1,026 matches
-
auzindu-mi propriul țipăt. "Nebunule, mi-am zis înverșunat, s-a terminat cu toate aiurelile tale, acum nu-ți mai suport nimic. Datorită ție nu mai sânt ca toți oamenii, tu porți întreaga vină." Și îndrugînd aceste vorbe mi-am încleștat mâinile convins că mă luptam cu fiara din mine. Eleonora a început să mă zgârie, dar eu nu-i dădeam drumul, cu toate că acum țipătul devenise un geamăt slab. Tremuram de mânie și de disperare. Îmi strigam mie însumi, acelei părți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tufișurile care ascundeau poteca sinuoasă: era un scaun cu rotile în care stătea o fată care își acționa singură scaunul. Când își ridică privirea de la cărarea din față și dădu cu ochii de domnul J.L.B. Matekoni, se opri cu mâinile încleștate de marginile roții. Se uitară o clipă unul la altul, apoi ea zâmbi și începu să-și croiască drum pe ultimii metri ai cărării. Îl salută politicoasă ca un copil bine-crescut. Ce mai faceți, Rra? îl întrebă ea, întinzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
hotel "Speranța": aere de franțuzoaică, face sport, mănâncă fructe de mare, bea șampanie și smotocește pula mai ceva ca ghițălu țâța vacii. Pe ea să o cauți când ajungi. Obrajii mortului erau încă roșii, umerii drepți, brațele vânjoase, palma stângă încleștată pe cârja episcopală, cea dreaptă indicând parcă drumul Feleacului, fruntea fără nicio cute, pieptul umflat ca de curcan. A plesnit inima în el. Acesta, dacă avea ceasul bun, mai ducea încă vreo 10 ani. Uită-te, parcă este viu. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mingile ieșiră rostogolindu-se din burta de lemn. Îndesatul aruncă prima minge în câmp, lăsând-o să cadă de la înălțime cu un gest puternic, care corespundea probabil unui soi de ritual, și jocul începu. Cei doi vorbeau puțin, cu mâinile încleștate pe manete, le suceau dând lovituri precise și dure care făceau să vibreze stinghiile de metal. Băiatul de la bar ieși fără nici un chef de după tejghea ștergându-și mâinile ude de șorț și puse în funcțiune ventilatorul. În timp ce se întorcea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că un astfel de incident nu se va mai— Tobias îl întrerupse pe Gilles cu un gest exasperat, dar nu-și luă ochii de la Adriana. —Tu cine ești? El se uita la Adriana și Adriana se uita la el, amândoi încleștați într-un război al privirilor timp de aproape treizeci de secunde, fără ca niciunul să scoată o vorbă. Adriana îi admiră fermitatea; majoritatea bărbaților se fâstâceau când ea rămânea tăcută și sfidătoare. Îi plăcea și faptul că el era solid. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
veseli într-o limbă pe care ea n-o recunoștea. — De ce strigă puștii ăia la noi? întrebă Adriana nedumerită. Vor să ne vândă ochelarii ăia de soare? I se păru un efort copleșitor ca să răspundă. Emmy simți cum i se încleștează gura și nu poate să scoată niciun sunet. Părea un lucru simplu să explice că, de fapt, ochelarii aceia erau ochelarii ei, dar în ciuda eforturile depuse, nu reuși să scoată niciun sunet. Se pare că nici Leigh nu își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să dispară cu totul în gura lui. Niciunul dintre ei nu și-a ridicat capul de pe pernă; se răsuceau și se sărutau, atât de tandru și de ușor până când ceva s-a produs și dorința a devenit copleșitoare; dinții se încleștară, unghiile se înfipseră, mâinile apucară și traseră. După aceea Leigh și-a odihnit capul pe pieptul lui și, cu ochii pe jumătate deschiși, s-a uitat la Jesse și a văzut că era treaz și o privea. Dar nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o masă unde se afla o lanternă. Încă nu-și văzuse socrul. Cipriano Algor ieși din penumbra ultimei paltforme și rosti cu voce tare, Nu te speria, eu sunt. Marçal se ridică grăbit, vru să vorbească, dar vorbele i se încleștaseră în gât, nu era de mirare, doar nu ne așteptam să spună cu tot calmul din lume, Bună, ce mai faci. Doar când socrul ajunse în fața lui, Marçal, deși cu greutate, reuși să îngaime, Ce faci aici, ce idee prostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Elenă Marin Alexe Port în mine o tainița a cuvintelor pe care le-am uitat de mult. Cineva a luat cheia și a plecat fără să-și mai întoarcă față, iar cuvintele au rămas zăvorâte în întuneric, teama le-a încleștat buzele pecetluindu-le în timp. Am tot încercat să deschid ușa fără cheie, zadarnica mi-a fost oboseală, căci rugina și-a întins brațele, iar scrâșnetul lugubru mi-a ucis speranța. O, daca as găsi cheia să dau drumul cuvintelor
?nchisoarea cuvintelor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83317_a_84642]
-
școală veche, și ceva îi deranjează. Nu știu ce. Expiră zgomotos. Trebuie doar să îi conving că sunt de încredere. Trebuie doar să le mențin interesul treaz. Vocea îi tremură ușor și, când mă uit la mâna lui, văd că e strâns încleștată pe pahar. Sinceră să fiu, nu l‑am văzut niciodată pe Luke în starea asta. De obicei, el are mereu situația sub control, foarte ușor... — Luke, cred c‑ar trebui să iei o pauză în seara asta. N‑ai nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
hipnotizată de sunetul propriilor pași, gândindu‑mă că trebuie până la urmă să dau de o stație de metrou. Ochii încep să mă usture și îmi spun că e de la aerul rece. De la vânt. Îmi vâr mâinile în buzunare și îmi încleștez maxilarele, accelerând pasul și încercând să nu mă gândesc la nimic. Dar în suflet mi se cuibărește o spaimă fără nume; o panică surdă, care crește. Nu mi‑am recăpătat slujba. Nu am nici măcar promisiunea unei slujbe. Ce‑o să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi țin vocea sub control. Trebuie să plec în America. Trebuie să profit de șansa asta. Știu că se pare că e o ocazie extraordinară. Însă și ceea ce își ofer eu poate fi la fel de extraordinar. — Nu e același lucru, spun, încleștându‑mi mâna pe pahar. — Îți pot oferi condiții identice. Indiferent ce ți‑a promis Michael, pot să‑ți dau și eu. Se apleacă spre mine. Pot chiar să‑ți ofer mai mult decât... — Luke, îl întrerup. Luke, n‑am acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tare. — Am citit în prezentarea dumneavoastră, zice, băgând mâna în buzunar și scoțând o broșură intitulată „Serviciul de shopping personalizat“. „Pentru persoane ocupate care au nevoie de ajutor și nu‑și pot permite să facă greșeli.“ Se oprește și îmi încleștez mai bine mâna pe stilou. Am făcut unele greșeli, spune, ușor încruntat. Vreau să‑mi îndrept greșelile și să nu le mai repet niciodată. Vreau să ascult sfatul cuiva care mă cunoaște. — Dar de ce ați venit la Barney’s? zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se deplasă spre cel mai apropiat perete. (Simți în sfârșit metal lucios cu degetele.) Unde este panoul secundar de control al aterizării? A... aici. (Pipăi câteva comutatoare.) Butonul de blocare în spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fibroasă și elastică. Lui Kane i se părea că se solidifică văzând cu ochii și se forma, ca o idee de delirium tremens smulsă din mintea unui bolnav, zămislindu-se deodată. Acela avea vag forma unei mâini cu degete lungi, încleștate în jurul palmei. Aducea mult cu o mână scheletică, nepunând la socoteală surplusul de falange. Ceva se desfăcea în centrul palmei, un fel de tub făcut dintr-o materie ațoasă. Sub baza palmei se afla înfășurat un mușchi. La extremitatea mușchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
animal abstract, indiferent și inexplicabil ; mască mortuară a timpului dispărut și totodată fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui totuși să mă mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci numai unul cu fălcile Încleștate Într-un surîs metafizic. Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați În Europa sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi și sterpi, degenerați parcă prin grădini zoologice. Cel desenat pe vasele antice grecești pentru ars mirodenii pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ușă. Bezna totală, dar simțise, totuși, ceva, se deschisese undeva o ușă. Se opri. „E cineva pe scară?“ întrebă femeia. „Da, tocmai cobor.“ Pauză, beznă magnetică. Vocea. Adâncă, încetinită. „Aveți cumva un chibrit?“ Impenetrabil întunericul zidurilor, a genunchilor. Degetele se încleștaseră de bara rece a scării. Vocea amuțise. Adâncă, tânără, limpede, un jet fierbinte. „Da, am“, răspunse. „Apartamentul din dreapta. Primul de lângă scară. În dreapta.“ O voce adâncă, aburind întunericul. Un pas înapoi. Chibritul nu se aprinse. Următorul. Roti mica flacără în dreptul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l inlocuiasca. Un înlocuitor, firește, atat putea fi Tolea în lumea înlocuitorilor, identificat cu numele și rolul și memoria pe care avea să le mimeze, cum cerea subterana măștilor și înlocuitorilor. Tolea era și el în genunchi, degetele lor se încleștară din nou și iar se desprinseră. Întunericul amuțit, înghețat, solid, nici o vibrație, nici o zvâcnire, un cavou. Graba injecta alcooluri vertiginoase, accelerând respirația și mișcările. Frig și arșiță, deopotrivă. Femeia se lăsă pe spate, ținea brațul strâns bratul barbatului și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu pui decapitați la picioarele taburetului și le privea. Dacă m-am nimerit pe aici, hai să iau și eu. Portocale, fie și portocale... și arătă spre pungile cu pui de lângă pantofii săi crem, microporos. Mătușa amuțise. Privirea dilatată, mâna încleștată pe clanța ușii. — Deci, mă așez la rând. Or fi vreo douăzeci de ani de atunci. Mă așezasem la rând, eram la Lisabona sau la Salonic, nu mai știu. Aveam, câți să fi avut, 20, 30 de ani, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu zâmbet obraznic pe chip, cântându-i tărăgănat: Nu-ți dau voie! Nu-ți dau voie! De data aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză cu grijă sticla într-un loc ferit, apoi veni în fața lui Toma cu mâinile încleștate în pumnișori și-i îndesă de două-trei ori cu sete în mutrișoara obraznică a acestuia. Toma rămase mirat, nevenindu-i să creadă îndrăzneala ei, după care, începuse să strige cât îl țineau puterile alergând înspre curte: Bunica! Bunica! M-a
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i rece și cu toane ca și luna lui April? Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o desmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Corregio, Când ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, înțelege
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de liniștită, în ciuda iadului din jurul meu. Jake mi-a răspuns la mesaj, iar eu am făcut pace cu lumea! Este foarte relaxant să zaci pe o bancă sub cerul înstelat, în aerul înmiresmat al nopții, privind o hoardă de oameni încleștați într-o luptă frenetică, în timp ce tu nu ai nimic de făcut decât să te lungești, să-ți sprijini capul, să duci paharul la gură și să te pierzi în reverii fără sfârșit legate de reîntâlnirea pasională cu iubitul tău, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui Grasu, în timp ce înălța zmeul, a făcut infarct și, ignorând gravitația, s-a ridicat la cer, iar când Dumnezeu i-a întins o mână, datorită diferenței de fus orar, tata lui Grasu trecu pe lângă Creator, într-altă veșnicie, cu degetele încleștate pe sfoara zmeului, care pentru prima dată în istorie nu se agățase de crengile castanilor de pe bulevardul Karl Marx. Nici eu n-am avut niciodată bicicletă. Nea Costică frizerul era singurul om cu care eu, Șepcarul, eram prieten, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]