a instituțiilor publice, a cercurilor de afaceri, academice sau politice preocupate de marcarea rolului ideilor, alături de factori de producție cum sunt
Educația economică poate să miște lumea. Și chiar o mișcă () [Corola-blog/BlogPost/338919_a_340248]
-
și a lup La margine de jnepeni Sub Tăul Verde La perdea Atent Scrutez adânc întunericul încercând să prind în priviri Fantoma credinței pe care-am pierdut-o Deșarte speranțe Străine mie Aproape Atâta doar mai zăresc Profilându-se în închipuirea mea Poate Umbrele iadului Aud pasul foșnit al păcatului care mă pândește Și-mi pare că departe moartea sună din corn Tremurând Mă ghemuiesc în cojoc Câinii se culcă tăcuți Încerc să adorm Am scris poemul acesta pe când eram în
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
așa cum spune unul dintre comentatori... de la catedră. Dar vorbesc având în spate o bogată experiență în materie. Creditul fiind, astăzi, un motor al economiei și al bunăstării populației, cred că nu-l putem trata nici cu ură și nici cu închipuiri. Sensul unei sintagme: protejarea consumatorilor de servicii financiare Dar să revin la esență. Scrie Voicu Nicolae că Banca Naționale „nu protejează clienții băncilor”. Acuzația merită un răspuns detaliat. Este cert că tabloul pe care ni-l înfățișează istoria, al popoarelor
citiţi înainte legile în care îi sunt reglementate atribuţiile! () [Corola-blog/BlogPost/338935_a_340264]
-
nu am scris din amintiri. M-am documentat ca în vremea în care lucram în presa scrisă. Dacă vine cineva să-mi reproșeze că am exagerat măcar cu o nuanță, sunt gata pentru orice confruntare. Dar cu probe, nu cu închipuiri.
Capra vecinului de la Drăgăşani. Din Dealul Viilor.... () [Corola-blog/BlogPost/338894_a_340223]
-
important este că fiecare are copii. Fiecare vrea un viitor liniștit pentru copilul lui, nu ca în trecut. Pentru copiii noștri, fiecare dintre noi trebuie să lupte. Nu creștem copii ca să-și bată joc de ei niște state născute în închipuirea unora cu roluri mesianice. - Eu sunt un rus din Vadul lui Vodă sau un ucrainean din Bălți. Cum mă convingeți că este de preferat să facem Unirea cu România? - Avem foarte mulți alogeni care înțeleg bine că a fi cetățean
Vitalia Pavlicenco, preşedinta Partidului Naţional Liberal(Basarabia) () [Corola-blog/BlogPost/340021_a_341350]
-
Francesco Petrarca, poetul Renașterii italiene care a modernizat modul de a privi iubirea în lirica europeană. “Chipul alesei lui este superlativizat prin comparația cu zeițele cele ascunse privirii umane și astfel Laura cea smerită, făptură unică între pământeni, întrece orice închipuire:“nu le-am văzut zeițele cum umblă/ dar ea, mergând, pășește doar pe lut./ Și totuși, jur pe cer, făptura-i rară/ cu nimeni și nimic nu se compară...”. Romanticul român, își găsește termenii comparației mai ales în peisajul naturii
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
principală a spiritului este a realiza înțelegerea, lămurirea, dumirirea. El face ca ființa să dovedească inteligibilitate, să „înțeleagă că totul în jur are un sens”, cu timpul să se dumirească (p. 13), „să se lămurească”. Sunt calități secundare imaginația, visul, închipuirea și rătăcirea: „imaginându-mă vizitiu”, „vise și închipuri”, „mi s-a întâmplat de multe ori în viață să mă rătăcesc”. O altă calitate o constituie opțiunea socială: a ignora sistemul social („întorc spatele oricărui sistem social”) și a alege altceva
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
Resortul caracterial al unui astfel de fenomen îl reprezintă „lipsa de demnitate”. Comportamentul de paradă este generat de realitatea că „nu mai există onoare, nu mai există demnitate” (p. 278). Se trăiește într-un „veșnic fals și-ntr-o continuă închipuire”. Viața ca paradă nu este viața tuturor. Cultul aparenței și al banului aparține doar unora. În general, se reține că există două însușiri „care-l diferențiază pe un om de altul: înfățișarea fizică și caracterul”. Se desprinde, am spune, că
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
fugărea fără să-i prindă și când veneau din nou și-i arătau cu mâna capul, se apleca cătânt ceva de azvârlit spre ei. Sărmanul om nu le-nțelegea râsul, spusele nici joaca că n-avusese parte de niciuna și-nchipuirea lui spunea că-i ceva rău și de rușine... Apoi pleca cu capu-n jos cercând s-ascundă supărare în trist și ne-ajutor... Iar eu veneam să-i fiu de sprijin, certând copiii și zicându-le că e păcat
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
un blestem cuminte Zvâcnet îți sunt sub tâmpla și-n trăire Și-ți sunt întruchiparea din cuvinte. Mă cauți printre ore adormite În visul tău pășesc fără sfiire Te amăgesc cu ore de tandrețe... Nu sunt femeie ,sunt doar o-nchipuire Sunt frunză ce-a căzut pe caldarâm Sub pasul tău cu drag m-aș fi strivit M-ai pus în buzunarul de la piept Și m-ai păstrat,parcă m-ai fi iubit... Eu m-am desprins ușor,fără regrete Nu
SUNT FRUNZA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340802_a_342131]
-
de lumina ta înșelătoare. SPERIETORI Au început amânările să nu mai încapă în cadrane se suprapun una peste alta locul visărilor este ocupat de mucegaiul cuvintelor căzute în lupta umbrelor cu îngerii de pe cruci și dacă ți-ar întinde mâna închipuirea vreunei salvări nepermise doar pielea ți s-ar mai lua de pe oase ca o pelerină roasă de molii fluturată inutil, ca o sperietoare pe care și ciorile o ignoră știu ele mai bine unde se ascund roadele și unde cochiliile
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
pupilă mare,/ tremurătoare/ ca o zăpadă primă-n declin;// din cerc în cerc/ de șapte ori ies,/ de șapte ori intru doar într-ale mele știute,/ asemenea puiului din ou în ou/ până la peretele de cretă/ mai alb decât pânza închipuirii de-atunci.// Doar aici e unicul loc/ unde cu un deget pot împinge/ mătasea întunericului/ dincolo de sunete” („Tărâm natal”). „Cu cămașa arsă-n spate,/ ierburile serii-ncep să cânte/ amintirile văzduhului;// lebede pe cer,/ norii plutesc în tăcere/ peste zilele
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]