7,005 matches
-
făcut și el cât a putut, dar fără munca dumitale... Când o să vrei, să vii odată la noi. Te știm om harnic, muncitor, ai făcut totul bine așezat în casă. Dar unde stai? Omul ridică mirat din sprâncene. Puțin mai încolo de dumneata. Nu ne-ai văzut casa niciodată? Ba da, răspunse Petre evaziv... Am văzut toate casele frumoase din sat. Dar am avut mult de lucru... Apoi mă duc, că mă așteaptă nevasta. Vroiam să-ți mulțumesc pentru apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pachețel am scris: „Vă rog să mă scuzați pentru neatenție“. Am trecut mai întâi pe la primărie. Primarul Fujita era plecat, așa că am dat pachețelul secretarei, spunându-i: — Îmi pare tare rău pentru ce s-a întâmplat aseară, dar de-acum încolo o să fiu mai atentă. Vă rog să mă iertați și să transmiteți scuzele mele domnului primar. Am trecut apoi pe la pompier. Mi-a deschis chiar domnul Ōuchi. Mi-a zâmbit, trist, dar nu mi-a reproșat nimic. Am izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
puterile. Încercam și eu să-mi cred propriile minciuni. Mă străduiam să uit că există îngrozitorul cuvânt „fatal“. Nu puteam crede că e adevărat. Aveam sentimentul că și carnea mea va dispărea odată cu a mamei, dacă moare ea. De-acum încolo, gândeam eu, nu mă mai interesează nimic altceva. Nu vreau decât să-i dau toate bunătățile din lume: pește, ficat, ciorbă, supă, roșii, ouă, lapte... Ar fi bun niște tōfu... supă miso cu tōfu. Orez. Găluște din orez. O să vând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
privirile. Vorbea încet, ca pentru sine. — Nici eu. Cine o înțelege, oare? Rămânem doar niște copii, chiar dacă trece timpul. Nu înțelegem nimic. Trebuie să trăiesc mai departe. Oricât aș fi de copil, nu pot doar să accept viața. De acum încolo trebuie să lupt. Am considerat că mama este ultima dintre cei care-și sfârșesc viața frumos dar trist, fără să lupte cu nimeni, fără să urască sau să trădeze pe cineva. De-acum înainte, astfel de oameni nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Simona Vasilache De la Élévation a lui Baudelaire încolo, modernitatea, mai timpurie ori mai coaptă, a lecuit căderea ce i s-a dat printr-un, rareori dezmințit, chef de înalturi. Totuși, ce deosebire, în rostul literelor noastre, între Excelsior-ul lui Macedonski, din ultimii ani ai secolului XIX și
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
de răsuflata pe atît de exactă sub unghi descriptiv, "un muzeu în aer liber". Trebuie doar să mergi pe aleea parcului care coboară în zece minute în Piazza del Popolo ca să te afli deja la porțile Romei clasice. De aici încolo nu-ți trebuie decît o hartă și o pereche de încălțări comode ca să faci față traseelor ce ți se deschid înainte. Dar ce este izbitor e contrastul dintre liniștea locului în care se află Accademia di România - veritabilă oază de
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
că numai unul din interlocutori e om ca toți oamenii, celălalt, deghizat sub numele parlant de Haralambie Motaș, fiind o perspicace felină domestică.) Nici măcar insolita povestire care dă titlul volumului nu rămâne desperecheată, ea vărsându-se, prin arborescențe genealogice, mai încolo, în Harta caporalului Maximilian Scurtu. Reiau, așadar, întrebarea inițială și îi adaug, en passant, răspunsul. Unde, în structura acestor povestiri, apar faliile care justifică fragmentarea suplimentară a celor câtorva insule narative? Ce anume face, între un contur și replica acestuia
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
lectură ce ființau pe lângă librăriile Walbaum, Kopainig, Winterhalder - viitorul asociat al lui C. A. Rosetti - sau Müller care erau, în același timp, și tipografi și editori. Din diverse relatări ale contemporanilor ne putem convinge că între 1820-1830 și ceva mai încolo, în aceste cabinete de lectură puteau fi consultate atât gazetele germane și franceze, cât și cele mai noi apariții din respectivele literaturi. Însă cei mai activi vectori de informații despre marii scriitori germani au fost, cu certitudine, studenții români cărora
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
mereu pe chefuri ,oricât de lungi, pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
cu poezia... - Hermes? exclamă Babis, care avea lecturi. - Da, Hermes, care circulă, poezia ca și filozofia vin cu corăbiile încărcate cu mirodenii... Poezia și filozofia, spun, sunt ca femeile răpite... în antichitate, femeile erau fericite când erau răpite și duse încolo și-ncoace pe corăbii, mai vedeau și ele lumea, ultima modă, nu?... - Așa-i? face Babis râzând și întinzându-mi o napolitană. Unele se făceau că nu, dar intrau în corăbii, să vadă stofele, să miroasă parfumurile, și corabia încet-încet
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
constatării mele nu a fost înțeles. Nu Homer, Dante, Shakespeare, Eminescu, Arghezi sau Nichita Stănescu își pierd locul dobândit în istoria literaturii universale, nu poezia de până acum are de pierdut, ci locul poeziei care se va scrie de acum încolo își pierde rangul între genurile literare, chiar dacă nu vrem să recunoaștem. Nu mai putem vorbi despre întâietatea poeziei față de proză și teatru, așa cum vorbim despre preeminența liricului în romantism și în comunism (adică în neomodernismul nostru, ca să folosim noțiuni din
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
anului 1960, până prin 1965, aceștia au primenit peisajul literar și au adus diversificarea stilurilor narative și poetice. La fel, ne putem imagina că adevăratul suflu nou îl vor aduce scriitorii care au debutat de curând sau vor debuta de acum încolo, în jurul anului 2010, după ce se vor fi obișnuit cu atmosfera consumismului și vor ști cum să o depășească. Comunismul și consumismul solicită scriitorului strategii ingenioase de apărare și de promovare adaptată a esteticului. De altfel, pentru această speranță de redresare
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
pe atît de fleșcăită este povestea de dragoste dintre junele inocent și tînăra melancolică de la fereastră. Ceva este în neregulă aici, Sweeny pare mai preocupat să-l radă fin pe judecătorul Turpin decît să-și recupereze fiica. De la un punct încolo, regizorul pare decis să servească totul în sînge, transformînd filmul într-un biftec tartar sau într-o specialitate românească care poartă numele sugestiv de "sîngerete". Cît despre sînge, Shakespeare l-ar fi gustat, el însuși îl livra în cantități mari
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
fructe gata preparată și feliile de lubeniță curățate de semințe, gata secționate, cu o mică furculiță de plastic atașată, învelite în folie. Forfotă, rumoare, negustori politicoși și persuasivi, curați, cu tonete aseptice și prezentare irezistibilă a mărfii. Dar de aici încolo intram în universul lui Gaudí. Vorbesc ca și cum nu toată Barcelona ar fi impregnată de spiritul lui, de nebunia lui, de geniul lui. De la casele imaginate de el, de la designul băncilor de pe rambla, de la un parc, de la cutare portal, de la mozaicurile
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
fizionomii de bătrîne, de copii, privindu-te din poze și exprimîndu-i, într-o selecție de artist en voyage, pe oamenii locului. După descrierea care te pune în temă, vin capitolele participative, făcute să vezi locul prin ochii călătorului, de la graniță încolo. În Abisinia se ajunge plutind pe Marea Roșie, spre Somalia franceză. Neplăceri la vamă - cine nu le cunoaște, în orice colț al lumii! Întîlnirea întîmplătoare cu un hotelier, și popasul fericit în proprietatea lui din port. Călătoria mai departe, spre Abisinia
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
cel mai complex și dificil din piesă, permanent la limita imprevizibilului ca tonuri și atitudini, ating paroxismul, am consemnat-o doar după câteva luni în Vicarul de Rolf Hochhuth, în regia lui Radu Penciulescu. Întâlnirile cu Victor Rebengiuc de acum încolo vor sta de fiecare dată, decenii la rând, nu doar sub semnul unor creații memorabile, dar și al unor dificultăți reale ori de câte ori începeam să-mi scriu cronica. Simțeam, în ceea ce-l privește, că e ceva care îmi scapă, ce nu
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
lucru a cărui mărime e destul de mică ca s-o putem echivala cu nimicul. Drama este însă că zero nu se referă la ceva mic, ci la ceva pînă într-atît de mic încît acel ceva nu există. Iar de aici încolo ne fuge pămîntul de sub picioare: nimeni nu-și poate imagina un lucru care, avînd o mărime nulă, pe deasupra mai și există, deoarece nulitatea ei echivalează cu inexistența lucrului. Cu alte cuvinte, nu poți spune despre un lucru că este și
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
meu la Tribunalul Militar București și mă alesesem cu o condamnare de șapte ani. Încă nu mi se comunicase sentința. Fusesem transferat din celulele Securității de pe Uranus la pușcăria din Jilava. Mai fusesem aici, în 1949. O să vă povestesc mai încolo. Efectivul de deținuți creștea de la zi la zi. Toate paturile erau ocupate. Eu însă mă aflam la etaj, paturile fiind suprapuse. În plină noapte, între deținuți observ pe unul că rămăsese fără pat. Îi fac semn. Și-i zic: Urcați
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
unei comori, vezi celebrul Derrotero del Vlaverde, stă în aceea că ea nu este descoperită niciodată. Ben Gates et Co o duc la muzeu, transformînd-o în valoare de patrimoniu. De altfel, este dificil să-ți dai seama de la ce punct încolo filmul este prost sau face pe prostul prin abilitatea regizorului de a juca clișeul cu ironie implicită dînd "boborului" ce-i al "boborului" și păstrînd pentru sine zîmbetul în colțul buzelor. Primul film a fost o afacere bună, succes de
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
dar și amuză dincolo de sistemul matrioștii al misterului care conține un alt mister care conține un alt mister etc. este felul în care funcționează impecabil cheile cele mai bizare de la ușa camerei cu secrete vechi începînd de la 200 de ani încolo. Gadgeturile acestea nu ruginesc niciodată, învîrți comutatorul și o lespede de piatră de cîteva zeci de tone se mișcă disciplinat, uleiul se aprinde și după 500 de ani cu o flacără vie, frînghiile mai oferă suficientă rezistență cît să te
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
nu pentru că ești soția mea. Liza se bosumflă, mă privește fâstâcită și mă întreabă îngrijorată: - Cât? - Ci pentru că tu însăți ești pe cale să descoperi taina asta cu inelul și cu apa aceea de la izvorul Sfintei Fecioare, de aceea de acum încolo împreună o vom descoperi atât cât ne este cu putință și cât ni se permite. Taina asta se numește celălalt trup. - Spune-o! - Pentru început aș putea să-ți spun ceva pentru care voi englezii aveți o sensibilitate aparte. Este
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
uneori apropierile vădindu-se forțate -, el rămîne unic și de neimitat. Arta lui m-a influențat, cu siguranță, și le mulțumesc celor ce au remarcat aceasta. Legăturile mele cu scriitorul născut în Făcăieni-Ialomița, lînga Dunăre, vor continua și de acum încolo, căci m-am apucat, de ceva vreme, să-i cercetez mai temeinic opera și viața. Voi răspunde, pe scurt și tot retoric, întrebării dumneavoastră: nu știu ce-aș fi fost fără Ștefan Bănulescu." O tehnică a îmbogățirii rapide, indiferent de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
exercită o vrajă asupra minții noastre numai în perioada adolescenței naive, adică în acel răstimp cînd credem că a fi obscur e totuna cu a fi profund. Dar apoi ne trezim, scuturîndu-ne de minciuna plăcută a muzicii conceptuale. De acum încolo, avem de ales: ori depunem armele și ne înveșmîntăm în mantia impersonală a jargonului de specialitate, ori ne revoltăm și îmbrăcăm toga scrisului personal. Vianu Mureșan are toate resursele pentru a alege, în locul mantiei, toga eseistică. Întorcîndu-mă la Lévinas, mă
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
și la cele o mie de sonete ale lui. Sonetul românesc, însă, se numără de la Eminescu, deși primul pe care-l reține Tomozei în antologie este Către planeta mea, al lui Asachi. Și n-ai decît să descoperi, răsfoind mai încolo, un Macedonski tandru și un Coșbuc ironic, mușcător, ba chiar puțin epigramist: "De-a scris numai trei rînduri sub nume el și-a pus/ Și diploma, subscrisă altcum de vrun Gambrinus/ Iar de-ai vorbit cu dînsul sînt sigur că
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
Simona Vasilache Frate al unui prozator pe care, de la o vîrstă încolo, te faci că uiți că l-ai citit, epigramist între pahare, Păstorel a fost și poet. Versuri strînse în Caiet i-au apărut la Fundația Regală pentru Literatură și Artă, în 1943 la, deja, a doua ediție. Coperta seamănă (pentru
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]