995 matches
-
ce putem afla la examenul preliminar post-mortem. Ceva mai târziu voi face niște analize toxicologice și voi avea mai multe date. Acoperi ambele jumătăți ale lui Elizabeth Ann Short și întrebă: — Aveți întrebări? Călugărița se îndreptă spre ușă, cu degetele încleștate pe carnețel. — Ne puteți oferi o reconstituire? ceru Millard. — În funcție de analize, da, bineînțeles. Iată ce știu sigur: nu era însărcinată, nu a fost violată, dar a avut contact sexual liber consimțit în ultima săptămână sau cam așa ceva. I s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și de fiecare dată când încerc, o dau în bară, iar prietenul meu a luat-o razna fiindcă surioara lui ar fi putut fi chiar ea, dacă n-o omora cineva... — UCIGA... Peruca era vraiște pe pat. Mâinile mele erau încleștate pe gâtul fetei. Am eliberat-o și m-am ridicat încetișor, cu palmele în față, ca să-i arăt că nu vreau să-i fac rău. Corzile vocale ale fetei se încordară, dar ea nu reuși să scoată nici un sunet. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puțin nu mai mirosea ca un amestec de bere stătută și scrumieră nespălată. Străbătuse aproape jumătate din hol, frecându-și părul cu prosopul, când auzi un tușit politicos. Logan se Întoarse pe călcâie, inima accelerându-și ușor pulsul, iar palmele Încleștându-i-se În pumni. Watson stătea chiar În ușa bucătăriei, Îmbrăcată cu unul din tricourile sale vechi cu mânecă scurtă și agitând o paletă de plastic În direcția lui. Părul ei, eliberat din cocul regulamentar, Îi cădea peste umeri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aproape de acea oră de vârf la care toți cei care ar fi trebuit să plece de acasă acum o jumătate de oră Își dădeau seama subit că vor Întârzia. Ici și colo, câte un nebun stătea la volan, cu țigara Încleștată Între dinți și cu geamul mașinii lăsat. Pentru ca fumul să poată ieși și burnița să poată intra. Logan Îi privea cu invidie. Începea să aibă sentimentul că inspectorul Insch Îi transmisese ceva prin tot discursul acela cu „privilegiile rangului“. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mama-și-fiul, tapetul era În continuare enervant, dar aerul era acum Încărcat cu fum de țigară. În sufragerie, doamna Erskine se foia Întruna pe canapea, neputând să stea liniștită sau să se ridice. Un pahar mare cu o băutură transparentă era Încleștat În mâinile ei, iar o țigară pe jumătate fumată Îi stătea Înfiptă Între buze. Din sticla de votcă de pe măsuța de cafea lipsea o cantitate considerabilă. Prietena ei, vecina de vizavi, cea care nu făcuse ceai pentru polițiști, stătea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și pe inspectorul Insch. — Ies să fac câțiva pași, Îi spuse el agentei de la telefoane. S-ar putea să dureze ceva. Biroul comandantului era ca un furnal. Logan stătea În poziție de drepți În fața biroului larg de stejar cu mâinile Încleștate la spate. Inspectorul Insch era așezat Într-un scaun pentru musafiri din imitație de piele, aparent confortabil. Nu-l privi pe Logan când acesta intră și-și luă poziția. Dar inspectorul Napier, de la Standarde Profesionale, se uita la el ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu ofteze. — Trebuie să ți le ia, Bernard, Mai ții minte că am venit pe-aici cu domnul de la consiliu? Oamenii se pot Îmbolnăvi de la ele. Ca și mama ta. Mai ții minte? Hoitar Își fixă privirea. Dinții i se Încleștară. Își apăsa pumnii cu putere pe frunte. — Vreau să merg acasă! Sunt lucrurile mele! Polițista cea masivă lăsă jos ceainicul și scoase sunete calmante, de parcă omul cel mizer și agitat era un copilaș cu un genunchi julit. — Sssst, ssssst, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori, ambii Îngrijitori o imitară pe Watson, lipindu-se de perete și Încleștându-și parii cei lungi de metal. Logan Îi privi pe cei trei și scutură din cap. Nu suntem Starsky și Hutch, oameni buni, le spuse el, deschizând calm ușa, lăsând astfel un val asurzitor de zgomot să iasă. Mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tufe, era o ravenă adâncă și lată, făcută de mâna omului, cu șine de cale ferată pe fundul ei. Doug alunecase În jos pe o parte a marginii abrupte. Bătrânul nu mai alerga foarte repede. Încetinise până la o alergare dezechilibrată, Încleștându-și la piept unul din brațe pe când Își croia drum către șinele de cale ferată. Logan se Împinse peste marginea de sus a gardului și se lovi cu putere de pământ. Imediat ce-și scoase picioare de sub el, gravitația se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ros de cancer, dar Doug MacDuff Își câștigase reputația de om tare În cele mai dure Închisori pe care le avea Scoția. O câștigase cu mult chin. Mârâind, se Împletici cu spatele, ieșind din raza lui de acțiune. Apoi atacă, Încleștându-și mâinile pătate cu nicotină În jurul gâtului lui Logan și strânse, fața i se Încreți și deveni brutală, căci strangula un sergent. Logan apucă mâinle ce-i Încercuiseră gâtul, Încercând să le Îndepărteze, dar strânsoarea bărbatului era de fier. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gură... știți...ca să fie iar curată... — După aia a trebuit să găsești o pungă de gunoi În care s-o bagi. Cameron clătină din cap În semn de aprobare și o picătură scânteietoare Îi căzu din nas direct pe declarația Încleștată În mâinile sale, de care uitase. — Și după-aia ai aruncat-o o dată cu gunoiul. — Da... Îmi pare rău, Îmi pare așa rău... După declarația sa, după ce Cameron Anderson recunoscuse că a abuzat o fetiță de patru ani, Îl trimiseră Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai puțin de două sute de picioare distanță. Strichen. Se răsuci, bâjbîind cu copilul care se zvârcolea, căutând un loc unde să fugă, cu fața luminată de lanterna puternică. — Hai, Martin, spuse Logan, șchiopătând prin zăpadă către el, cu o mână Încleștată pe organele interne care ardeau. S-a terminat. N-ai unde să fugi. Poza ta e peste tot, toată lumea știe cum te cheamă. E gata. Silueta se răsuci din nou, cu fața lățită de teamă. — Nu! se tângui el, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de repede Îl țineau piciorușele. Numai că Jamie nu fugea spre lanternele polițiștilor. Spre câinii care lătrau. Se-ndrepta direct către carieră. Martin sări după el, cu lama cuțitului lucindu-i În mână, urlând: — Vino-napoi! E periculos! Cu fălcile Încleștate de durere, Logan porni după ei, dar avea destul de mult teren de recuperat. O gaură ascunsă din pământ Înghiți piciorul lui Strichen și el căzu, aterizând cu fața În zăpadă. Fu din nou În picioare Într-o clipă, dar Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fugise, împreună cu câțiva oameni credincioși lui și multe bogății, spre porturile din răsărit și, disperat, căuta o corabie care să-l ducă în Arabia. Dar spionii lui Augustus au fost mai iuți. Gajus îl privea pe preot; mâna lui era încleștată pe brațul neînarmat al lui Zaleucos. Se gândi revoltat că toți cei din familie se înțeleseseră să nu-i spună nimic despre trecut. El își dădea seama acum că agregatul numit familie era în realitate un corp bicefal, o hidră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tatălui său. Callistus nu răspunse. Împăratul făcu câțiva pași și privi, de pe terasa noii sale domus, spectaculoasa marmură a Forurilor, Curia, templele, vechea Via Sacra, noul șir de scări care urca pe Palatinus. Callistus continua să tacă. Împăratul avea maxilarele încleștate într-un fel de trismus. Apoi își puse mâinile pe parapet, sprijinindu-și de el greutatea trupului, și chipul i se destinse. Callistus rămăsese puțin mai în spate. Împăratul se întoarse spre el; grecul văzu că ochii lui limpezi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o litanie neauzită; el mută talpa dreaptă a piciorului În continuarea tălpii stângi, talpa stângă În continuarea tălpii drepte și așa se Îndreaptă Încet spre adânc; curând, cade, nu se mai vede; copilul fuge speriat, uitând un degețel În gura Încleștată de frică; i se adresează mamei, Întinsă sub o umbrelă pe plajă; de aici, acesteia nu i se văd decât fesele, În care grăsimea se pliază În ghemotoace groase: „Du-te repede, scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mobile grele În lemn masiv, cărți multe, oriunde sunt Înghesuite cărți, reviste, ziare. Nici un zgomot exterior nu pătrunde aici, nu străbate nici o rumoare de afară. Se aude doar fâșâitul hârtiei care se Îndoaie la atingerea degetelor ce o strâng, o Încleștează ca Într-o posesie erotică. „Nu-mi place tipul ăsta, Regman!“, izbucnește sec Marin Preda. „E un om rău!“, decretează scurt. Nu comentez. N-am ce. Nu-l cunosc pe Regman. Nu l-am citit. Strânge revista. „Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și morale. Ah, cu câtă plăcere zbiară Fredy la mine, făcându-mă de râsul tuturor. Iar eu ascult, nervii mei se Încordează, totul e gata să izbucnească, dar, spre fericirea mea, intervine voința, care strânge dinții și pumnii. Și așa, Încleștată de durere și nefericire, continui extenuantele figuri care mă vor doborî curând! Nu mai vreau nimic de la patinaj. 11 decembrie 1959 (vineri) Prea multă energie acumulată strică. Toată ziua am fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imagini existențiale devine mai lent, Încetinește ritmul acela sacadat, fulgerător, recunosc malul, e aici la câțiva metri; de ce nu, cred că voi putea să-l ating chiar acum. Ce trebuie să fac ca să reușesc? Mă odihnesc puțin, sunt În mijlocul vâltoarei Încleștat de o salcie smulsă de ape. Încerc să gândesc, da, Întâi mă voi liniști, voi trage adânc aer În plămâni, cât mai mult aer, tot aerul de pe planetă, apoi mă voi propti cu toată puterea dată de spaima aceea turbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
teii Încărcați de mirosul acesta neverosimil. (luni) Azi, În fața anticariatului, mi-am Încrucișat ochii În vitrina (mă uitam la cărți) cu noutăți - cred că a fost una dintre rarele mele Întâmplări amoroase - cu o femeie extraordinară. Ochii ei s-au Încleștat atât de dureros de ai mei, că, o clipă, am crezut că mă vor pulveriza pe loc. Era Înăuntrul lor atâta dorință, atâta așteptare și atât de frumoasă era această femeie (nu o vedeam decât prin ferestrele ochilor, dar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frecându-ne privirile de obiecte indiferente și de alte priviri indiferente, fără să luăm act de trecerea timpului, de faptul că ne rostogoleam printr-o existență indiferentă, care ne trata cu o deferență indiferentă și, deodată, brusc, ne-am trezit Încleștați În structura dură a clipei; descopăr fulgurant că ea este un alter-ego al meu și poate și ea descoperă același lucru, căci altfel nu m-ar fi văzut, nu mi-ar fi arătat prin nimic că mă vede, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
părea curioasă să-mi Întâlnească privirile, nu făcea adică nici un efort să-mi vină În Întâmpinare, trebuia să inventez singur tot felul de manevre ca să venim În contact. Probabil că prefăcuta ei nepăsare (căci În momentul când ne Întâlneam Își Încleșta privirile Într-ale mele cu atâta forță, că era foarte greu să mi le dezlipesc) m-a făcut să fiu definitiv prins În acest joc nevinovat numai În aparență. Am Înțeles că privirile trădează ceea ce exista misterios În ființa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
text și a făcut În stânga jos o adnotare cu litere minuscule: „la bibliotecă“.) 10 iulie 1965 Nimic nu-i mai putea opri rostogolirea ritmică a pașilor, grea. Panta devenea abruptă, răsuflarea i se tăia tot mai des, dar omul se Încleșta sălbatic să urce. Muntele nu-l iubea așa, cu pumnii Încleștați și cu privirile sclipind asemenea flăcărilor din dinții de lup. Omul nu se uita Înapoi. Lăsase acolo, fără Întoarcere, jocul de-a Înălțimea al mulțimii de semeni. El fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar Franciscovich o îndreptă pe a ei către criminal, cu un gest, i se păru ei, surprinzător de ferm. - Nu te mișca! Ridică-te încet și depărtează-te cu mâinile ridicate. Vocea îi era mult mai puțin fermă decât degetele încleștate pe arma Glock. Omul procedă întocmai. - Întinde-te cu fața la podea. Și ține-ți mâinile la vedere! Ausonio se apropie de victimă. Franciscovich observă prima că pumnul drept al suspectului era strâns. - Desfă... Poc... Nu mai fură în stare să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
după care Franciscovich auzi: - Sunt gata. Numără până la trei. - Bine. Unu... Stai puțin. Eu o să apar din nord-est, așa că fii atentă. - Aha, nord-est. Înseamnă... - Înseamnă că tu vei fi în stânga mea. - E clar. Continuă să numeri. - Unu. Își simți mâna încleștată pe armă. Doi. De data asta, degetul alunecă ușor și trase piedica pistolului Glock. - Trei, țipă Franciscovich așa tare încât fu sigură că partenera sa ar fi putut să o audă și fără stație. Împinse cu putere ușa de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]