1,922 matches
-
Acasa > Versuri > Spiritual > AȘA IUBIND Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului așa iubind, îți mai șoptesc o mantră și-mi scriu adânc, în palme, jurăminți. fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră, și port din nou veșminte de dorinți. așa iubind, tu pregătește-mi calea; închină-mă arzândă pe pământ, să mă-nfioare vântul și iertarea, cât îți aduni suflarea, în cuvânt. se frânge-n pumni tărâna, printre frunze, foșnesc secundele
AŞA IUBIND de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360451_a_361780]
-
ceară albă! Întrebată ce o doare, răspundea c-un aer șugubăț că nu știe nici ea ce n-o doare... Oricum, n-o durea mintea. Și-i mulțumea Proniei Cerești. Așa putea să-și impună voința când dușmanul dinăuntru o încolțea, fără să-i fie previzibilă strategia... Ei, bine, în ziua aleasă, cei ce se perindau de obicei pe la patul ei o văzuseră că se trezește la viață. Chiar prinsese o anume vioiciune în priviri, cearcănele adâncite reliefau ca un machiaj
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
vântul îți răsfiră părul și-ți răcorește pielea, de înfloresc în tine vise conturate din care se vor naște copiii de mâine. Cuvintele ți se închid în memorie, îndoielile nu le dau voie să iese, se așteaptă sămânța mirabilă ce încolțește fără sens și sparge uitarea. Timpul urcă povârnișul de dragoste intră pe ușa normalității pe care mulți o deschid și o închid la loc. Rămâi cu surâsul dezinvolt al unei femei care-ți face cu mâna și pleacă. Referință Bibliografică
SUNETELE SUNT SIMPLE GESTURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360540_a_361869]
-
copilărie Că am să-ți dărui toată iubirea numai Ție Am încălcat-o! Am oferit-o celui apropiat Ce mi-a zdrobit inima, sufletul mi l-a ghimpat. Pentru că el, vicleanul, în straiele minciunii S-a-nveșmântat și aprinzând tăciunii urii A încolțit în mod misterios în mine neiertarea Mă bântuie! vuiește uneori în piept ca marea. Simt atunci că-ncet de Tine mă îndepărtez Adâncurile tenebroase cu rațiunea iar scrutez Și le găsesc gemând prelung de animalitate Ca omul aflat în agonia
PSALM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360589_a_361918]
-
Noi!iubite, crezi că ei ne aud?... ÎI. AȘA IUBIND, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015. așa iubind, îți mai șoptesc o mantra și-mi scriu adânc, în palme, jurăminți. fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră, și port din nou vesminte de dorinți. așa iubind, tu pregătește-mi calea; închină-mă arzândă pe pământ, să mă-nfioare vântul și iertarea, cât îți aduni suflarea, în cuvânt. se frânge-n pumni țărâna, printre frunze, foșnesc secundele
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
bătând în pieptul meu, și toate viețile în mine ți le-aș strânge; așa să îmi ajute Dumnezeu! sursa foto: internet ... Citește mai mult așa iubind, îți mai șoptesc o mantrăși-mi scriu adânc, în palme, jurăminți.fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră,si port din nou vesminte de dorinți.așa iubind, tu pregătește-mi calea;închină-mă arzândă pe pământ,să mă-nfioare vântul și iertarea,cât îți aduni suflarea, în cuvânt.se frânge-n pumni țărâna, printre frunze,foșnesc secundele
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
întreaga mea ființă. În acea clipă, am zis: - Sunt Sanda, fiica domnului Enache! - Mincinoaso! Hoațo! Pleacă! După un potop de vorbe grele, fereastra s-a închis în urma ei, iar eu am rămas cu gustul amar al nedreptății. Atunci, răzbunarea a încolțit în mintea mea și mi-am făcut planul pentru noaptea următoare. - Cum ai procedat? întrebă judecătorul - Am înnoptat lângă o căpiță de fân de la marginea satului. Nu pot spune că am dormit. Am conturat atunci zeci de scenarii, dar cel
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
în țară (câteva mii lucrează pe salarii europene în lume), scriitori, poeți care îndeamnă la optimism și speranță: ”Înveșmântată ca o vestală Învăluită în speranță Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat Aștept ca o statuie Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte” Cine a mai venit în grupuri mari, compacte, ordonate? Tineri studenți la diferite facultăți, înzestrați cu sensibilitate cum este această tânără cultă, educată, religioasă, cu sufletul plin de iubire care mi-a scris: ”M-am născut într-o
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
încât putea desluși mersul vremii din bătaia vântului, lucirea stelelor și hârjoneala norilor, că pricepea șoaptele vieții din ciripitul păsărelelor, din parfumul florilor și din dulcele freamăt al apelor și că fără greș își cunoștea semenii din gândurile de-abia încolțite în cugetele acestora. Iar faima-i peste mări și țări nu era întrecută decât de bunătatea inimii lui și de extrema simplitate a vieții lui de zi cu zi. Căci din bordeiul său doar cu un prici, o masă șubredă
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
și parcă renunțând simultan. Un erotism vag, cu gesturi timide, dar lăsând totuși o fereastră deschisă spre împlinire („Ca o soartă”). Vorbim de fapt despre vis, consumat într-o ambiguitate florală, sub semnul albului, albastrului și verdelui, în care deja încolțește, concretă, „trecerea” („De dragoste”). Ritualul nu este posibil în izolare pustnică, ci doar în consens cu datele primordiale: „Iarba a crescut subțire/ În cămașa ta de mire/ Seara a-ncăput frumoasă/ În marama-mi de mireasă” („Grâul a crescut înalt”). Alt
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
provenite din negarea perisabilității lumii pământești. Actul V transpune înțelegera faptului că ne naștem spre a muri, în sensul înglobat în ontologia creștină: Hristos fagăduiește prin moarte o naștere pentru vecie. Astfel, moartea e mai lesne asumată și acceptată deoarece încolțește nădejdea în nemurire, săvârșindu-se convertirea supremă: trăirea vieții prin moarte sau, mai exact, moartea pentru viață. Înțelepciunea supremă se degajă din felul în care omul își așteaptă moartea, cu sufletul împăcat pentru că înțelege că e doar o limită care
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Prut pe cerul de un albastru voronețian. Răsună în trupul Limbii române glasul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Limba Română este ultima Lui mănăstire, cea mai dreaptă, temeinică, eternă. Eminescu așază mâna lui Dumnezeu pe spicele de grâu coapte, încolțind în cuvintele din câmpia Limbii Române ! Referință Bibliografică: Limba Română, ultima mănăstire / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1339, Anul IV, 31 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360122_a_361451]
-
să judece oamenii după aparente și că, i-ar plăcea să îl mai revadă. Totuși,desi purta mască,ce-i ascundea chipul,fata zărise ochii de un albastru intens,care îi aduceau aminte de William ,cel față de care semințele iubirii încolțiră deja.Karon ,speră,însă,că acel rod că nu se transforme în trandafiri cu spini și să nu aibă de suferit dacă își va deschide inima în fața lui. Seară se încheiase destul de bine pentru toti.Invitatii plecare unul câte unul
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
chiparoși, Ferit de ochii lumii curioși, Scăpat din colivia fără cer Tot mai străin, tot mai stingher. Aș vrea să mă îmbăt de dor, În trupul meu să te devor, În lacrima din rime să te vând Metaforei ce-mi încolțește-n gând. Cu ochii tăi de-albastru infinit, Să te refac din cioburi nesfârșit Și să te cos cu-n fir de iarbă În toamnele ce vin tot mai cu grabă. Aș vrea în maluri să te-adun, În valuri
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
între flori, Frumoasă ca o margaretă. Te-aș rupe și, pentru o clipă, La fel, cu-aceeași bucurie, Ca să te prind de o arípă, Ca joaca din copilărie. Ți-aș rupe câte o petală, Ca într-un joc ce mă-ncolțește, Cu o sfială siderală De cerul care ne unește. Precum o dulce desfătare Ce-n visul meu se înfiripă, Ți-aș arde albele petale În trupuri fără de ispită. EU Iubirile mă duc și azi pe-același Drum, Cărările-mi ard
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
făcut metal ascuțit și a tăiat pământul până la pământ de pământ și îngerul s-a bucurat încă un om de pământ încă unul a devenit pământ numai cuvintele și-au ținut respirația osul carnea și sângele și-au început să încolțească din pământ unul câte unul iarba este cuvântul cu coaste de dor ieșit la păscut de rouă copacul este cuvântul cu degetele care mângâie păsări grâul este cuvântul cu sânge albastru galopând printre fluturi și vântul e o respirație de
UNDE SE DUC CUVINTELE de VASILE PIN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359928_a_361257]
-
stână. Nu putea ști ce reacție vor avea câinii la apariția în noapte a unui necunoscut? - Ce-i, mă frate, cu tine la ora asta? Nu te-ai gândit că te puteau rupe câinii de pe la vreo stână sau să te încolțească vreo jivină? Aici doar nu ești la tine pe bulevard sau între blocurile tale din beton. - Trebuia să fiu demult la tine, dar așa-i când pleci cu graba, te întâlnești în drum cu zăbava. - Dar ce ai pățit, Neculai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
starea Radellei și mai viziteaza-ma când poti.Te voi aștepta. Karon pleca în cele din urmă,mangaindu-si buzele alintate de primul sărut,iar William cu mâinile transpirate de emoția primei iubiri.Asa cum prevăzuse Karon,semințele iubirii chiar încolțiseră,insă oare ele vor apucă să de-a rodul dorit?se întreba Karon,în timp ce mii de gânduri îi năvăleau în minte.
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
Mancuse, sînt hipertensive. Ele nu se simt bine nici la umbră, nici la o halbă cu bere gulerată. Îmi doresc un copil, zicea Estera; mă cert cu Mancuse: mă încaleci ca un animal dar din emisia spermei tale lubrefiante nu încolțește nimic ... 10 MAREA ODALISCĂ Nuferii de pe oglinda apei păreau a fi niște amante lascive îndrăgostite de Luceafărul de dimineață. Mă plimbam prin livada castelui de la Mogoșoaia, Cella Serghi și fosta cameristă a unei regine autentice mă țineau de braț, de parcă
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
în sacoșe cărau doar lucruri permise, iar târgul pustiu de tot a rămas. La urmă de tot un glas se-auzi, Venind, probabil, de-acolo, de Sus - Sămânța speranței de tot n-a apus, Și poate-ntr-o zi va-ncolți. Acas-am plecat cu speranțele mele, Idealuri croite-ntr-o aprigă viață, și, dezbrăcând costum de paiață, Am dat drumul cuvintelor-stele Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „Lâng-o margine de lume” Referință Bibliografică: negustor / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN
NEGUSTOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359581_a_360910]
-
-i fac galbeni sunători Să-ți ia ochii, să te-mbete Și să-i pun la mândre-n plete Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu vin vechi și grâu domnesc Că-n somn poteri mă-ncolțesc Să mă fulgere sub lună Să nu mor de moarte bună! Referință Bibliografică: Dine Costandine / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DINE COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359628_a_360957]
-
s‑a oferit ca, împreună cu alte cadre di-dactice, să‑i dea consultații particulare la orice disciplină la care consideră că ar avea probleme. Iuliana a ieșit din cabinetul directoarei plutind de fericire. Nu‑i venea să creadă. În mintea ei încolțiseră cu totul alte presupuneri legate de o așa întâlnire. Se temea că va fi studiată, privită ca o ușuratică și că va fi tratată cu același dispreț pe care asistentele medicale nu reu-și-se-ră să‑l ascundă suficient de bine. Nici
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
azi cu jind Cum îți ascunzi în brațele-mi aceste Trupul de cântec... Stele se aprind În ochii mei când te-ntâlnesc, iar gândul Te-acoperă c-un pled de sărutări. Ți-am așteptat lumina ani la rândul Și-am încolțit sub pleoape de chemări De-atâtea ori în lut de ne-ntâmplare. Mai mult decât orice te-am vrut aici Să-ți pun întreaga-mi lume la picioare Cu degete de cer să o ridici Și s-o-nfășori în
DOAR NOI... de AURA POPA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359695_a_361024]
-
s-ajungă. Și în pribegia lor, nefericiții pândiți acum de moarte nedemnă întâlneau adesea tabere de țigani-căldărari. Oamenii aceștia ai trecutului trăiau după regulile neamului lor nomad, iar autoritățile nu le impuneau apatrizilor legile locului prin care colindau. Așa îi încolți în minte lui Gheorghe Dinvale să-și afle prin ei scăparea de glonțul plutonului de execuție. Deși căldărarii știau că-și pun și ei viața în primejdie, dacă se va afla că au tăinuit un dezertor, proscrisul de la apa Moldovei
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
tot. Aceste structuri bolnave de vanitate și machiavelism fățiș te obligă, prin mijloace manipulatorii grosolane, să te gândești permanent că viața ta nu valorează nici măcar cât cei treizeci de arginți ai Iscarioteanului trădător sau nici măcar cât o ceapă degerată ori încolțită din cămară comparativ, bineînțeles, cu viața lor mai mult decât prețioasă și plină - de mizerie morală, evident (ei, dar mare scofală mai e și morala acestei lumi, „La dracu cu morala!”, vorba lui Eugen Ionesco în „Rinocerii”). Te determină, umblând
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]