4,058 matches
-
mie!... Ce păcat că n-avem dreptul de-a fluiera și de-a huidui!... Peste puțin ieșiră și ei din universitate și o luară încet, ca două bune și vechi cunoștințe, spre Cercul Militar. Nici unul nu îl întrebase pe celălalt încotro mergea, așa că Victor socoti că era firesc ca el să o însoțească pe fată. Îmi pare bine că suntem vecini, redeschise vorba fata. Nici eu nu prea mă pricep la matematică... Și cine era individul care-a făcut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a închis. Frământările prin care a trecut de-a lungul timpului acest pământ a făcut ca aici să trăiască în bună pace un amalgam de români, nemți, evrei, polonezi, ruteni... Profesorii, ca și marea parte a intelectualilor locului, plecaseră care încotro : cei de origine germană spre Vest, românii spre Sud, evreii spre Est. Bineînțeles că am plecat și eu cu părinții mei spre Sud, spre România. În gara Crasna-Ilischi care este pe frontieră s-a zvonit că trenul o să staționeze mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eșarfă de culoare azurie cu fire lucioase care fusese destinată probabil Minodorei dar s-a găsit petrecută pe după gâtul Alindorei. Minodora, care a devenit dintr-o dată vorbăreață cum nu fusese în nici o altă împrejurare, a început să îl întrebe despre : încotro se îndreaptă, ce puteri are în armată și mai ales dacă știe ceva despre Gerhard. Vasili a ascultat cu politețe, dar a fost foarte zgârcit cu răspunsurile. Singura informație importantă pe care am aflat-o de la el a fost că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prin părțile noastre sunt cam strânși la pungă, în timp ce ironiile cu sau fără perdea le servesc râzând mânzește. S-a debarasat și de bășcălioșii care cercau să intre în vorbă cu el la drumul mare și-l întrebau mai întâi încotro pleacă sau de unde vine, răspunzându-le pe scurtătură: Cu coadă fără coadă, bine că trage! Și dădea bice calului. În schimb, la moara cumătrului Gheorghieș de la Mănăstioara, îi plăcea de minune. Acolo se simțea Cazanciuc în largul lui, că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ograda cu tine înainte de a te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă. Încotro, Ionela? Mama m-a fugărit de-acasă! Hai înapoi și-om ajunge cumva la o înțelegere, că doar ești fata noastră! Și, până una-alta, încă mai răspundem de tine! De viața ta de azi și de mâine! Hai acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o încasam mai târziu că de ce nu i-am spus, așa că tot aia e... Și-acum ce-ai de gând să mai faci? Mă angajez sezonier la crescătoria dă porci dă lângă Feleac și în afara programului învăț, că nu-i încotro... Două luni și jumătate, Ursulescule! Două luni și jumătate!.. Poți să-mi plângi de milă... Dar cu anul pierdut cum ai rezolvat? Cred că am încurcat-o și aici rău de tot. Cu siguranță se duce acum cu traistra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi venit cu niște afirmații eronate, tendențioase! Nicidecum, mama! Că el însuși i-un negru veritabil! Negru-negru din cap până la picioare, mama! Și imaginează-ți că ceilalți lucrători ai ambasadei cu toții sunt albi! Dar execută comenzile lui că n-au încotro! Că el este șefu', așa negru cum este, mama! Și-atunci, unde-i adevărul? Spune și tu, mama! Cum?? Ambasadorul Americii la Moscova este un negru?! De necrezut, Vovenka!! Da mama! Chiar așa cum ți-am zis! Am discutat cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să înțeleagă! Măcar i-ai spus despre cine-i vorba? Nicidecum! Că ar fi umplut satul de vorbe! Mai dihai decât atunci când cu Ioana lui Dorin, de era să-i strice tinerei neveste căsnicia... Dar acum nu vei mai avea încotro și va trebui să-i povestești totul, până la cele mai mici amănunte că altcum nu vei scăpa pentru că mamă-ta-i curioasă din fire... Asta o știu de la bunica... Tot ea mi-a spus că ai o mamă tare pretențioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la școlile cele mari câți copii de țărani ajungeau? Poți să-mi spui, mătușă? Îți mai amintești, mătușă? * * * Odată cu slobozenia, la sediul colectivei n-a mai rămas nici urmă de șef. Cei doi-trei din conducerea de vârf au dispărut care încotro pentru toată perioada aceea tulbure, când unii cereau socoteală, iar alții erau nevoiți să dea explicații asupra faptelor săvârșite în decursul anilor. Și motive de răfuială erau destule, în special din perioada veche a înscrierilor, de când cu lămuritul cu nagaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mergând din țară în țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel de pom călător care nu se poate fixa nicăieri. Cred că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt tot ceea ce nu știe unde să meargă și unde să vină". Uneori îmi vine să caut un cabinet de terapie pentru dezrădăcinați, dacă există așa ceva. Dar eu nu sunt doar un dezrădăcinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel de pom călător care nu se poate fixa nicăieri. Cred că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt tot ceea ce nu știe unde să meargă și unde să vină". Uneori îmi vine să caut un cabinet de terapie pentru dezrădăcinați, dacă există așa ceva. Dar eu nu sunt doar un dezrădăcinat de țară, ci o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar nu văd nimic altceva decât pe profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am încotro. Iau, cu eforturi supraomenești, vioara și arcușul, mă sprijin cum pot de palmier și încep să cânt. Și cânt, și cânt... N-o să-ți vină a crede, dar repetam aidoma improvizația din seara aceea, dacă-ți mai amintești petrecerea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-am putut sta mult pe banca aceea, gândindu-mă că poate mama are nevoie de ajutor, deși pe-acolo lumea se purta pașnic, iar unii oameni, chiar dacă n-ar fi vrut să se comporte pașnic, nici nu prea aveau încotro, pentru că niște glumeți le puseseră cătușe la mâini. Dar era distractiv acolo, deoarece mulți, fiind probabil prieteni foarte buni, se legaseră unul de altul, tot cu niște cătușe, și eu abia așteptam să ajung acasă, ca să le arat băieților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că, rămasă perplexă în fața rezoluției divine, voi reveni cu o nouă epistolă la Secretariatul Divinității... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, am primit răspunsul Tău la cererea înregistrată la Secretariatul Divinității, cu nr. 07694..., dar acum, în infinita mea mărginire, nu știu încotro s-o apuc, Doamne. Am ajuns, din păcate, să înțeleg înțelepciunea acelor vorbe care spun că trebuie să ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să ți se împlinească. Pentru o pământeancă aidoma mie, locatară în mahalaua sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să ți se împlinească. Pentru o pământeancă aidoma mie, locatară în mahalaua sufletului, cred că o rezoluție atât de laconică, Aprobat, este foarte derutantă. Bine, bine, ai aprobat cererea, dar acum încotro s-o apuc, Doamne? Îndrăznesc să solicit această consiliere divină pentru că Tu, Ființa Nepărtinitoare, ai în grijă toate sufletele viețuitoarelor acestei lumi. Cu aceeași prețuire, A... Așa ar arăta noua epistolă? Și dacă până când voi primi noul răspuns voi părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul care forfotește de atâta suflare. Fluturii se joacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
inima mea. În ea te vedeam, peste tot te vedeam, căci îți spun erai în mine. Te iubesc. Poate nu știai că te iubesc.... Cântă copacii. Câteodată cântă copacii. Când cântă copacii eu (j' écoute). Ei îmi spun la ureche încotro bate vântul. Când cântă copacii (j' écoute) . Coaja lor e groasă, scorțoasă. Și o picătură de sânge îmi cade pe piele. Ei îmi cer iertare. Iar eu îi sărut, spunându-le că i-am iertat. Și o altă picătură mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
S-au așezat în jurul mesei și în timp ce mâncau, Elena nerăbdătoare a revenit cu rugămintea ei. — Acum trebuie să-mi spui visul, Ceci. Am așteptat destul. — La masă se mănâncă, nu se vorbește. —Lasă-mă cu teoriile, că mă supăr. Neavând încotro, Cecilia i-a povestit visul în timp ce Elena foarte atentă, cu ochii țintă în gura sorei sale o asculta. Tot atât de atent a fost și Alexandru cu toate că el fusese de față când a povestit Silvia. —Ce să fie asta? a întrebat Elena
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
va înțelege Gelu ce înseamnă să te descurci singur. S-a angajat, ca să nu se facă de rușine, într-un alt oraș la o firmă de construcții. Munca era grea. Lucra de dimineață până seara, dar lucra că nu avea încotro. Cu timpul, a uitat și de iubita lui. Și-a adunat bănuț cu bănuț. Nu-i mai dădea mâna să-i risipească că nu mai era mamă-sa căreia să-i ceară. Când și-a adunat o sumă frumușică, a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și-au comandat verighetele. Când s-au întors, s-au întâlnit cu logodnicii. S-au bucurat toți patru când s-au revăzut. —Când ai venit Cecilia? au întrebat-o ei. —Alaltăieri. —Mai stai? Mâine plec. —Așa de repede? N-am încotro. —Să-ți fie rușine, Matei, că nu ne-ai spus nimic. Nici eu n-am știut. M-am pomenit cu parfumul ei în cabinet și cu ea în spatele meu acoperindu-mi ochii. — He! He! He! Nu mai spune? râd cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
putea rezolva ceva, bine că măcar am gura sănătoasă și pot face ață în continuare, pot face ceva ca să nu mor stând degeaba. Când aveam picioare, îmi construiam plasa. Că nu mai aud, asta este o pedeapsă și nu am încotro, o suport, zise resemnat păianjenul. -Poate ai dreptate, te rog să mă crezi, nu am menirea de a te judeca, îi răspunse furnica și a căzut pe gânduri. -Unde-ți umblă gândurile dragă .... vecină? a întrebat păianjenul. -Departe; sunt negre gândurile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se mutase de pe umăr pe mâna lui. -Gărgărița, cum să mă cheme altfel. Atâta lucru cred că știai. Niciodată nu te-ai jucat cu o gărgăriță? Nu ai pus niciuna pe palma ta ca apoi să-i cânți: ,,-Gărgărițo, gărgărea, încotro e soarta mea?” -Nu am știut de jocul acesta. -Și atunci cum vrei să-ți găsești o prietenă? -Dar eu, încă nu m-am gândit la așa ceva. -Cum să nu te gândești la așa ceva? Vrei ca într-o zi să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
căutăm ursita ta și numai după aceea vedem ce trebuie să facem. Pentru asta desfă palma stângă. Așa, vezi, acum o să te ascult cu mare atenție timp în care tu vei zice așa cum te-am învățat mai înainte: ,,-Gărgărițo, gărgărea, încotro e soarta mea?” S-a sucit gărgărița în toate punctele cardinale, s-a foit în palma lui Căiță, s-a înfoiat ca un curcan supărat pe vreun intrus, ca într-un târziu să zică: -Mie frică să-ți spun ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe pământul proaspăt tinciuit. A ridicat capul cald și sângerând al prințului barbar și s-a îndreptat către suprafață, urmată de Verona și Angela. Când Zombo, regele barbarilor, a văzut că a rămas fără luptători, cu excepția a câtorva care fugeau încotro vedeau cu ochii, a început să strige cât îl țineau plămânii: -Cine ești, măi țărănoiule, de mi te împotrivești? Ca răspuns la întrebarea lui Zombo, s-a auzit din partea de nord a locului un ropot de cal și o voce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
angajamentul că voi veni repede și că voi face tot ceea ce-mi cere la întoarcere nu mai să mă lase. La început mama nu a fost de acord, dar văzând că nu scapă de insistențele mele, nu a avut încotro. Până să mai completeze ceva, în fugă, nici acum nu-mi mai amintesc, am sărit gardul sau am ieșit pe poartă ca tot botezatul și am plecat. Am trecut ulița în grabă, am traversat șoseaua căutând o cale mai scurtă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]