1,615 matches
-
vasal și o luă la goană pe coridor, ca un leu. Găsind un războinic inamic cu mâna pe o balustradă, gata să urce, îl străpunse cu lancea dintr-o parte în alta. Chiar atunci, un luptător al clanului Akechi își încordă micul arc în umbra unui brad negru chinezesc. Săgeata îl lovi pe Nobunaga în cot. Clătinându-se înapoi, Nobunaga se rezemă greu de oblonul din spatele lui. În același moment, dincolo de zidul dinspre apus avea loc o acțiune minoră. Un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care dăduse unității lui Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum, cu ferocitate, asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei înșiși înspăimântați de forța neînduplecată a spiritului trupelor lor. Caii făceau spume la gură, chipurile oamenilor erau încordate cu îndârjire, iar armurile care veneau în valuri, se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa presau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia armelor, Kyutaro privea atent, până când, în sfârșit, dădu comanda: — Foc! În clipa aceea, împușcăturile dezlănțuiră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a dat dreptate. Mulțumit de rezultat, îi spun lui Mihai ca să plece la Krocmaz, la gazda noastră de două zile, și să aducă cinci litri de vin cumpărat de la gospodar, din care încă nu am apucat să bem datorită situației încordate din noaptea Învierii și până în acel moment. La ora 15, când mi s-a încredințat noua misiune de atac a poziției inamice, Mihai se afla departe de locul noii mele misiuni. Când a revenit în jurul orei 18, a aflat că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu tremur de pleoape și zvâcnet de sân sub fald de iie... M-am oprit în portița grădiniței, cu palpit de inimă... Tocmai atunci ușa chiliei se închidea ușor, ca împinsă de vânt. Nici o umbră în deschizătura ei. Cu simțurile încordate peste măsură, am intrat... Pe măsuță aburea mămăliga, alături de strachina cu tochitură. “Tare mă tem că asta nu-i cu îngăduința sfinției sale părintele, ci mai degrabă ființa nevăzută mă răsfață” - gândeam eu, când am băgat de seamă că ușa dinspre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
trăgeau spre somn... Când am deschis ochii, din fundul grădinii se auzea cuvânt de dojană rostit de bătrân. Am rămas surprins, fiindcă nu l-am auzit niciodată mustrând pe cineva... În timp ce mergeam spre locul de unde se auzea glasul călugărului, îmi încordam privirea ca să văd pe cine mustră... dar... țipenie! Ajuns mai aproape, am deslușit și cuvintele: „Da’ ce crezi tu, Martine, că eu ascund aici găvănosul cu miere? Te apuci și rupi bunătate de gard și... mai zici că suntem... prieteni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ultraperformante care se folosesc în documentarele televizate ca să auzi cum respiră furnicile. M-am concentrat pe mâncatul propriilor cartofi, dar nu mai auzeam nimic altceva decât pe John Joe molfăind, clefăind și pufnind ca un rinocer. Umerii mi s-au încordat din ce în ce mai tare, ridicându-se până în dreptul urechilor. Clefăitul și mestecatul au crescut în intensitate până când au ajuns singurele sunete pe care le mai percepeam. Era revoltător. Am simțit cum mă cuprinde o furie îngrozitoare. Clocoteam și îmi venea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gravitatea hipnotică a cuvintelor ei redau oripilantul carusel în care fusese prinsă, iadul dependenței de o forță exterioară. Dintr-odată, m-am cutremurat auzind clar gândul care-mi încolțise în minte: Și eu am fost așa. Mintea mea s-a încordat, străduindu-se să nege. M-am înfundat în scaun. Dar cuvintele m-au ridicat, și m-au făcut să mă cutremur iarăși: Și eu am fost așa. Luptându-mă să-mi recapăt echilibrul, mi-am spus hotărâtă că nu fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care am auzit o ușă trântită cu atâta putere, că tot zidul s-a cutremurat. Era destul de demoralizator să fii martorul unei astfel de izbucniri dezlănțuite de furie în spațiul restrâns al unui birou și întregul trup mi s-a încordat atunci când ușa sălii de conferințe s-a deschis brusc. Înăuntru a intrat o femeie superbă, calmă și perfect echilibrată, o sosie a Isabellei Rossellini, dar cu păr blond, de culoarea aurului vechi și cu ochi verzi, migdalați. — Claire? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zâmbit cu milă, a aruncat câteva bancnote pe masă și a plecat. Mă simțeam prost fiindcă nu apucasem să aud ce se mai întâmplase cu ea - dar nu puteam să mă concentrez prea mult. Fiecare celulă a creierului meu se încorda, cu febrilitate, ca să ia notițe, în vreme ce Vivian mitralia concepte de carte, în ritmul unui licitator. Vorbisem și în după-amiaza aia, dar, de atunci, lui Vivian îi mai veniseră în minte o duzină de idei - dintre care jumătate păreau a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Am aruncat cutia goală de pizza, de la prânz, și am închis calculatorul. Cu coada ochiului am prins imaginea unui păr blond-roșiatic pe hol. Silueta s-a oprit în loc - iar eu am realizat că era Vivian. Tot corpul mi s-a încordat. O, nu. Nu exista nimic de care să am mai puțin chef în momentul ăla, decât de încă un atac din partea ei. — Mai ești încă aici, Claire? m-a întrebat ea, apărând în pragul ușii. — Îhî. Terminam niște chestii. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-l intervievez, dar voiam să mă apropii de el - voiam să simt că-l cunosc ca pe propriul meu buzunar. — Ai fost vreodată îndrăgostit nebunește, Randall? l-am întrebat, strecurându-mi palma într-a lui. Dintr-o dată, Randall s-a încordat. — Păi, sunt, desigur, îndrăgostit de tine. Am zâmbit. — Am vrut să spun înainte de mine. De Alex Dixon, în facultate? Sau poate de fosta ta prietenă, cea de care a pomenit mama ta, de Coral... — Claire, chiar nu văd sensul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât. Închise ochii, amețită, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un scurt frison, atinse vrejul plăpând, pipernicit, îl cuprinse în culcușul palmei. Abia atunci sărută, apăsat, fără pasiune, gura bărbatului, un fel de pact al urgenței. Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul. Strâns, strans și era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și dinții cresc și cresc. Se încordează, se scutură, reintră în încăpere. Mâna mică tremură, cu țigara ieftină și puturoasă între degetele palide, sidefii. Încearcă să vorbească, repede repede, șoptit, bâlbâit. Vorbele ar fi o salvare, dacă reușește să articuleze cuvintele, totul se va liniști, liniști. Resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nebunească și neîmpărtășită. — Sunt în stare să întorc lumea pe dos pentru fata asta, am zis, dar nu-mi folosește la nimic. E măritată și, pe deasupra, și sută la sută catolică. Dar măcar îmi lasă loc să visez. M-am încordat, gata să-l aud pe Tom râzând de mine, dar nu a făcut-o. Cu o expresie extrem de solemnă pe chip, s-a întins peste masă și m-a bătut ușor pe mână. — Știu exact ce simți, Nathan, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îl cocea împreună cu Gordon Dryer și, când Dryer a intrat în după-amiaza aceea în anticariat împreună cu Myron Trumbell, Rufus a crezut că sunt doi colegi anticari. I-a condus sus, în biroul lui Harry și, pentru că Harry părea neobișnuit de încordat și de agitat când le-a deschis ușa, deloc el însuși, scuturând mâinile vizitatorilor ca o păpușă întoarsă cu cheia, Rufus a început să se alarmeze. În loc să se întoarcă la postul lui de lângă casa de marcat de jos, a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
conduc, spune ea, fâstâcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau câteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cât am stat de Încordată toată ziua. Nu-mi face deloc bine la sănătate chestia asta. Cum naiba am să supraviețuiesc unei săptămâni Întregi cu Jack Harper ? — Așa ! spun În clipa În care Lissy se Întoarce În cameră. Ce se Întâmplă ? — Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
părăsit. Îmi aruncă o privire plină de reproș. — Ba nu ! răspund, după care Îmi dau seama că am fost un pic cam prea rea. Cred doar că nu ajută la nimic să discutăm despre asta. — Tot aflu până la urmă. Își Încordează maxilarul. N-o să-mi ia chiar atât de mult. — Connor, te rog frumos. Chiar nu cred că... — Emma, nu sunt un tâmpit, să știi. Mă măsoară din priviri. Te cunosc mai bine decât crezi că te cunoști chiar tu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rând, pentru că, după maximum o săptămână, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rând... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lângă mine, Îmi croiesc Încet drum pe scări, apoi pe hol. Toți cei pe lângă care trec fie se uită la mine ca la expoziție, fie se fac că nu se uită deloc și cel puțin cinci conversații sunt Întrerupte brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfâșietoare. Sunt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care acum lucrează la o piesă nouă, Furtuna, a dramaturgului rus Ostrovski. Își neagă faptele. Ăsta devine noul ei rol în viață. Cu Tang Nah este o scenă perfectă. În acest scenariu, ea își construiește propria intrigă. Când situația e încordată, ea o face pe protagonistă să plece. Se retrage, dispare de pe scenă. Și, totuși, nu e capabilă să își schimbe norocul. Ca și țara ei, ea continuă să se destrame. Trupele japoneze intră în plină forță. Studiourile își reduc activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
asta, În acel moment de impas în care se aflau Matei admite cè cel mai bine ar fi sè se uite mai atent la burtă ei, Diana invitându-l, dar când Matei, mănat de un impuls puternic, sare în picioare, încordându-se că un arc perfect întins, Diana, privindu-l, se sperie de avântul cu care, un soi de vietate cumplitè și independentè, trezindu-se dintre coapsele subțiri ale bèiatului, împunge aerul, apropiindu-se gata s-o spintece, atunci, fata, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
adverse sau contradictorii, Nu, America n-a fost descoperitè de europeni, America a fost inventatè pentru americani! I’m coming! Zorii erei post-nucleare, rozalii, ca orice început de lume, se aratè voioși la orizont, dar, pânè atunci, Matei, cu degetul încordat pe butonul nuclear, așteaptè, XXX De revelion i-am promis Ioanei cè voi merge cu ea la cabană vèrului ei de lângè lac, Corinei i-am promis cè îi voi aduce un brad că sè-l împodobim împreunè, bradul promis mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Întâi Ithaca se apropie Capitolul 1 tc "Capitolul 1" Transfugul TC "FUGARUL" N-auzi că s-a deschis ușa compartimentului alăturat? Un controlor, cine altcineva poate să articuleze cuvintele atât de clar, răspicat: — Gutten Tag, geben Sie mir bitte! Ești Încordat, ești febril, te silești să-ți liniștești respirația precipitată, Îți ții privirea Întoarsă spre geamul lucios, Întunecat, dar nu poți să vezi peisajele care gonesc În noapte. Ești Într-un expres, Într-un intercity. — Bitte den Fahrscheine! Îți pipăi buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]